Ce se ascunde cu adevărat în sunetul aplauzelor: Ce spun cercetătorii

Pornind de la o scenă dintr-un film de acțiune în care un mutant provoacă un val de șoc doar bătând din palme, Jung a fost inspirat să afle cum se propagă unda sonoră în realitate. Ce a descoperit împreună cu echipa sa schimbă modul în care înțelegem un gest atât de banal și, totodată, atât de uman, transmite Știri.md cu referire la playtech.ro.

Când două palme se întâlnesc, nu doar pielea lovește pielea. Între ele se creează o cavitate de aer care, la impact, este forțată să iasă printr-un spațiu îngust — de obicei în zona de lângă degetul mare. Această eliberare bruscă de aer generează o undă sonoră printr-un fenomen numit rezonanță Helmholtz — același principiu folosit pentru a produce sunetul când sufli peste gura unei sticle.

Cercetătorii au creat modele din silicon ale mâinilor, unele moi, altele mai rigide, și le-au dotat cu microfoane și camere de filmat de mare viteză pentru a înregistra exact ce se întâmplă. Rezultatele au arătat că forma mâinii și mărimea cavității de aer sunt factori esențiali în determinarea frecvenței sunetului emis. Palmelor în formă de cupă le corespund sunete mai joase, iar palmele plate produc un sunet mai înalt.

Mai mult, cercetătorii au identificat un al doilea mod sonor — o frecvență mai înaltă generată de spațiile dintre degete, care funcționează precum niște mini-pipe deschise. Astfel, aplauzele nu sunt doar o manifestare de entuziasm, ci un instrument muzical personalizat, fiecare persoană „acordându-și” sunetul cu propriul corp.

Aplauzele sunt unice: amprenta acustică a individului

Unul dintre cele mai fascinante rezultate ale studiului este faptul că fiecare persoană produce un sunet unic când bate din palme. Dimensiunea mâinilor, textura pielii, forța și tehnica folosită — toate acestea contribuie la semnătura acustică proprie.

Această descoperire are implicații neașteptate. Cercetătorii explorează posibilitatea ca sunetul unei aplauze să poată fi folosit ca metodă biometrică de identificare, asemănătoare cu amprentele vocale sau digitale. Unul dintre studenții profesorului Jung testează deja o metodă de recunoaștere a identității bazată pe aplauze, ce ar putea fi folosită, de exemplu, pentru prezența în sălile de curs.

Cu alte cuvinte, ceea ce părea o acțiune repetitivă și anonimă ar putea deveni în viitor un mod de identificare sigur, personalizat și non-invaziv.

De ce nu durează sunetul mai mult și ce alte aplicații are cercetarea

Totuși, dacă aplauzele seamănă cu o cameră rezonantă, de ce nu auzim ecoul mai mult timp? Răspunsul vine tot din fizică: mâinile noastre sunt moi, elastice și absorb rapid vibrațiile. Spre deosebire de pereții rigizi ai unei sticle, țesutul uman oprește oscilațiile rapid, ceea ce face ca sunetul să se stingă aproape instantaneu.

Conform studiului, mâinile mai moi produc un sunet care se atenuează mai repede, iar o bătaie mai puternică sau o formă a palmei mai rigidă generează un sunet mai clar și de durată. Acest lucru poate fi folosit în situații în care vrei să atragi atenția sau să produci un impact acustic mai mare — cum ar fi la un protest sau într-o mulțime.

Studiul nu se oprește aici. Jung și echipa sa văd aplicații potențiale în educația muzicală, în dezvoltarea unor tehnologii de recunoaștere biometrică sau chiar în proiectarea de roboți care imită sunetele naturale umane. Ar putea fi folosit și în crearea de membre protetice care să reproducă sunetele umane sau în designul unor noi instrumente muzicale.

Așadar, data viitoare când bați din palme, gândește-te că în mâinile tale ai un instrument muzical complex, acordat de biologie și activat de fizică. Nu e doar un sunet — e o explozie controlată de aer, carne și știință.