Începând cu 7 martie 2020, Elisabetta Morotti, în vârstă de 62 de ani, s-a aşezat la geamul încăperii în care este îngrijit soţul ei cu dizabilităţi foarte grave, în căminul pentru vârstnici „Giacomo Lercaro” din Bologna, scrie La Repubblica, transmite Știri.md cu referire la Mediafax.ro.

De când căminul a fost „blindat” din cauza COVID, acum mai bine de un an, Elisabetta merge acolo şapte zile pe săptămână, pe ploaie şi zăpadă, de la ora 9.00 până seara şi se întoarce acasă doar pentru a dormi.

Femeia spune că a sesizat de nenumărate ori autorităţile, cerându-le să poată intra în azil, cu atât mai mult cu cât cei din cămin sunt vaccinaţi, dar nu a primit acordul.

Când ajunge la soţul ei, îi citeşte ziarul prin geam: „ţip atât de tare încât mă aud cei de peste drum, dar nu-mi pasă. Zilele trecute îi citeam despre un meci şi cineva din clădirile din jur a strigat rezultatul: 4 la 1”.

Alteori, cei doi se joacă cu iPad-urile, însă este greu, deoarece wifi-ul nu prinde mereu. Urmăresc meciuri la televizorul din camera bărbatului, chiar dacă ea nu aude, alteori joacă scrabble, ajutaţi de un angajat al centrului. La ora cinei se uită la o emisiune iubită în Italia.

„În glumă spunem că la sfârşitul acestei perioade el îşi va pierde şi auzul, iar eu vocea”, glumeşte Elisabetta Morotti.

Dacă plouă, femeia aşează o bucată de plastic deasupra ferestrei, ca un fel de colibă. Când e frig se îmbracă cu mai multe straturi.

„Înainte de pandemie, locuiam practic acolo: l-am hrănit, l-am îngrijit, am făcut totul”, spune femeia.

Soţul ei este internat în cămin din 2013, din cauza efectelor secundare ale unui accident vascular cerebral.

Autorităţile i-au răspuns femeii că au pus la dispoziţie regiunilor teste COVID, însă directorii structurilor similare nu vor să îşi asume nicio responsabilitate: „Draghi trebuie să-i oblige prin lege să accepte testele, pentru că sunt oameni acolo, ca Roberto, care de 420 de zile nu au văzut cerul: nici măcar nu i s-a permis să meargă în grădină vara trecută”.

Italianca a fost întrebată de ce nu merge în aşa-zisă cameră a îmbrăţişărilor şi a răspuns că soţul ei refuză acest lucru, pentru că nu acceptă ideea de a-şi pune mâinile în mâneci de plastic timp de o jumătate de oră pe săptămână. Nu i se pare un contact fizic real.