Mii de sateliți Starlink riscă să se prăbușească. Motivul

Acest fenomen, documentat recent de cercetători de la NASA și analizat de publicații de specialitate precum New Scientist, scoate la iveală cât de vulnerabili pot fi acești sateliți în fața forțelor cosmice. Iar odată cu apropierea maximului solar — cel mai activ punct al ciclului solar de 11 ani — riscurile cresc considerabil, transmite Știri.md cu referire la playtech.ro.

Cu peste 7.000 de sateliți Starlink deja plasați pe orbită, avem acum ocazia unică de a observa în detaliu impactul pe care activitatea solară îl are asupra acestor constelații tehnologice minimaliste. Conform cercetătorului Denny Oliveira de la NASA Goddard Space Flight Center, în timpul furtunilor geomagnetice sateliții revin în atmosferă mai repede decât ar face-o în absența acestor evenimente solare.

Aceasta este o problemă reală pentru SpaceX. În timpul maximului solar, durata de viață a unui satelit Starlink poate fi redusă cu până la zece zile. Deși pare puțin, efectul cumulativ asupra unei constelații de mii de unități poate fi dezastruos. În doar patru ani, între 2020 și 2024, au fost înregistrate 523 de reintrări ale sateliților în atmosferă, o cifră fără precedent în istoria spațială.

Fenomenul este accentuat de faptul că aceasta este prima perioadă de maxim solar care are loc în „era megaconstelațiilor”, cum o numește astrofiziciana Samantha Lawler de la Universitatea din Regina. Astfel, învățăm pentru prima dată la scară largă cât de grav poate afecta Soarele aceste structuri spațiale artificiale.

Ce se întâmplă cu sateliții când cad?

Sateliții Starlink sunt proiectați să se autodistrugă la finalul duratei lor de viață, fie printr-o coborâre controlată, fie natural, atunci când apar defecțiuni. Totuși, furtunile solare accelerează acest proces necontrolat, iar acest lucru vine cu riscuri serioase.

Denny Oliveira avertizează că, odată cu accelerarea reintrărilor, cresc și șansele ca fragmente din sateliți să supraviețuiască arderii atmosferice și să ajungă pe sol. În vara anului trecut, o bucată de satelit Starlink a fost găsită pe o fermă din Canada — un incident recunoscut oficial de SpaceX.

Dar dacă s-a găsit un fragment, câte altele nu au fost observate? Este întrebarea pe care și-o pun tot mai mulți cercetători. Pe măsură ce numărul sateliților crește, iar intensitatea activității solare atinge cote maxime, pericolul ca fragmente din acești sateliți să ajungă necontrolat pe Pământ devine o realitate tot mai probabilă.

Viitorul constelației Starlink: între inovație și fragilitate

Când Elon Musk a anunțat Starlink, ideea părea revoluționară: internet de mare viteză oriunde pe glob, chiar și în cele mai izolate regiuni. Tehnologia funcționează, iar în multe zone serviciile Starlink s-au dovedit salvatoare. Totuși, pe măsură ce constelația crește — SpaceX plănuiește să lanseze alte mii de sateliți în anii următori — devine tot mai clar că spațiul apropiat Pământului este un ecosistem sensibil, iar soluțiile tehnice actuale nu iau întotdeauna în calcul capriciile naturii cosmice.

Activitatea solară nu este un fenomen nou, dar intensitatea și frecvența reintrărilor sateliților sugerează că trebuie regândită rezistența acestora. În plus, lipsa unor standarde globale clare privind gestionarea deșeurilor spațiale adaugă o presiune suplimentară. Ce se întâmplă dacă fragmentele devin un pericol pentru siguranța pe Pământ? Cum vor răspunde companiile precum SpaceX dacă astfel de incidente devin mai dese?

În acest moment, sateliții Starlink „cad ca muștele”, iar de vină este un Soare agitat, aflat în vârful puterii sale. Pentru omenire, e o lecție de umilință tehnologică: oricât de sofisticată ar fi o constelație artificială, ea rămâne vulnerabilă în fața forțelor naturale pe care nu le putem controla. Și poate e momentul să învățăm cum să construim mai bine — nu doar mai mult.