La 250 de ani de la naştere, Humboldt este mai actual ca niciodată

Aproape că nu există nume care să fie mai cunoscut şi mai frecvent întâlnit decât cel al lui Alexander von Humboldt, transmite Știri.md cu referire la dw.com. 

Universităţi, şcoli, nave, animale, specii de plante şi doi asteroizi poartă numele vestitului cercetător german. Numele său a fost folosit de asemenea pentru a vinde mai bine tot felul de mărfuri, de la maşini de cusut, la ţigări de foi.

Alexander von Humboldt nu a fost mereu omagiat în acest fel. 

După moartea sa, în 1859, renumele său a avut de suferit. În timpul Primului Război Mondial, când tot ce era german era rău famat în lumea occidentală, şi numele Humboldt a dispărut aproape în întregime din conştiinţa publică.

Astăzi, la 250 de ani de la naşterea sa, Humboldt a redevenit modern. Se vând iarăşi produse noi care îi poartă numele. 

Au apărut de asemenea în ultima vreme o sumedenie de cărţi despre el. Iar la Berlin se va inaugura probabil încă în acest an "Forumul Humboldt", un muzeu găzduit de reşedinţa metropolitană renovată a dinastiei regale şi imperiale prusace.

Cercetătorul, autorul, aventurierul şi savantul universal prusac este foarte respectat astăzi şi graţie abordărilor sale interdisciplinare, pentru care a fost criticat în trecut decenii la rând. 

Când Humboldt a închis ochii, pentru oamenii de ştiinţă a devenit important să se specializeze şi să clasifice domeniile de cercetare. 

Potrivit convingerii răspândite pe atunci, numai o înţelegere profundă într-un singur domeniu de cercetare poate duce la noi descoperiri, tot restul fiind considerat diletantism.

Astăzi suntem confruntaţi cu probleme care necesită o muncă interdisciplinară, dincolo de domeniile de cercetare strict definite.

Încălzirea planetei nu poate fi înţeleasă de un om de ştiinţă dacă acesta cercetează doar câteva procese izolate. Toate organismele, fenomenele geologice, factorii chimici şi acţiunile omeneşti trebuie privite ca un întreg. 

Humboldt a contribuit substanţial la răspândirea înţelegerii că pământul este un sistem dinamic şi complex. Gândirea humboldtiană este un mod de abordare care combină datele exacte cu observaţii personale şi o înţelegere a naturii în întreaga sa complexitate.

O perspectivă globală

Humboldt a lăsat în urma sa, pe lângă această abordare interdisciplinară, şi alte principii importante pentru viitorii oameni de ştiinţă. 

Crezul său a fost: nu vă temeţi de noi tehnologii. Folosiţi grafice pentru a explica fenomene complicate. Acceptaţi că orice ştiinţă este incompletă. Trataţi toţi oamenii în mod egal.

Ceea ce astăzi pare de la sine înţeles, este un principiu pe care Humboldt l-a introdus în rândul oamenilor de ştiinţă. Anume că cercetătorii lucrează împreună şi nu izolat, fiecare pentru el.

Humboldt a lăsat în urma sa şi lucruri concrete, cum ar fi jurnalele sale, publicaţiile sale şi un noian de date pe care le-a cules în timpul vieţii. 

Recent, cercetătorii au folosit măsurătorile sale realizate într-o expediţie pe vulcanul ecuadorian Chimborazo, considerat odinioară cel mai înalt munte de pe planetă, pentru a afla ce transformări a suferit acesta în ultimii 210 ani.

Folosind însemnările sale privind geografia plantelor, cercetătorii de azi au efectuat şi studii privind cantitatea de biodiversitate dispărută deja ca urmare a transformărilor climatice şi a înmulţirii suprafeţelor agricole.

Astfel, gheţarul de pe Chimborazo s-a diminuat cu 450 de metri, iar limita până la care pot creşte plantele a crescut cu 500 de metri, comparativ cu măsurătorile lui Humboldt.

Acest proiect l-ar fi entuziasmat pe uriaşul cercetător şi pionier prusac. El s-a implicat mereu pentru publicarea rezultatelor diverselor cercetări şi a lucrat cu plăcere împreună cu alţi oameni de ştiinţă. Hotarele ţărilor, cetăţenia sau limba vorbită nu au fost pentru el obstacole. Dimpotrivă.

El a fost punctul central şi de legătură al unei reţele la nivel mondial. Cu el au comunicat cercetători de la mare distanţă vreme de foarte mulţi ani.

Cartografierea naturii

Dar înainte ca datele culese de el să fie văzute de cineva, Humboldt a prelucrat el însuşi un ocean de informaţii. A întocmit infografice pentru a explica unde cresc diversele plante. El a fost primul care a marcat zonele climatice prin izoterme. 

Acestea sunt liniile neregulate care unesc punctele cu aceeaşi temperatură medie, care figurează şi astăzi pe hărţile meteorologice.

El a transpus sute de pagini din însemnările sale în numeroase grafice uşor de înţeles. În colaborare cu cei mai buni artişti ai apocii sale, Humboldt a prezentat noi explicaţii privind fenomene naturale diverse, pe care le poate înţelege dintr-o privire şi un nespecialist.

Alexander von Humboldt, pod suspendat peste râul Chambo, Ecuador. Iunie 1802.

