Concluzia incriminatoare este cuprinsă într-un document de 50 de pagini al comisiei pentru informaţii şi securitate a Parlamentului, care a declarat că miniştrii au închis ochii în faţa acuzaţiilor de imixtiune din partea Rusiei, transmite Știri.md cu referire la Mediafax.

Comisia care examinează lucrarea agenţiilor de spionaj britanice, a declarat: „Nu ni s-a oferit nicio evaluare post-referendum cu privire la încercări de imixtiune din partea Rusiei”, situaţie care diferă total de modul în care SUA a abordat problema acuzaţiilor de imixtiune rusească în alegerile prezidenţiale din 2016, când serviciile de informaţii au realizat o evaluare în termen de două luni de la vot, prin publicarea unui rezumat desecretizat”.

Membrii comisiei au spus că nu pot formula o concluzie definitivă în acest sens, dacă Kremlinul a avut sau nu o imixtiune reuşită în votul Brexit, deoarece nu s-au făcut eforturi pentru a afla acest lucru.

Întocmit de o comisie inter-partinică, raportul este produsul lucrărilor efectuate pe parcursul a 18 luni, implicând dovezi preluate de la agenţiile de spionaj din Marea Britanie şi de la experţi independenţi.

Membrii comisiei au remarcat că studiile disponibile public au indicat „preponderenţa discursurilor pro-Brexit sau anti-UE” pe canalele de televiziune Russia Today şi Sputnik TV la momentul votului şi „utilizarea de „bots” şi „trolls” pe Twitter, ca dovadă a încercărilor ruseşti de a influenţa procesul.

A existat un „comentariu credibil al surselor deschise”, potrivit căruia Rusia a întreprins „campanii de influenţă” legate de referendumul din 2014 pentru independenţa Scoţiei, dar, în ciuda acestui fapt, nu s-a făcut niciun efort pentru a analiza ameninţarea din partea Kremlinului la adresa democraţiei britanice decât după votul Brexit.

Într-un răspuns oficial al guvernului britanic se afirmă: „Nu am văzut nicio dovadă de imixtiune de succes în referendumul UE” şi a adăugat că nu este necesară lansarea unei anchete, deoarece agenţiile de spionaj din Marea Britanie au făcut „evaluări periodice” ale ameninţării ruseşti.

Stewart Hosie, un parlamentar al Partidului Naţional Scoţian, unul dintre cei doi membri ai comisiei care a întocmit raportul, a formulat critici severe cu privire la refuzul venit atât din partea lui Boris Johnson cât şi a Theresei May de a cerceta imixtiunea Kremlinului în rezultatul votului Brexit, adăugând că a fost o „crimă” faptul că raportul nu a fost publicat înainte de alegerile din luna decembrie a anului trecut.

Lisa Nandy, secretara pentru Afaceri Externe a Partidului Laburist, de opoziţie, a declarat că a fost extraordinar faptul că prim-ministrul a luat „decizia politică din octombrie anul trecut, înaintea alegerilor generale, de a bloca publicarea acestui raport important care examinează sistematic ameninţarea pe care Rusia o reprezintă pentru securitatea naţională a Regatului Unit”.

De asemenea, Marea Britanie a devenit „o destinaţie favorabilă pentru oligarhii ruşi şi banii acestora”, a mai remarcat comisia, concluzionând că, prin legăturile lor, aceştia au devenit o forţă de corupere în viaţa publică britanică.

„Câţiva membri ai elitei ruse care sunt strâns legaţi de [preşedintele rus Vladimir] Putin sunt identificaţi ca fiind implicaţi în organizaţii caritabile şi / sau politice din Marea Britanie, fac donaţii partidelor politice şi au un profil public care îi pune în postura de a susţine operaţiunile de influenţă rusească”, se arată în raport, deşi nu a fost dat niciun nume în acest sens.

De asemenea, a avertizat că este „demn de remarcat faptul că un număr de membri ai Camerei Lorzilor au interese de afaceri legate de Rusia, sau lucrează direct pentru mari companii ruseşti legate de statul rus“.

Din nou, nu au fost citate nume. Marina Litvinenko, al cărei soţ, Alexander, a fost ucis în 2006 la Londra de asasinii din Kremlin, a declarat că a fost „foarte mulţumită” de raport, şi de faptul că menţionează că oligarhii ruşi fac donaţii politice.

Ea a declarat că raportul a demonstrat că există dovezi ample ale ameninţării pe care Kremlinul o reprezintă pentru Marea Britanie. „Guvernul nu are nicio scuză pentru a fi naiv.

După ce s-a întâmplat cu soţul meu în 2006 şi cu Serghei Skripal în 2018, nu există scuze. Există prea multe morţi suspecte”.

Miniştri au susţinut de multă vreme că nu există „exemple reuşite” de imixtiune a Kremlinului în politica britanică, dar au abandonat această poziţie săptămâna trecută, când Dominic Raab, secretarul de externe, a atribuit unor „agenţi ruşi” responsabilitatea pentru răspândirea unui dosar obţinut ilegal, referitor la discuţiile comerciale dintre SUA şi Marea Britanie, care în cele din urmă a ajuns în timpul campaniei electorale în mâinile fostului lider al Partidului Laburist, Jeremy Corbyn.

Membrii comisiei au reclamat faptul că, atunci când au solicitat dovezi scrise de la MI5 la începutul anchetei lor cu privire la posibile imixtiuni în votul Brexit, agenţia internă de spionaj „a furnizat iniţial doar şase rânduri de text”. Oficialii ruşi au protestat vehement împotriva concluziilor raportului, acuzând Marea Britanie că are un „rol principal în formarea unei atitudini rusofobe“.

„Încă o dată, acuzaţiile sunt nefondate şi neconvingătoare“, a declarat Konstantin Kosacev, şeful Comisiei pentru Afaceri Internaţionale din Consiliul Federaţiei Ruse, în observaţiile sale scrise marţi.
Kosachev a calificat drept „periculoase” acuzaţiile potrivit cărora Rusia a încercat să influenţeze politica britanică, asimilându-le „teoriilor conspiraţiei”.

La scurt timp după publicare, raportul a fost contestat şi de către Ministerul de Externe al Rusiei, Maria Zakharova, o purtătoare de cuvânt a ministerului, catalogând şi ea raportul drept o dovadă de „rusofobie”.