„Focul arde de 4.000 de ani și nu s-a oprit niciodată”, spune Aliyeva Rahila, ghid turistic la Yanar Dag. „Nici ploaia, zăpada sau vântul nu-l oprește”, transmite Știri.md cu referire la protv.ro.

Un efect secundar al rezervelor abundente de gaze naturale ale țării, care uneori ajung la suprafață, Yanar Dag este unul dintre numeroasele incendii care au avut loc spontan și care i-au fascinat și înspăimântat pe turiștii care au călătorit în Azerbaidjan de-a lungul mileniilor, scrie CNN.

Exploratorul venețian Marco Polo a scris despre fenomenele misterioase când a trecut prin țară în secolul al XIII-lea.

Alți comercianți de pe Drumul Mătăsii au adus veștile despre spectaculoasele flăcări, în timp ce călătoreau în alte țări.

Acesta este motivul pentru care țara și-a câștigat supranumele „țara focului”.

Astfel de incendii au fost cândva abundente în Azerbaidjan, dar pentru că au dus la o reducere a presiunii gazului în subteran, interferând cu extracția comercială a gazelor, majoritatea au fost stinse.

Yanar Dag este unul dintre puținele exemple rămase și poate cel mai impresionant.

La un moment dat, au jucat un rol cheie în vechea religie zoroastriană, care a fost fondată în Iran și a înflorit în Azerbaidjan în primul mileniu î.Hr.

Pentru zoroastrieni, focul este o legătură între oameni și lumea supranaturală și un mediu prin care se pot dobândi înțelegerea și înțelepciunea spirituală. Este purificator, susține viața și o parte vitală a închinării.

Astăzi, cei mai mulți vizitatori care ajung la Yanar Dag, vin mai degrabă pentru spectacol decât pentru împlinire religioasă.

Experiența este cea mai impresionantă noaptea sau iarna. Când cade zăpadă, fulgii se dizolvă în aer fără să atingă vreodată pământul, spune Rahila.

Pentru o perspectivă mai profundă asupra istoriei închinarii focului din Azerbaidjan, vizitatorii ar trebui să se îndrepte spre est de Baku până la Templul de foc Ateshgah.

„Încă din cele mai vechi timpuri, ei cred că zeul [lor] este aici”, a mai spus ghidul.

Ritualurile de foc din acest sit datează din secolul al X-lea sau mai devreme.

Numele Ateshgah provine din persană pentru „casa focului”, iar piesa centrală a complexului este un altar cu cupolă, construit pe un orificiu de gaz natural.

O flacără naturală, veșnică, a ars aici pe altarul central până în 1969, dar în zilele noastre focul este alimentat de la principala sursă de gaz a lui Baku și este aprins doar pentru vizitatori.
Templul este asociat cu zoroastrismul, dar istoria sa este mai bine documentată ca lăcaș de cult hindus.