Unele din grafice şi ilustraţii sunt atât de detaliate, încât semnificaţia lor propriu-zisă încă nu a fost complet descifrată. Altele au devenit între timp lucrări clasice ale ştiinţei şi sunt expuse în muzee. Aproape toate demonstrează modul în care Humboldt privea lumea: vertical, din vârful celui mai înalt munte, până în cele mai adânci galerii de mină.

Respect pentru toţi

Humboldt a fost unul din cei mai inovativi cartografi ai vremii sale. Hărţile detaliate ale Americii de Sud, ale Cubei şi Mexicului au contribuit la trezirea conştiinţei de sine a oamenilor trăitori pe acele meleaguri. 

Imaginile realizate cu mare acurateţe au trasat graniţe concrete între regiuni, care nu mai puteau fi contestate. 

Astfel, ţările au căpătat o formă, cu puţin timp înainte ca multe din ele să devină independente. Până astăzi, urmele lui Humboldt sunt vizibile pe orice hartă a Americii de Sud.

Alexander von Humbold, harta bazinului Orinoco din Venezuela

Populaţia indigenă a ţărilor pe care Humboldt le-a cutreierat şi cercetat a fost adesea invitată să participe la munca sa de cunoaştere. El a condamnat în termenii cei mai duri sclavia. Aceasta ar fi "fără îndoială cel mai mare rău din câte au chinuit omenirea."

În ochii săi toţi oamenii erau egali. Humboldt a arătat că vechile civilizaţii din lumea nouă s-au ridicat la acelaşi nivel cu cele din Europa, Africa sau Asia. Şi din acest motiv, Alejandro de Humboldt se bucură de două secole de un imens prestigiu în America de Sud.

De asemenea, Alexander von Humboldt este până astăzi o sursă de inspiraţie pentru numeroşi activişti pentru drepturile omului. 

"El a militat împotriva inechităţilor sociale, împotriva sclaviei şi împotriva condiţiilor inumane de muncă din minele mexicane. 

Aceasta se poate compara cu probleme actuale, cum ar fi traficul de oameni, companii care îşi exploatează nemilos muncitorii sau condiţiile groaznice de muncă, cu care se confruntă mulţi imigranţi fără forme legale în SUA", a explicat Vera Kutzinski, directoarea proiectului "Alexander von Humboldt in English" şi profesoară la Vanderbilt University din statul american Tennessee.

Omul cât trăieşte învaţă

În vremea noastră efemeră capătă o mare importanţă faptul că Humboldt nu şi-a prezentat niciodată cercetările ca pe un produs final desăvârşit, scrie Vera Kutzinski. 

Pentru Humboldt a fost mereu important să ţină cont de stadiul actual al cercetării în proiectele sale, pe care le aducea la zi cât mai rapid cu putinţă. El sublinia în context că şi publicaţiile proprii nu sunt altceva decât rezultate provizorii.

De asemenea, el nu ezita să-şi corijeze propriile greşeli şi era bucuros când putea să-i inspire cu idei proprii pe alţi cercetători. 

Humboldt a fost o rampă de lansare pentru generaţii de oameni de ştiinţă care i-au urmat şi care aveau să ducă mai departe cercetările sale. 

De exemplu, Charles Darwin, care la câteva luni de la moartea lui Humboldt avea să publice studiul "Despre originea speciilor".

"Prin faptul că insista asupra caracterului incomplet al ştiinţei şi sublinia că procesul de învăţare nu încetează niciodată, Humboldt a făcut o diferenţă explicită între consumul de informaţii şi date şi cunoaşterea propriu-zisă a unui lucru anume", a evidenţiat Vera Kutzinski.

O sursă de inspiraţie

A-l califica însă pe Humboldt drept un geniu intangibil ar fi o eroare, susţine Andreas W. Daum, autorul unui nou volum consacrat cercetătorului. 

"L-am putea înţelege mai bine pe Humboldt dacă l-am coborî de pe piedestal", afirmă Daum. "Învăţăm mai multe despre noi înşine şi despre Humboldt, dacă nu-l venerăm ca pe un semizeu. 

Dacă îl percepem pe Humboldt ca pe un om al acestei lumi, atunci recunoaştem că trăim într-o lume în care totul se află în strânsă legătură."

În lipsa unui cult al eroilor ţesut în jurul său, devine evident că Humboldt a fost unul din primii cetăţeni ai mapamondului pentru care graniţele naţionale sau etnice nu aveau mare importanţă. 

Prusacul prin naştere a călătorit pe patru continente, a trăit vreme de decenii la Paris, a vorbit o sumedenie de limbi şi se putea exprima în scris în cel puţin trei limbi. 

Humboldt a muncit din răsputeri, a împărtăşit cu mărinimie şi altora rezultatul cercetărilor sale şi a sprijinit financiar tineri oameni de ştiinţă, chiar şi atunci când nu avea bani suficienţi. Nu îi era frică să facă greşeli şi dacă le făcea le corecta sau îşi schimba total părerea.

Alexander von Humboldt s-a implicat pentru drepturile altora şi a dus o viaţă închinată ştiinţei. El a arătat ce este posibil dacă ai viziune, dacă-ţi urmăreşti cu dârzenie ţelul şi dacă, simultan, îţi trăieşti viaţa din plin. Humboldt este tocmai azi mai relevant ca oricând.