Cum se nasc stelele și planetele din jurul lor, conform savanților

Aceste molecule sunt considerate „cărămizile vieții”, pentru că pot duce, prin reacții chimice ulterioare, la apariția zaharurilor și aminoacizilor – compuși indispensabili pentru biologie. Descoperirea sugerează că viața nu este doar o întâmplare rară pe o planetă izolată, ci rezultatul unor procese cosmice care încep cu mult înainte ca planetele să prindă formă, transmite Știri.md cu referire la playtech.ro.

Pentru a înțelege importanța acestui rezultat, trebuie să privim la modul în care se formează stelele și sistemele planetare. Totul începe cu nori densi de gaz și praf care plutesc prin galaxii. Sub acțiunea gravitației, aceștia colapsează, iar materialul se adună într-un nucleu dens care devine, în timp, o stea. În jurul acesteia, particulele de praf și gaz se organizează într-un disc rotativ, hrănind steaua în formare și pregătind terenul pentru apariția planetelor.

De obicei, se consideră că aceste condiții extreme – cu temperaturi variabile, radiații intense și erupții stelare – ar distruge moleculele fragile. De aceea, ipoteza dominantă era că elementele prebiotice apar abia după ce steaua s-a stabilizat. Descoperirea făcută la V883 Orionis contrazice această teorie și arată că moleculele pot supraviețui și chiar se pot forma în plin proces de naștere stelară.

Această observație este importantă și pentru că planetele, inclusiv cele similare Pământului, se formează din ceea ce rămâne din discul protoplanetar. Practic, materia din care ești alcătuit provine din acele „resturi cosmice”, încărcate cu chimie complexă.

Moleculele descoperite și rolul lor în apariția vieții

Echipa de cercetători condusă de Abubakar Fadul de la Institutul Max Planck pentru Astronomie a identificat semnătura spectrală a cel puțin 17 molecule organice complexe. Printre acestea se află etilen glicolul, un alcool simplu din care se pot forma zaharuri mai complexe, dar și glicolonitrilul, un precursor al aminoacizilor glicină și alanină, precum și al nucleobazei adenină – un element-cheie al ADN-ului.

Prezența acestor molecule într-un disc protoplanetar activ oferă dovezi că ele nu se formează doar în faze ulterioare, ci sunt moștenite încă din norii moleculari care preced apariția stelei. Ipoteza cercetătorilor este că aceste molecule au apărut pe granulele de gheață din nor, care apoi s-au aglomerat și au fost captate în discul stelar. Pe măsură ce protosteaua s-a încălzit, gheața s-a sublimat, eliberând moleculele în mediul înconjurător, unde au putut fi detectate de ALMA.

Această linie de „îmbogățire chimică”, cum o numesc oamenii de știință, creează o punte între chimia interstelară și sistemele planetare mature. Practic, se desenează un fir roșu care leagă norii de gaz din galaxii de posibilitatea apariției vieții pe o planetă.

Ce urmează să afle astronomii

Deși descoperirea este promițătoare, cercetătorii atrag atenția că semnalele observate sunt foarte slabe și că vor fi necesare observații mai detaliate, la rezoluții mai mari și pe alte lungimi de undă, pentru confirmarea deplină a rezultatelor. În special, echipa speră să detecteze molecule care conțin azot, surprinzător de puține în datele actuale, dar esențiale pentru ADN și proteine.

Dacă viitoarele studii confirmă prezența și a altor compuși organici, am putea vorbi despre o dovadă solidă că „cărămizile vieții” apar nu doar înainte de formarea planetelor, ci chiar înainte ca o stea să ajungă la maturitate. Această perspectivă ar schimba fundamental modul în care înțelegem distribuția vieții în univers.

În loc să fie un eveniment rar, viața ar putea fi rezultatul inevitabil al chimiei universale, prezentă în fiecare colț unde se nasc stele și planete. Cu alte cuvinte, oriunde există un nor molecular care se transformă într-un sistem stelar, există șanse reale ca elementele de bază ale biologiei să fie deja acolo, așteptând condițiile potrivite pentru a evolua.

Descoperirea de la V883 Orionis nu înseamnă că am găsit viață în spațiu, dar sugerează că universul are deja pregătite ingredientele necesare pentru ea, cu mult înainte ca planetele să devină locuri primitoare.