Când va avansa procesul de pace cu kurzii: Precizările lui Erdogan

„Procesul va accelera puțin mai mult când organizația teroristă va începe să pună în aplicare promisiunea de a depune armele”, a declarat Erdogan presei, potrivit agenției de stat Anadolu, la întoarcerea de la un summit economic în Azerbaidjan, transmite Știri.md, cu referire la hotnews.ro.

Comentariile sale intervin înainte de o ceremonie prevăzută de PKK în Kurdistanul irakian pentru a începe distrugerea armelor sale, care ar putea avea loc între 10 și 12 iulie.

PKK a anunțat pe 12 mai dizolvarea sa și, totodată, sfârșitul a peste patru decenii de luptă de gherilă, care au făcut peste 40.000 de morți, răspunzând unor apeluri lansate la sfârșitul lunii februarie de către liderul său istoric Abdullah Ocalan, încarcerat din 1999 pe o insulă-închisoare în apropiere de Istanbul.

„În semn de bunăvoință, un anumit număr de luptători PKK, care au luat parte la luptele împotriva forțelor turce în ultimii ani, își vor distruge sau își vor arde armele în cadrul unei ceremonii”, a declarat luni pentru AFP un comandant al PKK, sub condiția anonimatului.

Unul dintre fondatorii grupului, Mustafa Karasu, a declarat însă că guvernul „nu a luat măsurile necesare”, acuzând armata turcă de „continuarea atacurilor” asupra pozițiilor PKK din nordul Irakului și subliniind lipsa unei îmbunătățiri a condițiilor de detenție ale fondatorului PKK, Abdullah Ocalan.

Lupta PKK

PKK a fost fondat în 1978 cu scopul de a institui un stat kurd independent, cu orientare socialistă, în Orientul Mijlociu. Ulterior, PKK a atenuat acest obiectiv și a solicitat în schimb recunoașterea identității kurde, precum și autonomia politică și culturală în zonele locuite preponderent de kurzi.

Aproximativ 30 de milioane de kurzi trăiesc în întreaga lume, ceea ce îi face să fie cel mai mare grup etnic fără un stat propriu. Minoritățile kurde trăiesc în principal în sud-estul Turciei, nordul Irakului, Iran și nordul Siriei.

Ca organizație militantă, PKK a lansat o campanie armată împotriva Turciei în 1984, din nordul Irakului. Turcia, Uniunea Europeană și Statele Unite consideră PKK drept o organizație teroristă.

Se estimează că conflictul armat dintre PKK și statul turc a ucis peste 40.000 de oameni, mulți dintre ei civili. În ultimii 10 ani, majoritatea luptătorilor PKK s-au retras din Turcia, dar au continuat să lanseze atacuri asupra teritoriului turc de pe poziții din Irak și Siria.

Ultimele faze ale conflictului

În ultimii ani, conflictul s-a mutat în nordul Irakului învecinat, unde PKK are baze montane, iar Turcia are zeci de avanposturi. Ankara a lansat operațiuni împotriva militanților de acolo, inclusiv atacuri aeriene cu avioane de război și drone de luptă, despre care Bagdadul a declarat că îi încalcă suveranitatea.

Cu toate acestea, Irakul și Turcia au convenit să intensifice cooperarea împotriva PKK, iar Bagdadul a etichetat-o pentru prima dată drept o organizație interzisă.

Turcia vizează, de asemenea, miliția YPG din Siria, considerând-o afiliată PKK, și a desfășurat operațiuni transfrontaliere alături de forțele siriene aliate pentru a o îndepărta de granița sa. Cu toate acestea, YPG este vârful de lance al SDF, principalul aliat al coaliției conduse de SUA împotriva Statului Islamic.

Sprijinul Washingtonului pentru FDS a fost o sursă de tensiune între SUA și Turcia timp de mai mulți ani.

În decembrie, înlăturarea fostului președinte sirian Bashar Al-Assad – căruia Ankara i s-a opus mult timp, susținând rebelii sirieni – a consolidat poziția și influența Turciei în această regiune. Turcia a cerut dizolvarea YPG și expulzarea liderilor săi din Siria și a amenințat cu o operațiune militară turcă pentru „zdrobirea” grupului în cazul în care cererile sale nu vor fi îndeplinite.

Oficialii turci, americani, sirieni și kurzi au încercat să ajungă la un acord privind viitorul luptătorilor kurzi sirieni.

Precedentele negocieri au eșuat

Primii pași spre pace între PKK și guvernul turc au început în 2009. În anii următori, Hakan Fidan, pe atunci director al serviciilor naționale de informații, a purtat discuții cu reprezentanții PKK în capitala Norvegiei, Oslo. Negocierile au eșuat.

Acestea au fost însă urmate câțiva ani mai târziu de o a doua încercare de negociere în care Ocalan și Partidul Popular Democrat (HDP) – predecesorul actualului partid pro-kurd DEM – au jucat un rol central.

În această perioadă, HDP a câștigat adepți și a sprijinit procesul de pace, cerând în același timp premierului de atunci, Recep Tayyip Erdogan, consolidarea drepturilor fundamentale ale kurzilor și opozanților.

La alegerile parlamentare din 2015, HDP a obținut peste 13% din votul popular, lipsind astfel Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) al lui Erdogan de majoritatea sa absolută. Erdogan a pus capăt procesului de pace la scurt timp după aceea.

Cine este Abdullah Ocalan

Abdullah Ocalan, cunoscut și sub numele de Apo, a contribuit la înființarea PKK și până în prezent este recunoscut drept șeful grupării. În 1979, a fugit în Siria, unde a început să pregătească războiul kurd pentru independență.

El a stabilit primul cartier general al PKK în valea libaneză Bekaa, aflată atunci sub control sirian. După lovitura de stat militară din 1980 din Turcia, mulți activiști i s-au alăturat acolo.

În 1998, Ocalan a fost presat să părăsească Siria și a petrecut următoarele luni solicitând azil politic în mai multe țări. În cele din urmă, în 1999, serviciile secrete turce l-au răpit în Nairobi, Kenya.

Extrădat în Turcia, Ocalan a fost acuzat de trădare, constituire a unei organizații armate și separatism și condamnat la moarte. Sentința sa a fost ulterior comutată în închisoare pe viață. De atunci, acesta este ținut în izolare în închisoarea Imrali, în largul coastei Istanbulului.

Chiar și familia și avocații săi au accesul restricționat la el.