De ce e uimitoare alimentarea în zbor a avioanelor și cât poate fi de periculoasă

Dacă ai crezut vreodată că alimentarea unei mașini e floare la ureche, ar trebui să te documentezi cu privire la ce presupune alimentarea aeriană a aeronavelor militare.

Deocamdată, americanii sunt cei care se laudă că stăpânesc această experiență și au o întreagă flotă aeriană de avioane care joacă rolul de “cisterne” pentru aeronavele care se află în misiune, dar urmează să rămână fără combustibil, transmite Știri.md cu referire la Playtech.

Deși este extrem de riscant, pot fi alimentate simultan până la două avioane. Este limita pe care o au în prezent avioanele-cisternă, dar e admirabilă. O astfel de alimentare chiar s-a întâmplat, între o aeronavă Airbus de tip cisternă și două avioane F/A-18 de luptă, pe când se aflau la o înălțime de peste 9.000 de metri.

Deși ai fi tentat să crezi că este o practică recentă, în realitate, e mai veche decât te-ai aștepta. Prima alimentare aeriană a avut loc în 1923. Totuși, cu toate că tubul de alimentare era conectat direct la rezervor, “plinul” s-a făcut clasic, cu canistra de mână. Azi, nu se mai pune problema de așa ceva, dar este în continuare foarte riscant.

Pentru o asemenea procedură, sunt aleși doar piloții sau parașutiștii de elită din Forțele Aeriene Americane. Este chiar o meserie în sine, care necesită profesioniști. Nu oricine poate fi alimentator aerian, dar cei care reușesc să se califice pentru o asemenea treabă, au destule beneficii, inclusiv salariu generos, dar și satisfacția de a vedea lumea de la o înălțime cum numai puțini oameni pe planetă au ocazia să o vadă.

Evident, de-a lungul deceniilor, au existat și accidente aviatice în timpul procesului de alimentare. Unul dintre cele mai tragice a avut loc în 1966, când un bombardier american B-52G s-a ciocnit cu un KC-135, în timp ce era legat de aeronava care-l alimenta. Șapte membri ai echipajului au murit și doar patru au reușit să se parașuteze la timp.

Mai există și alte pericole în aer, cum ar fi turbulențele sau nepriceperea celor care efectuează plinul avionului.

Având în vedere viteza incredibilă cu care se deplasează avioanele, alimentarea trebuie să se realizeze foarte rapid, pentru a contrabalansa rata consumului de carburant.

Aeronavele cisternă care au tuburi telescopice de transfer al carburantului pot pompa până la trei tone pe minut de combustibil. Prin urmare, alimentarea nu durează decât câteva minute, dar pot fi critice și extrem de tensionate. În plus, avionul-cisternă trebuie să țină pasul cu cel militar care poate pica din cer dacă nu-i reușește operațiunea.

A existat însă și un moment când alimentarea nu a fost în totalitate aeriană. În 1958, doi piloți au stabilit un record de anduranță care n-a fost doborât nici azi. Avionul Cessna 172 pe care-l pilotau a fost alimentat de la sol de către o mașină capabilă să țină pasul cu viteza aeronavei. Au repetat procedura, iar avionul a stat în aer 65 de zile datorită combustibilului pe care-l luau de la mașină.

În viitorul nu foarte îndepărtat, dronele ar putea să înlocuiască alimentarea aeriană cu echipaj uman, ca să fie mai sigură, mai precisă și mai rapidă.