Pe de o parte este Germania, ţara europeană care, deşi are cel mai ambiţios plan de înverzire a economiei prin promovarea energiei din surse regenerabile, produce, importă şi consumă cele mai mari cantităţi de cărbune din UE, transmite Știri.md cu referire la Zf.ro.

Iar pentru că îşi închide centralele nucleare, iar vântul nu a bătut suficient de tare anul acesta pentru a pune în mişcare eolienele, criza de gaze naturale a făcut ca în prima jumătate a 2021 în Germania cărbunele să aibă cea mai mare contribuţie la producţia de energie.

De partea cealaltă este Polonia care, pentru că nu a avut şi nu are centrale nucleare, se bazează în primul rând pe cărbune pentru generarea de electricitate şi căldură. De aceea, tranziţia energetică este mai dificilă, iar Polonia este considerată ultimul bastion al industriei cărbunelui din UE. Din această cauză, Varşovia este criticată dur pentru că frânează eforturile de înverzire ale Europei. Totuşi, Germania producea şi importa cantităţi mai mari din cel mai poluator cărbune, lignitul, decât Polonia chiar şi înainte de actuala criză energetică, potrivit datelor EURACOAL.

Există, de asemenea, şi aspectul preţului energiei, ceva important mai ales pentru consumatorul est-european. Facturile germane la curent electric sunt de ani buni încărcate cu o suprataxă specială prin care este subvenţionată energia verde. Populaţia o acceptă, însă în ultimele luni, pe măsură ce se apropiau alegerile generale care au marcat sfârşitul erei Merkel, politicienii au promis facturi mai mici, iar dinspre societatea civilă au venit propuneri pentru eliminarea suprataxei.

În Polonia cea dependentă de cărbune, însă, unde preţurile sunt plafonate, energia cumpărată de pe piaţă a ajuns zilele trecute să fie cea mai ieftină din UE. Pentru că gazele s-au scumpit înzecit, cărbunele extras în Polonia produce energie mai ieftină.

O altă ciudăţenie este legată de independenţa şi siguranţa energetică. Rusia este cel mai mare exportator de gaze naturale al Uniunii Europene, iar Germania este cel mai mare client al ei. Mulţi spun că penuria de gaze ruseşti care stă la baza crizei energetice are de-a face cu eforturile Rusiei de a-şi păstra acest statut, de a demonstra că transformarea energetică, în care gazele şi-ar pierde din importanţă, are costuri mult prea mari pentru ţările europene.

Polonia, în schimb, insistă pe diversificarea surselor de energie şi îndepărtarea pe cât de mult posibil de gazele Rusiei. Dar, deşi este al doilea cel mai mare producător de lignit din UE şi cel mai mare producător de antracit (un cărbune superior, cu putere calorică mult mai mare decât lignitul şi cu conţinut de umiditate mult mai mic, ceea ce-l face mai puţin poluant), Polonia este al doilea cel mai mare importator de cărbune, după Germania.

Şi Polonia, şi Germania depind tot de Rusia pentru acoperirea consumului de cărbune.

Şi România produce şi importă cărbune, dar nimic comparabil cu ce se întâmplă în Germania şi Polonia. Spre exemplu, datele EURACOAL arată că România a produs în 2020 circa 15 milioane de tone de lignit şi a importat 700.000 de tone de cărbune.

În Germania, producţia de lignit a fost de peste 107 milioane de tone, iar importurile s-au situat la 30 de milioane de tone. Minele poloneze au livrat 46 de milioane de tone de lignit, iar importurile s-au dus la 13 milioane de tone.

Polonia a produs, în schimb, 54 de milioane de tone de antracit, fiind lider european la această categorie. Singurele ţări din regiune care mai produc antracit în cantităţi semnificative sunt Ucraina, Cehia, Marea Britanie şi Turcia. În schimb, mai toate statele din UE importă cărbune. Lignitul este folosit în principal de termocentrale pentru producerea de energie. Datele din 2020 ale Eurostat spun că şase state contribuie cu 95% la consumul de lignit: Germania şi Polonia în primul rând, apoi Cehia, Bulgaria, România şi Grecia. Însă încet apare şi o penurie de cărbune, nu doar de gaze. Spre exemplu, pe 1 octombrie compania de utilităţi germană Steag a anunţat că una din termocentralele sale pe cărbune a rămas pur şi simplu fără cărbune.

Cauza: cererea la nivel internaţional prea mare, imposibilitatea de a face rost de transport cu barja şi lipsa de acces la calea ferată. Un sfert din electricitatea Germaniei este produsă prin arderea cărbunelui. Cererea ridicată şi oferta restrânsă au făcut ca în multe regiuni ale lumii energia din cărbune să devină mai ieftină decât cea din gaze naturale. În Europa, costurile mari ale certificatelor de carbon necesare pentru arderea cărbunelui au făcut ca în ultimii doi ani energia din cărbune să fie mult mai scumpă decât cea din gaze.

Aceasta până acum. Bloomberg a scris cum unele companii de utilităţi europene au apelat la furnizorii ruşi pentru cantităţi suplimentare, dar aceştia le-au refuzat cererile spunând că exporturile de cărbune sunt restricţionate. Criza gazelor din Europa se datorează unui refuz similar din partea colosului rus Gazprom. China a restricţionat deja consumul de energie din cauza lipsei de cărbune şi de gaze naturale.

Preţurile cărbunelui au depăşit deja cotele maxime atinse în 2008, în timpul ultimului boom al materiilor prime, în timp ce cotaţiile gazelor din Europa şi Asia sunt la maxime istorice. În următoarele două trimestre, prognozează analiştii de la Volue, cărbunele vă rămâne un combustibil mai ieftin decât gazele naturale. „Aceasta este răzbunarea combustibililor fosili“, spune Thierry Bros, expert în energie la Sciences Po din Paris.