Pe drumul lung spre centrul Australiei se pot vedea niște piramide de nisip enigmatice. În jurul lor, peisajul este cu totul pustiu – o întindere nesfârșită de praf roz și din când în când câte un arbust, transmite Știri.md cu referire la Digi24.ro.

Dar pe măsură ce mergi mai departe pe autostradă, tot mai multe dintre aceste construcții misterioase ies la iveală - grămezi de pământ palid, împrăștiate la întâmplare, ca niște monumente de mult uitate. Din când în când, există o țeavă albă care iese din pământ lângă o astfel de movilă.

Acestea sunt primele semne ale Coober Pedy, un oraș minier cu o populație de aproximativ 2.500 de oameni. Multe dintre micile piramide sunt sol rezidual de la zeci de ani de minerit, dar sunt și dovezi ale unei alte specialități locale - viața subterană.

În acest colț de lume, 60% din populație locuiește în case construite în gresia bogată în fier. În unele cartiere, singurele semne că zona e locuită sunt puțurile de ventilație care ies din pământ și excesul de sol care a fost aruncat în apropierea intrărilor.

În timpul iernii, acest stil de viață poate părea excentric. Dar într-o zi de vară, Coober Pedy – tradus vag dintr-un termen australian indigen care înseamnă „om alb într-o gaură” – nu are nevoie de explicații: temperaturile maxime ajung adesea la 52 de grade Celsius. E atât de cald, încât electronicele trebuie ținute în frigidere.

Coober Pedy nu este nici prima, nici cea mai mare așezare subterană din lume. Oamenii s-au retras în subteran pentru a face față climei dificile de mii de ani, de la strămoșii umani care și-au aruncat uneltele într-o peșteră din Africa de Sud în urmă cu două milioane de ani, până la oamenii de Neanderthal care au creat grămezi inexplicabile de stalagmite într-o grotă franceză în timpul unei epoci de gheață, acum 176.000 de ani.

Centrul orașului Coober Pedy pare o așezare obișnuită– străzile sunt pline de praf roz și există restaurante, baruri, supermarketuri și benzinării. Pe o creastă cu vedere la toate acestea se află singurul copac al orașului - o sculptură din metal. Dar Coober Pedy este ciudat de gol.

Sub pământ, însă, situația e diferită. Unele dintre „săpăturile” din Coober Pedy, așa cum sunt ele cunoscute, pot fi accesate prin ceea ce arată ca niște clădiri obișnuite. După ce intri, pasajele subterane se dezvăluie treptat, ca și cum ar fi pășit printr-un dulap în Narnia. Altele „săpături” sunt mai clare – la Riba, un camping unde oamenii își pot așeza corturile în nișe la câțiva metri sub pământ, intrarea este un tunel întunecat.

În Coober Pedy, clădirile subterane trebuie să aibă o adâncime de cel puțin patru metri, pentru a preveni prăbușirea acoperișurilor - iar sub această cantitate de rocă, temperatura este constantă la 23 de grade Celsius. În timp ce locuitorii de deasupra solului trebuie să îndure verile fierbinți și nopțile reci de iarnă, în care temperatura scade la 2-3C, casele subterane rămân la temperatura perfectă 24 de ore pe zi, pe tot parcursul anului.

Pe lângă confort, un avantaj major al vieții subterane sunt banii. Coober Pedy își generează toată energia electrică – 70% este energie solară și eoliană – dar aerul condiționat este adesea incredibil de costisitor.

„Pentru a trăi deasupra pământului, plătești o avere pentru încălzire și răcire, când vara sunt adesea peste 50 de grace Celsius,” spune Jason Wright, un locuitor al orașului,

Pe de altă parte, multe case subterane din Coober Pedy sunt relativ accesibile. În timpul unei licitații recente, o casă cu trei dormitoare s-a vândut cu aproximativ 40.000 de dolari australieni (26.000 USD). În cel mai apropiat oraș important, Adelaide, prețul mediu al unei case este de 457.000 de dolari.