Alături de turlele Kremlinului și cupolele vesel-colorate ale Catedralei Sfântul Vasile, mausoleul lui Lenin a fost un punct de reper al centrului Moscovei timp de 100 de ani. Dar locul arăta cândva cu totul altfel, transmite Știri.md, cu referire la europalibera.org.

În anii imediat următori Revoluției bolșevice din 1917, în zona unde se află mausoleul de astăzi a fost amplasat acest basorelief care îi comemora pe comuniștii morți în timpul Revoluției din 1917 și îngropați în gropi comune la baza zidurilor Kremlinului. În această fotografie din noiembrie 1918, Vladimir Lenin (în centru stânga, cu mâna la șapcă) se află aproape exact pe locul unde va fi așezat cadavrul său îmbălsămat câțiva ani mai târziu.

În 1922, acest monument din ipsos al unui muncitor generic a fost amplasat la câțiva metri de locul unde va fi construit nu mult după aceea Mausoleul lui Lenin.

După moartea lui Lenin, s-a declanșat o intensă dezbatere despre ce trebuie făcut cu cadavrul fostului lider bolșevic. Stalin a făcut presiuni pentru ca trupul să fie îmbălsămat și expus în public, spunând că această conservare „nu ar contraveni vechilor obiceiuri rusești”. Lev Troțki, alt lider bolșevic, a respins ideea de a transforma trupul unui revoluționar ateu în moaștele unui sfânt. Expunerea cadavrului pentru a fi venerat de populație „nu ar avea nimic de-a face cu știința marxismului", a protestat el.

A doua zi după moartea lui Lenin, arhitectul Aleksei Șciusev a fost chemat la Kremlin și i s-a ordonat să construiască, în doar trei zile, o structură monumentală care să adăpostească trupul neînsuflețit fondatorului sovietic, pentru a fi văzut de oameni cu ocazia funeraliilor. Monumentul din lemn a fost finalizat la timp, iar mii de cetățeni sovietici au venit pentru a vedea corpul.

În martie 1924, acest mausoleu din lemn, de mai mari dimensiuni, a fost construit tot de Șciusev. Primul proiect întâmpinase mai multe dificultăți. Fiind mai mic, capriciile vremii și căldura generată de fluxul continuu de oameni care se perindau pe acolo riscau să ducă la putrezirea rămășițele lui Lenin.

În ianuarie 1925, a fost organizat un concurs pentru proiectarea unui mausoleu permanent care să adăpostească trupul îmbălsămat al lui Lenin.

Arhitectul Aleksei Șciusev a prezentat o schiță pentru un mausoleu din granit roșu și negru, care să înlocuiască și să sintetizeze planurile celor două construcții anterioare din lemn. Proiectul lui a câștigat concursul, în cele din urmă. Granitul negru trebuia să reprezinte „doliul”, în timp ce profilul în trepte al mausoleului sugerează ideea că „Deși Lenin a murit, opera sa continuă să trăiască”, a explicat el mai târziu.

După moartea lui Iosif Stalin, în 1953, cadavrul său a fost îmbălsămat și expus alături de cel al lui Lenin. Mausoleul a fost adaptat pentru a afișa numele celor doi dictatori sovietici deasupra intrării.

În 1961, pe fondul „destalinizării” din Uniunea Sovietică, trupul etnicului georgian a fost scos din mausoleu și îngropat lângă zidurile Kremlinului.

Mausoleul a fost considerat un nucleu simbolic al puterii sovietice și, ca atare, a fost ținta a numeroase atacuri, inclusiv a unui atentat sinucigaș cu bombă în 1973, care a ucis atentatorul și un cuplu care intra în mausoleu. Trupul lui Lenin pare să nu fi fost deteriorat de explozie.

De la prăbușirea Uniunii Sovietice, mausoleul și cadavrul vechi de un secol pe care îl adăpostește au devenit niște relicve incomode pentru Rusia. Mausoleul este, de obicei, ascuns în timpul paradei militare, iar dezbaterea cu privire la posibilitatea de a-l îngropa în sfârșit pe ideologul-șef care a distrus nenumărate vieți nevinovate continuă cu aprindere de la prăbușirea Uniunii Sovietice, în 1991.