Oamenii de știință au descoperit că amintirile „se mută” fizic în creier
Un nou studiu revoluționar realizat de cercetători de la Universitatea Northwestern aduce o perspectivă neașteptată asupra modului în care funcționează memoria. Conform rezultatelor publicate, amintirile nu sunt stocate static în creier, ci se „mută” fizic de-a lungul timpului. Descoperirea schimbă semnificativ felul în care este înțeleasă memoria și ar putea avea implicații majore pentru studiile despre învățare, neuroplasticitate și boli neurodegenerative.

Experimentul realizat pe șoareci a avut ca scop investigarea modului în care hipocampul — o regiune cheie pentru memoria spațială — își modifică activitatea neuronală în timp. Animalele au fost puse pe o bandă de alergare, înconjurată de ecrane care simulau un labirint virtual. Un miros familiar era difuzat constant, iar pe fundal se auzea un zgomot alb. Pe parcursul mai multor zile, șoarecii au repetat același traseu într-un mediu care nu s-a schimbat deloc pentru grupul de control, transmite Știri.md cu referire la playtech.ro.
Cercetătorii au monitorizat activitatea neuronală cu ajutorul unor sisteme avansate de imagistică, capabile să înregistreze în timp real modul în care neuronii reacționează în timpul navigării. Surprinzător, chiar dacă mediul a rămas constant, tiparele neuronale s-au schimbat treptat. Acest fenomen poartă numele de drift reprezentativ (representation drift) și indică faptul că amintirile asociate cu spațiul fizic nu sunt fixate într-un anumit set de neuroni, ci se reconfigurează în timp.
„Eram convins că memoria va deveni mai stabilă de la o zi la alta”, a declarat Daniel Dombeck, autorul principal al studiului. „Dar nu asta am descoperit. Din contră, am văzut cum reprezentările neuronale continuă să se schimbe, chiar și fără variații în mediu.”
Reconfigurarea neuronilor, un mecanism natural de procesare
Ce înseamnă acest „derapaj” al memoriei în termeni biologici? Cercetătorii sugerează că ar putea fi vorba despre un mecanism prin care creierul sortează și actualizează informațiile cunoscute. Cu alte cuvinte, în loc să stocheze amintiri în exact aceleași circuite neuronale, creierul le „reîmprospătează” în mod constant, adaptându-le la experiențele noi, chiar dacă sunt similare cu cele anterioare.
Un exemplu relevant este comparația cu o vizită repetată la același restaurant. Deși locația e aceeași, fiecare experiență aduce detalii noi: poate o masă diferită, o altă atmosferă, o nouă chelneriță. Creierul, spun autorii, pare să „remapeze” acea amintire pentru a include aceste detalii. Așadar, amintirea nu se pierde, ci se reformulează.
Studiul a fost atent conceput pentru a controla variabile precum mirosul, cunoscut pentru influența sa puternică asupra comportamentului șoarecilor. Chiar și în condițiile în care acest factor a fost reglat sau modificat intenționat, rata de „drift” s-a menținut constantă. Asta sugerează că doar stimulii cu relevanță comportamentală au un impact real asupra hărților cognitive formate în hipocamp.
Implicațiile unei descoperiri neașteptate
Deși experimentul a fost efectuat pe șoareci, fenomenul representation drift a fost deja observat în diferite regiuni ale creierului și la alte specii, inclusiv la oameni. Această descoperire ridică întrebări esențiale despre cât de stabilă este, de fapt, memoria noastră — și ce înseamnă acest lucru pentru învățare, traumă sau boli neurologice.
Un prim impact ar putea fi asupra modului în care tratăm afecțiuni precum Alzheimer sau alte forme de demență. Dacă amintirile nu sunt stocate „static”, ci într-un echilibru fragil între zone diferite ale creierului, atunci degradarea acestor rețele ar putea fi mai complexă decât se credea. Pe de altă parte, ideea că amintirile pot fi „relocalizate” sugerează o plasticitate mai mare decât anticipau modelele tradiționale.
Totodată, rezultatele oferă o perspectivă diferită asupra pierderilor de memorie de scurtă durată. Poate că unele dintre acestea nu sunt, de fapt, pierderi, ci o consecință a reconfigurării neuronale. Dacă ți-ai uitat cheile, nu e neapărat pentru că ai pierdut informația — ci pentru că ea s-a „mutat” și nu o mai accesezi la fel de ușor.
Pentru moment, rămân multe necunoscute. Cercetătorii admit că este nevoie de studii mai ample, inclusiv pe oameni, pentru a înțelege pe deplin impactul acestui fenomen. Dar concluzia este clară: memoria este mai fluidă decât s-a crezut până acum. Și acest fapt deschide noi drumuri în înțelegerea creierului uman.
Așadar, data viitoare când te întrebi dacă ai uitat ceva… poate doar nu ai căutat în locul potrivit din creier.