Experții se așteaptă la ce e mai rău în Iran, după alegerea noului lider suprem
Conducerea clericală a Iranului a ales confruntarea în locul compromisului, numindu-l pe Mojtaba Khamenei ca succesor al tatălui său, Ali Khamenei.
Foto: GettyEste o mişcare pe care oficialii regionali o consideră un afront direct la adresa preşedintelui american Donald Trump, care declarase că fiul este „inacceptabil”, comentează Reuters, transmite Știri.md cu referire la stirileprotv.ro.
Liderul suprem Ayatollah Ali Khamenei a fost ucis într-un atac americano-israelian la începutul conflictului, care se află acum în a doua săptămână.
Numirea lui Mojtaba (foto, dreapta) ca succesor al tatălui său de către Adunarea Experţilor asigură controlul ferm al liniei dure la Teheran - o miză care ar putea remodela războiul Iranului cu SUA şi Israelul şi ar putea avea repercusiuni cu mult dincolo de Orientul Mijlociu.
„Numirea lui Mojtaba este aceeaşi strategie”, a declarat Alex Vatanka, cercetător principal la Institutul pentru Orientul Mijlociu. „Este o mare umilinţă pentru Statele Unite să desfăşoare o operaţiune de această amploare, să rişte atât de mult şi să ajungă să ucidă un bărbat de 86 de ani, doar pentru ca acesta să fie înlocuit de fiul său radical”, adaugă expertul.
În cadrul sistemului teocratic complex al Iranului, liderul suprem este autoritatea supremă, inclusiv în ceea ce priveşte politica externă şi programul nuclear al Iranului, precum şi îndrumarea preşedintelui ales şi a parlamentului.
Iranul, pe calea unei confruntări și mai ample
Analiştii spun că alegerea lui Mojtaba, un cleric extrem de radical, a cărui soţie, mamă şi alţi membri ai familiei au fost, de asemenea, ucişi în atacurile americane şi israeliene, transmite un mesaj fără echivoc: conducerea Iranului a respins orice perspectivă de compromis pentru a păstra sistemul şi nu vede altă cale de urmat decât confruntarea, răzbunarea şi rezistenţa.
Potrivit unor surse interne, Mojtaba se va confrunta cu o presiune internă şi externă imensă din partea unei populaţii nemulţumite şi a unui conflict în escaladare, dar este de aşteptat să acţioneze rapid pentru a-şi consolida puterea. Acest lucru va însemna probabil extinderea autorităţii Gărzii Revoluţionare Islamice, controale interne mai severe şi represiuni radicale pentru a zdrobi disidenţa.
„Lumea va regreta era tatălui său”, a declarat pentru Reuters un oficial regional apropiat de Teheran. „Mojtaba nu va avea de ales decât să arate o mână de fier, chiar dacă războiul se va termina, vor exista represiuni interne severe”, a spus oficialul.
Această poziţie vine după luni de tulburări interne tot mai profunde – cele mai sângeroase de la Revoluţia Islamică din 1979 – care au slăbit deja Republica Islamică înainte de începerea războiului.
Iranul se confrunta cu o economie în dificultate, inflaţie galopantă, prăbuşirea monedei şi sărăcie în creştere, alături de represiuni tot mai severe care au alimentat furia şi protestele publice – presiuni care acum vor fi probabil intensificate în condiţiile regimului de război.
Zile sumbre în perspectivă
Zile dificile se întrevăd sub conducerea lui Mojtaba, cu controale interne mult mai stricte, presiuni intensificate în ţară şi o atitudine şi mai agresivă şi ostilă în străinătate, a declarat o sursă iraniană familiarizată cu situaţia de pe teren.
Paul Salem, senior fellow la Middle East Institute, spune că Mojtaba nu este o figură poziţionată pentru a încheia un acord cu Statele Unite sau pentru a face o schimbare diplomatică. „Nimeni dintre cei care apar acum nu va fi capabil să facă compromisuri”, a spus Salem. „Este o alegere radicală, făcută într-un moment radical”, subliniază el.
În ochii clerului iranian, dintre care mulţi etichetează America drept „Marele Satan”, asasinarea lui Khamenei, cea mai înaltă autoritate religioasă a Republicii Islamice, l-a ridicat la rangul de „martir”.
Clericii l-au prezentat pe liderul asasinat ca pe o figură eroică, comparându-l cu imamul Hussein – simbolul şiit al sacrificiului şi al rezistenţei împotriva opresiunii.
„Mojtaba este chiar mai rău şi mai dur decât tatăl său”, spune Alan Eyre, fost diplomat american şi specialist în Iran, adăugând că el era candidatul preferat al Gărzii. „Va avea multe răzbunări de rezolvat”, adaugă el.
Acest calcul comportă riscuri. Israelul a avertizat că orice succesor al lui Khamenei va fi, de asemenea, o ţintă, în timp ce Trump a declarat că războiul se va termina doar odată cu eliminarea conducerii militare şi a elitei conducătoare din Iran.
Noua conducere se opune de mult timp reformiștilor
Un cleric puternic de rang mediu, Mojtaba, în vârstă de 56 de ani, se opune de mult timp grupurilor reformiste care pledează pentru dialog cu Occidentul. Legăturile sale strânse cu clericii de rang înalt şi cu IRGC - care domină forţele de securitate şi economia Iranului - îi conferă influenţă în instituţiile politice şi de securitate coercitive ale statului.
El şi-a acumulat influenţa sub tatăl său, ca figură cheie în cadrul aparatului de securitate şi al vastului imperiu comercial pe care acesta îl controlează, funcţionând timp de ani de zile ca un gardian al lui Ali Khamenei şi, în practică, ca un „mini-lider suprem”, spun analiştii.
Ascensiunea sa survine în contextul intensificării campaniei SUA-Israel împotriva Iranului, cu atacuri comune asupra depozitelor de combustibil şi a altor ţinte din Iran, în timp ce rachetele şi dronele iraniene au lovit statele din Golf, extinzând conflictul.
Mojtaba a studiat sub îndrumarea clerului conservator în seminarele din Qom, centrul învăţământului teologic şiit, şi deţine rangul clerical de Hojjatoleslam.
Trezoreria SUA l-a sancţionat pe Mojtaba în 2019, afirmând că el reprezenta liderul suprem în calitate oficială, deşi nu a deţinut niciodată o funcţie guvernamentală aleasă sau oficială.
O sursă din Golf familiarizată cu gândirea guvernului regional a spus despre numirea lui Mojtaba: „Acest lucru le transmite lui Trump şi Washingtonului că Iranul nu va da înapoi, ci va lupta până la capăt”.
Salem, de la Institutul pentru Orientul Mijlociu, a comparat traiectoria Iranului cu cea a Irakului sub Saddam Hussein după 1991 sau a Siriei sub Bashar al-Assad după 2012 – guverne care au supravieţuit ani de război şi izolare, dar au pierdut treptat controlul.
„Ei consolidează linia dură”, a spus Salem. „Pe plan intern, este teribil - şi profund destabilizator”, atrage atenţia expertul.