IEP: Lumea a devenit ceva mai sigură, în premieră după 5 ani

Pentru al 11-lea an consecutiv, cea mai paşnică ţară din lume este Islanda, au conchis analiştii care au realizat Global Peace Index 2019, pe baza a 23 de factori, între care conflictele interne şi externe, cheltuielile militare, terorismul şi criminalitatea, transmite Știri.md cu referire la Agerpres.

Islanda este urmată în vârful clasamentului de Noua Zeelandă, Portugalia, Austria şi Danemarca. Clasamentul este încheiat de Afganistan (locul 163, ultimul), precedat de Siria (162), Sudanul de sud (161), Yemen (160) şi Irak (159).

Şaptesprezece state europene se numără în top 25, considerate cele mai paşnice din lume. Între ele se află şi România, chiar pe locul 25.

Europa rămâne regiunea cea mai paşnică din lume, în 22 din cele 36 de state europene analizate având loc îmbunătăţiri în 2018, mai ales în ce priveşte politica antiteroristă, impactul terorismului, situaţia refugiaţilor şi rata omuciderilor. Climatul politic general din Europa se menţine însă incert, iar revirimentul naţionalismului şi terorismul continuă să reprezinte ameninţări semnificative la adresa păcii continentului, subliniază analiştii.

Peste 400 de milioane de oameni trăiesc în zone cu "niveluri reduse de pace şi riscuri ridicate determinate de schimbările climatice", Africa subsahariană fiind zona cea mai expusă riscului ca factorii de mediu să contribuie la exacerbarea conflictelor, notează autorii studiului. Circa 103 milioane de oameni din opt din cele mai puţin paşnice ţări trăiesc şi în "zone cu risc climatic ridicat", potrivit acestora.

Fondatorul institutului, Steve Killelea, a spus că "o analiză aprofundată a datelor a constatat un mix de tendinţe pozitive şi negative". Astfel, "deşi conflictele care au predominat în ultimul deceniu, cum sunt cele din Irak şi Siria, au început să se diminueze, au apărut noi conflicte în Yemen, Nicaragua şi Turcia", a menţionat el.

Uşoara îmbunătăţire înregistrată se explică în parte prin măsurile luate în privinţa militarizării, şi anume prin faptul că a existat o reducere semnificativă a cheltuielilor militare ca procent din PIB, în majoritatea ţărilor, precum şi o scădere a numărului de militari.