Expert: Explozia din Rusia, parte din planul de șantaj al lui Putin

Scandalul este deopotrivă de natură politică și militară și e alimentat de informațiile cvasi-oficiale legate de testarea unei presupus-formidabile arme secrete ruseşti: o rachetă de croazieră cu propulsie nucleară, transmite Știri.md cu referire la digi24.ro. 

O astfel de armă ar putea deveni elementul-cheie în viitoarele negocieri pe teme nucleare dintre SUA și Rusia.

Inițial, autoritățile ruse au spus că este vorba despre „un test de armament” și că explozia a avut loc în timpul testării unui „motor de rachetă”. 

Ulterior, agenția rusă pentru energie atomică Rosatom a precizat că cinci angajați ai săi au murit în timpul „testării unei rachete cu combustibil lichid”. 

Kremlinul nu a precizat, încă, oficial, despre ce fel de rachetă e vorba. 

Cert este că, în urma exploziei, în zona orașului Severdvinsk, aflat în apropierea bazei unde a avut loc accidentul, s-a detectat o creștere a radioactivității. Datele oficiale vorbesc despre o creștere de 16 ori peste cota normală. 

Radioactivitatea a atins, timp de 40 de minute, un nivel de 2 microsiverți pe oră, după care nivelul a scăzut la 0.11 microsiverți. 

Chiar dacă nivelul radiațiilor nu era unul nociv, farmaciile din nordul Rusiei au rămas fără rezerve de iod, în urma accidentului.

Toate indiciile duc către racheta „Burevestnik” (sau „Skyfall”, conform terminologiei NATO), o rachetă de croazieră intercontinentală cu propulsie nucleară (și, implicit, rază practic nelimitată). 

Rușii spun că această armă, capabilă să zboare cu viteză supersonică la înălțime foarte joasă și pe timp nelimitat, poate păcăli orice sistem antibalistic din prezent.

Dar această armă nu e deloc una nouă. Inclusiv americanii au cochetat, în anii '50-'60, cu ideea unei astfel de arme. Problemele, arătate într-un raport științific declasificat, sunt legate fix de natura motorului cu propulsie nucleară: acesta, pur și simplu, nu prezintă siguranță. Rachetele intercontinentale actuale s-au dovedit, în timp, o soluție mult mai „fiabilă”. 

Și, în consecință, o armă mult mai de temut și mai ușor de pus în practică, dar care dispune și de sisteme de control și proceduri mult mai de riguroase.

Raportul științific pe această temă, întocmit în 1959 de cercetătorii americani ai universității din California, este publicat pe pagina Departamentului pentru Energie al SUA și poate fi consultat aici.

Se naște atunci întrebarea: de ce testează, totuși, rușii astfel de arme? Acest gen de experimente militare au loc în contextul în care atât Rusia, cât și SUA au renunțat la tratatul INF, legat de așa-zisele „forțe nucleare intemediare”, tratat care a restricționat utilizarea rachetelor cu rază medie de acțiune (între 500 și 5500 kilometri).

„Asta este strategia rușilor”, spune analistul Claudiu Degeratu, expert în securitate internațională, studii militare și strategice. „Ei trebuie să anunțe, imediat după denunțarea acestui tratat, că dispun de o gamă impresionantă de arme. Mesajul este următorul: iată, Rusia are arme cu care să se apere”.

Graba cu care rușii s-au apucat să testeze astfel de „noi arme” are legătură și cu capacitatea de negociere pe care Moscova speră să o aibă la viitoarele negocieri cu Statele Unite pe teme legate de arsenalul nuclear strategic. 

„Există o fereastră de oportunitate acum”, spune Degeratu, „acest interval de timp trebuie folosit la maximum, pentru a definitiva toată gama de rachete posibile, pentru că, în acest fel, cred rușii, ar avea un ascendent în fața americanilor”.

Dar ce ascendent ar avea, în acest caz, rușii în fața americanilor, cu o rachetă bazată pe un concept din anii '60?

„Avantajul e că ele există. Și atunci, dacă ele există, intră în pachetul de negociere. Orice se negociază, din momenul în care le ai operaționale, indiferent de raza de acțiune”, spune analistul militar.

Cu alte cuvinte, graba rușilor de a testa aceste „noi arme” ține de dorința lor de a le operaționaliza cât mai repede, indiferent cât de formidabile ori desuete ar fi ele. 

Practic, rușii încearcă să creeze o „inflație de rachete” pe piață. „De asta se grăbesc”, spune Degeratu. Cu cât ai rachete mai multe și mai variate, cu atât îți va fi mai ușor să renunți la unele dintre ele.

„E o tactică pentru a mai obține și alte avantaje. Ei zic: uite, reducem numărul de rachete, ba reducem și din astea noi produse, dar la pachet veniți și voi cu niște concesii politice sau  economice”, explică expertul în securitate internațională.

Abia după aproape o săptămână de la explozie, a venit și un răspuns oficial, din partea Moscovei. Unul șocant: „Accidente se mai întâmplă”. 

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului s-a grăbit apoi să puncteze faptul că eforturile Rusiei de a dezvolta tehnologii de acest tip „sunt mai avansate decât ale celorlalte ţări. 

Acest eșec arată că Rusia reușește cu mare greutate să se mențină într-o cursă a înarmării, spune Degeratu. 

„Părerea mea este că experimentul acesta a fost forțat. Racheta a fost anunțată prin martie 2018 și au mai fost niște testări, în alte două-trei locații. 

La ultima testare probabil că se încerca finalizarea proiectului și omologarea. Dar nu a fost să fie. Cumva, a picat foarte prost această criză peste autoritățile ruse”.