Neurotoxina VX, otrava care l-a ucis pe Kim Jong-nam

Specialiștii spun că există toxine ce pot ucide atât de rapid și în doze atât de mici.

Chimistul francez Pierre Champy este de părere că otrava n-a fost introdusă în corp pe cale cutanată. El spune că nicio toxină nu este atât de puternică pentru a putea acționa prin piele ca să ucidă atât de repede. Ar putea fi vorba mai degrabă de un spray, care să acționeze pe cale bucală sau pulmonară. Sau de un mic dispozitiv de injectare.

În ceea ce privește toxina, fără detalii despre simptome e dificil de identificat, dar în orice caz există destule toxine naturale și molecule cu caracter medicamentos care pot ucide așa rapid și în doză așa de mică.

Ne putem gândi la cianură, de exemplu, care poate trece prin mucoase, cu urmări clinice imediate: detresă respiratorie, cianoză (pielea devine albastră). Stricnina este o altă opțiune.  Sau ar putea fi vorba despre o otravă pe bază de curara, dar care să fi fost administrată prin injecție.

La fel de bine poate fi vorba despre o toxină sintetică, nou-nouță. E plauzibilă ipoteza, mai ales dacă producătorul are chimiști și bani suficienți.

În ceea ce privește ipoteza opioidelor (derivat sintetic al opiului), ar fi fost nevoie de doze puternice, iar persoana atacată ar putea fi salvată prin intubare.

De ce a fost preferată asasinarea prin otrăvire?

Mult timp, otrăvirea a avut meritul de a fi o metodă de eliminare discretă. În cazul armelor, asasinatul devine evident. De asemenea, erau mai rare cazurile de însănătoșire după o intoxicare și existau puține mijloace la îndemână pentru a salva persoane otrăvite, cu excepția provocării vomei.  În Franța, de pildă, au existat cazurile de otrăvire de la curtea lui Louis XIV. Apoi toate poveștile, în parte romanțate, țesute în jurul familiei Medici și a prafului de cantaridă, rezultat dintr-o insectă.

Astăzi, otrăvurile sunt probabil mai puțin folosite, pentru că există tratamente de urgență foarte eficiente: dacă persoana otrăvită are convulsii, i se administrează un anticonvulsiv, dacă are un stop cardiac, i se aplică un stimulent cardiac.  Simptomele otrăvirii sunt transpirații, ritm cardiac tulburat, roșeață, contracția pupilelor.

La autopsie însă, legistul trebuie să știe ce caută și apoi trebuie să aibă capacitatea de a depista otrava. Iar aceasta depinde de un anumit prag de detecție și de timpul de eliminare din corp. Dacă este vorba despre molecule care se descompun rapid, s-ar putea dovedi dificil de reperat.

Persistă misterul morții

Otrăvire, tensiuni diplomatice, tentativă de efracție la morgă...Un scenariu demn de un film de spionaj se țese în jurul decesului lui Kim Jong-nam, fratele dictatorului nord-coreean Kim Jong-un. Malaezia, țara unde a murit, arată cu degetul către regimul de la Phenian. Iar tonul crește între cele două state.

În vârstă de 45 de ani, Kim Jong-nam a murit la 13 februarie, pe aeroportul din capitala malaeză Kuala Lumpur, în timp ce se pregătea să urce într-un avion cu destinația Macao. Trăia de mai mulți ani cu familia sa sub protecția Chinei.

Agențiile de informații ale Coreei de Sud și Statelor Unite consideră că autorii asasinatului sunt agenți ai Phenianului.

În ceea ce o privește, Coreea de Nord acuză Malaezia că este responsabilă pentru moartea lui Kim Jong-nam și că este complicea Sudului. Criza a izbucnit în momentul în care poliția malaeziană a respins solicitările diplomaților nord-coreeni de a înmâna Phenianului corpul neînsuflețit al lui Kim Jong-nam.

La zece zile de la spectaculosul asasinat din mijlocul aeroportului, trei suspecți erau în detenție preventivă. Două femei i-ar fi pulverizat victimei o otravă mortală pe față. Poliția bănuiește, de asemenea, patru nord-coreeni care au părăsit Malaezia în ziua crimei și s-au întors la Phenian. Ar vrea să mai interogheze alți trei suspecți, printre care un diplomat de la Kuala Lumpur.

La rândul ei, Coreea de Nord a respins categoric concluziile necropsiei.

Între timp, s-a înregistrat și o tentativă de efracție la morgă, așa că poliția malaeziană a trebuit să consolideze securitatea la locul unde este depus trupul fratelui cel mare al dictatorului nord-coreean.

Cândva era considerat succesorul fostului lider de la Phenian, Kim Jong-il, dar Kim Jong-nam nu mai reprezenta de mult o amenințare pentru actualul regim de la Phenian. Căzut în dizgrație, era doar un pion între Coreea și China. Iar specialiștii spun că acum în mod intenționat Phenianul face mare tevatură în jurul cazului, pentru a intra în atenție. Sacrificarea lui Kim Jong-nam ar arăta, însă, că regimul se simte amenințat și e crispat.

La rândul ei, Coreea de Sud a amplasat la granița cu Nordul difuzoare gigantice prin care transmite vestea asasinatului, în condițiile în care informațiile din exterior sunt strict controlate și cenzurate în Coreea de Nord. Într-o scrisoare, publicată în coreeană și engleză, agenția de presă oficială nord-coreeană KCNA reia solicitarea nord-coreeană pentru o anchetă comună și subliniază că Phenianul e gata să trimită o delegație de juriști în Malaezia. Iar agenția atribuie teza otrăvirilor pe seama „zvonurilor smintite” din presa sud-coreeană.