main logo
667

Povestea tinerei care și-a sfidat familia ca să fugă în Canada: M-ar fi ucis

Cazul lui Rahaf Mohammed al-Qunun, tânăra saudită în vârstă de 18 ani care a ajuns în atenția presei internaționale după ce s-a încuiat într-o cameră de hotel din Canada, refuzând să se întoarcă acasă, scoate la lumină și alte povești similare.

Povestea tinerei care și-a sfidat familia ca să fugă în Canada

Jurnaliștii BBC News au vorbit cu Salwa, o tânără de 24 de ani, care împreună cu sora sa de 19 ani a plănuit timp de șase ani fuga din Arabia Saudită în Canada. În urmă cu opt luni, planul lor a reușit, iar cele două au ajuns să locuiască în Montreal, transmite Știri.md cu referire la Protv.ro.

Pregătirile de a fugi din țară

„Am făcut planurile ca să fugim din țară timp de șase ani, dar aveam nevoie de un pașaport și de un act de identitate național ca să putem face asta. Pentru a obține documentele, aveam nevoie de consimțământul gardianului legal. Din fericire, aveam deja un card de identitate național, pentru că familia mea a fost de acord să-mi ofere unul când studiam la universitate.

Totodată, am obținut un pașaport când a trebuit să dau un examen de limbă engleză, în urmă cu doi ani. Însă familia mea mi l-a confiscat și știam că trebuie să-l iau înapoi.

Astfel, am furat cheile casei fratelui meu și apoi m-am dus la magazin să le fac o copie. N-aveam voie părăsesc singură casa fără voia lor, dar m-am strecurat afară când ei dormeau. A fost foarte riscant, pentru că dacă mă prindeau, m-ar fi rănit. 

Când am pus mâna pe chei, am reușit să îmi recuperez pașaportul, cât și pe-al surorii mele. Totodată, i-am furat și telefonul tatălui meu când acesta dormea. Astfel, m-am logat pe contul lui de pe site-ul Ministerului de Interne și am schimbat numărul său de telefon cu al meu, după care am modificat datele cât să pară că și-a dat acordul ca eu să părăsesc țara”, a povestit tânăra.

Plecarea la aeroport

Cele două fete au plecat noaptea, când toată lumea dormea.

„Am fost foarte, foarte stresate. Nu putem conduce, așa că am chemat un taxi. Din fericire, aproape toți taximetriștii din Arabia Saudită sunt din alte țări, așa că nu li se pare bizar să călătorim neînsoțite. Ne-am îndreptat spre Aeroportul Internațional din apropiere de Riad. Dacă cineva ar fi văzut ce facem, am fi fost ucise.

În timpul ultimului an de facultate, am lucrat la un spital. Astfel am reușit să strâng suficienți bani cât să cumpăr bilete de avion și o viză de tranzit pentru Germania. Totodată, am strâns banii pe care i-am primit de la șomaj.

Eu și sora mea am reușit să ne îmbarcăm în zborul spre Germania. A fost prima dată când ne aflam într-un avion și ne-am simțit incredibil. Eram fericită, temătoare, atât de multe sentimente. Când a realizat că nu suntem acasă, tata a sunat poliția, dar era prea târziu. Din cauză că am schimbat numărul său de telefon, Ministerul de Interne m-a sunat pe mine în loc să îl sune pe el. Când am aterizat, primisem un mesaj de la poliție care era destinat, de fapt, tatălui meu.”

Sosirea la Toronto

Potrivit tinerei, în Arabia Saudită „nu există viață.”

„Mergeam la universitate, apoi acasă și nu făceam nimic toată ziua. Mă răneau și îmi spuneau că bărbații sunt superiori. M-au obligat să mă rog și să țin post. Când am ajuns în Germania, am căutat ajutor legal ca să pot solicita azil. Am completat un formular și le-am spus povestea mea.

Am ales Canada pentru că are o reputație bună în ceea ce privește drepturile omului. Urmăream știrile despre refugiații sirieni și am decis că acesta este cel mai bun loc pentru mine. Solicitarea mea a fost acceptată. Când am ajuns la Toronto și am văzut steagul canadian din aeroport, am simțit că am realizat ceva.

Astăzi, locuiesc în Montreal cu sora mea și nu mai sunt stresată, nimeni nu mă obligă să fac nimic. Poate că sunt mai bogați oamenii în Arabia Saudită, dar aici e mai bine pentru că dacă vreau să ies din casă, n-am nevoie de aprobarea nimănui. Asta mă face foarte, foarte fericită. Mă simt liberă, port ce vreau.

Învăț franceza, dar e dificilă. Învăț să merg pe bicicletă, să înot și să patinez. Simt că fac ceva cu viața mea. Nu țin legătura cu familia, dar cred că e mai bine și pentru mine, și pentru ei. Asta e casa mea acum”.

Selectați modul de afișare a știrilor în flux

Expediați-ne o știre

Ați aflat ceva interesant? Împărtășiți știrea cu toată lumea!
Prin apăsarea butonului «Adăugați» D-vstră acceptați condițiile publicării