Ce riscuri financiare implică un divorț

Un articol din The New York Times, arăta că rata divorţurilor a atins punctul culminant în anii 1970 şi la începutul anilor ‘80. Cu toate acestea, în utlimile trei decenii, aceasta a scăzut, iar dacă tendinţa va continua, aproape două treimi dintre căsătorii nu vor implica niciodată un divorţ, scrie Capital.

„Divorţul nu este plăcut pentru nimeni, iar pentru mulţi consecinţele şi suferinţa sufletească este mai mare decât cea financiară. Mai ales, dacă sunt implicaţi şi copiii. De aceea, problemele financiare şi împărţirea bunurilor trebuie rezolvate cât mai rapid şi mai corect”, spune Andreea Dumitru, fondatoarea cabinetului de avocatura Dumitru & Associates PC din New York.

Conform declaraţiilor sale, consecinţele financiare sunt cu atât mai mari, cu cât mai mulţi bani, proprietăţi, businessuri sunt implicate.  

„Mai mult decât atât, dacă soţii nu sunt în relaţii bune ca să fie rezonabili la împărţirea bunurilor coune, atunci consecinţele pot fi devastatoare. Iar dacă aceştia s-au căsătorit deţinând anumite proprietăţi, finanţe, licenţe de practică sau businessuri, acestea rămân bunuri separate în cazul unui divorţ doar dacă există un contract prenupţial”, explică ea. Prin urmare, în lipsa unei astfel de înţelegeri, bunurile rămân separate, însă creşterea în valoare în timpul căsniciei devine bun comun şi va trebui împărţit, continuă avocata. De neglijat, nu este nici faptul că cu cât căsătoria este mai lungă, cu atât drepturile soţiei sunt mai mari. În cazul în care cei doi soţi au copii, cei mici primesc suport financiar care se calculează ca şi procentaj din salariul părintelui care primeşte custodia acestora. De obicei, mama obţine custodia, iar în anumite cazuri, soţiei îi este acordată o plată financiară lunară de către soţ, care să îi permită traiul la acelaşi nivel ca în timpul căsătoriei. Cu cât a fost mai lungă căsătoria, cu atât este mai mare suma.

„Pe măsură ce vremurile s-au schimbat, iar femeile au început să lucreze şi să aibă salarii uneori mai mari decât ale soţilor, pe atât s-a diminuat acordarea de către tribunal a acestei plăţi adiţionale către soţie, în contextul în care practica a fost înfiinţată într-o perioadă în care femeile stăteau acasa şi creşteau copii”, explică avocata.