Cum a ajuns Venezuela să transforme bancnote inutile în aur

Cu o economie aflata în cădere liberă, aproximativ 300.000 de locuitori din sudul Venezuelei coboară zilnic în minele improvizate din jungla bogată în minerale, scrie MSN.com, preluând Reuters. Lopețile și târnăcoapele acestora îl ajută indirect pe autoritarul președinte Nicolas Maduro (foto 1) sa își mențină funcția. 

Începând cu 2016, administrația acestuia a cumpărat 17 tone de aur evaluate la aproximativ 650 mil. dolari de la minerii de ocazie, arată cele mai recente date ale băncii centrale a Venezuelei, transmite Ştiri.md cu referire la wall-street.ro

Plătiți cu bolivari, moneda locala ce aproape ca nu are nicio valoare, “minerii” furnizează statului aurul care este ulterior folosit pentru plata importurilor atât de necesare de mâncare și produse de igiena. 

Cantitățile de aur nu reprezinta practic nimic din volumul total tranzacționat pe piețele internaționale, însă chiar și asa SUA se folosește de sancțiuni și alte forme de presiune pentru a opri comerțul cu aur care îl ajuta pe Maduro sa își mențină funcția.

Administrația Trump presează Marea Britanie sa nu elibereze rezerve de aur în valoare de 1,2 mld. dolari pe care Venezuela le are depozitate în Banca Angliei. De asemenea, oficialii americani au criticat dur o firmă de investiții din emiratul Abu-Dhabi care a achiziționat aur venezuelean, avertizând totodată potențialii cumpărători împotrivă unor asemenea practici.

Nicolas Maduro este ajutat și de președintele Turciei Tayyip Erdogan, un alt politician care a avut contre cu administrația Trump. Majoritatea aurului produs de Venezuela este vândut către rafinării din Turcia, o parte din banii rezultați fiind folosiți pentru plata importurilor bunurilor de consum. Laptele praf și pastele turcești au devenit deja emblematice pentru programul alimentar subvenționat de statul venezuelean. Schimburile comerciale dintre cele două țări au crescut de 8 ori în ultimul an.

Lupta politică se intensifică însă între timp în Venezuela, recent, mai multe țări occidentale (printre care și România) recunoscându-l pe liderul opoziției Juan Guaido (foto 2) ca președinte de drept al țării.

Adversarii lui Maduro au cerut țărilor străine care cumpără aurul Venezuelei să nu mai facă afaceri cu ceea ce ei numesc „un regim nelegitim”.

Drumul aurului în Venezuela începe în regiuni precum La Culebra, o zonă izolată din sudul țării. Aici, sute de persoane lucrează în operațiuni miniere caracteristice mai degrabă secolului 19.

Înfruntând țânțari care răspândesc boli specifice junglei, aceștia sapă cu lopeți și târnăcoape în tuneluri construite manual. De asemenea, minerii de ocazie sunt uneori șantajați de soldații care sunt postați pentru a păzi regiunea și a căror rată de omucideri este de șapte ori mai mare decât media naționala.

Jose Rondon, unul dintre venezuelenii care lucrează în mine, povestește că s-a mutat în regiune, împreună cu cei doi fii, din cauza că salariul sau de șofer de autobuz nu mai ținea pasul cu hiperinflația țării. Cei trei bărbați reușesc să obțină într-o lună aproximativ 10 grame de aur (1 gram de aur rafinat se tranzacționează la prețul de aproximativ 37 euro pe piețele internaționale / 176 lei în Romaâia). Chiar și în aceste condiții, Rondon spune că venitul lunar obținut este de aproape 20 de ori mai mare decât salariul său de șofer.

Cu aurul extras în mână, minerii merg în orașul El Callao pentru a-l vinde. Majoritatea cumpărătorilor sunt mici trăderi, neautorizați, care lucrează în magazine înghesuite și protejate de alarme și uși metalice.

„Statul cumpără aur, toată lumea cumpără aur pentru că asta merge”, spune Jhony Diaz un trader autorizat din Puerto Ordaz. Diaz spunea că achiziționează aur de la ceilalți mici trăderi și, o dată la fiecare trei zile, vinde cantitățile obținute către banca centrală a Venezuelei.

Din cauza că moneda Venezuelei, bolivarul, își pierde din valoare de la o oră la alta, statul plătește un bonus peste prețul internațional al aurului astfel încât tranzacția să fie viabilă și pentru cei care ar putea să îl scoată ilegal din țară (pentru a-l vinde direct în schimbul dolarilor americani).

Diaz obține astfel adevărate „cărămizi” de bolivari cash, folosiți ulterior pentru a plăti micii trăderi din El Callao și ulterior minerii de ocazie, care folosesc banii pentru a cumpăra alimente, bunuri și pentru a trimite familiilor banii ramași.

Pepitele de aur cumpărate astfel de guvern sunt topite în făbricile Minerven, compania miniera deținută de stat, iar lingourile rezultate sunt transportate în capitala Caracas.

Aurul nu rămâne nici aici foarte mult timp: rezervele de metal prețios ale Băncii Naţionale a Venezuelei s-au prăbușit recent la cel mai mic nivel din ultimii 75 de ani, deoarece ţara vinde atât aurul artizanal, cât și rezervele existente pentru a-și plăti facturile. Cel mai mare cumpărător este în prezent Turcia.