Generalul-maior Vadim Skibiţki a declarat pentru „The Telegraph” că identificarea şi distrugerea echipamentului militar furnizat Ucrainei este „obiectivul numărul unu al agenţilor ruşi” din Ucraina, transmite Știri.md cu referire la Adevărul.ro.

Ucraina a primit recent piese de artilerie cu rază lungă de acţiune care a ajutat Ucraina să încetinească avansul trupelor ruseşti în condiţiile în care pregăteşte o contraofensivă pentru a-şi recupera teritoriile din sud.

Oficialii vestici cred că Moscova a trimis spioni ai GRU în Ucraina pentru a lua urma transporturilor de arme donate Ucrainei de aliaţii săi occidentali.

Generalul Skibiţki acordat un interviu de la Kiev în care a dezvăluit că fără ajutorul Marii Britanii şi al altor parteneri occidentali ar fi fost „aproape imposibil” să fie identificaţi spionii ruşi însărcinaţi cu localizarea armelor trimise Ucrainei.

„Cât priveşte serviciile militare Marea Britanie şi SUA au pus la dispoziţie aproape tot, de la informaţii la echipamente”, a spus el, precizând doar că asistenţa militară oferită a constat în „informaţii de ultimă oră, în timp real, şi de toate felurile”.

O parte considerabilă a ajutorului militar destinat Ucrainei ajunge mai întâi pe aeroportul Rzeszów-Jasionka din Polonia, aflat în apropiere de graniţă.

Agenţii ruşi despre care se crede ar opera în preajma acestui aeroport sunt bănuiţi că supraveghează zborurile militare şi apoi transmit informaţiile colegilor lor aflaţi pe teritoriul Ucrainei. Ulterior, transferurile de arme sunt urmărite pentru a afla locurile unde sunt depozitate şi apoi devin ţinte ale armelor cu rază lungă de acţiune precum rachetele de croazieră Kalibr lansate de pe submarinele din Marea Neagră.

Până acum spioni ruşi au fost identificaţi până şi în localităţi vestice îndepărtate precum Cernăuţi, lângă graniţa cu România.

Rusia susţine că a distrus un număr de lansatoare de rachete Himars trimise de SUA, ultimele două recent, ceea ce sursele ucrainene şi occidentale neagă.

Ucraina a primit de la SUA 16 lansatoare de rachete HIMARS, ultimele patru sosind luni.

Generalul Skibiţki a vorbit şi de colaborarea cu Polonia de unde vine „aproape 90%” din asistenţa militară, dar şi cu alte ţări, el numind aceste colaborări „foarte strânse”.

El a dezvăluit că cu câteva săptămâni înainte de invazia din 24 februarie Rusia a trimis „elemente subversive” alături de „grupuri de recunoaştere” în scopul de a strânge informaţii despre intenţiile armatei ucrainene, unde se află soldaţii şi unde sunt depozitele logistice.

Din acest motiv primele săptămâni ale războiului au fost „foarte dificile”: „A trebuit să-i identificăm, depistăm şi neutralizăm, însă nu am scăpat de toţi”.

În prezent, agenţii ruşi au ca prim obiectiv să „adune informaţii cu privire la asistenţa militară venind de la partenerii vestici”.

„Nu ştim câţi sunt, ci doar că folosesc toate tipurile de surse: aeriene, spaţiale colaboratori în partea ucraineană. Rusia are o mulţime de date. Mişcarea oamenilor este deosebit de intensă. Există un întreg mecanism conceput să obţină acces la şi să îi neutralizeze pe aceşti oameni”.

Având în vedere frontul ucrainean întins pe 2.300 km, este nevoie de resurse uriaşe pentru a-i depista pe aceşti spioni când intră sau se deplasează prin ţară.

Generalul Vadim Skibiţki spune că tocmai din acest motiv în aceste eforturi sunt implicate nu doar forţele speciale, ci şi poliţia şi cetăţenii care „raportează sosirea străinilor în zona lor” , astfel că „toată lumea lucrează ca un tot „miza fiind „existenţa Ucrainei”.

De altfel Kievul a creat linii telefonice în unele zone aflate sub control rus pentru a da posibilitatea localnicilor să dea informaţii despre „colaboratori şi ocupanţi”.

Întrebat cum a fost posibil ca lansatoarele de rachete HIMARS furnizate de SUA să vizeze atât de precis depozitele ruseşti de muniţie şi combustibil, dar şi obiective din estul Ucrainei, Skibiţki a admis că „în acest caz în special, ne-am folosit de informaţii în timp real”.

El a adăugat că SUA nu oferă informaţii directe despre ţinte pentru că asta ar însemna să participe la război, dar a sugerat că ar fi existat anumite consultări cu omologii americani din cadrul serviciilor înainte de a efectua atacurile cu rachete.

„Nu pot spune dacă e vorba de sateliţi britanici sau americani, ci doar că dispunem de imagini bune prin satelit. Avem o bună colaborare cu partenerii noştri din Marea Britanie în acest domeniu. Comunicăm foarte bine cu toate agenţiile de informaţii surori”.

Generalul ucrainean a admis că sporirea „capabilităţilor de spionaj” ucrainean la Moscova s-a numărat printre priorităţile departamentului său încă de prima invazie din 2014, care şi-a propus sarcina ambiţioasă de a ajunge la „centrele de decizie ale adversarilor noştri”.

„Nouă ne este destul de uşor să lucrăm cu adversarul nostru – cunoaştem ţara. Obişnuiam să împărţim aceeaşi limbă, aceeaşi înfăţişare ca popor şi până recent aceeaşi mentalitate. Odată am fost aceeaşi ţară. O multitudine de ucraineni trăiau sau încă trăiesc în Rusia – şi şi-au făcut cariere bune acolo. Sunt mulţi ucraineni responsabili de luarea deciziilor în Rusia.

Evident, este vorba de activităţi sub acoperire având în vedere eforturile intense ale contraspionajului din Rusia”.

Reţeaua de informatori ucraineni au transmis guvernului de la Kiev că invazia a fost planificată iniţial pentru 15 februarie, dar că, în cele din urmă, Vladimir Putin a fost cel care a amânat-o, întrucât a dorit să aibă loc data când s-a declanşat războiul din Crimeea, a dezvăluit adjunctul şefului serviciului ucrainean de spionaj.

Cât priveşte obiectivele actuale ale Moscovei acestea rămân în esenţă aceleaşi, şi anume „distrugerea Ucrainei în calitate de stat. Nu există nicio probabilitate să se oprească, nu are niciun spaţiu de manevră. Pricepe că rezistenţa ucraineană va rămâne puternică, astfel că distruge orice ar considera drept piedici în calea obiectivului său strategic”.

Reţeaua ucraineană de spionaj este „la mare căutare” în SUA şi Marea Britanie, iar asta fiindcă la mijloc nu este doar „situaţia din Ucraina, ci şi securitatea Europei şi a flancului estic al NATO”.

Generalul ucrainean a mai dezvăluit că spionii ucrainenii au aflat câte ceva inclusiv despre starea de sănătate a liderului de la Kremlin care nu s-ar afla „într-o bună stare mentală sau fizică”: „Foloseşte o mulţime de dubluri...şi uneori devine complicat să depistezi dacă e cel real sau un înlocuitor. O parte din oamenii din cercul său intim sunt panicaţi cu privire la starea sănătăţii sale şi deciziile pe care le ia în aceste momente”.