Bradul de Crăciun și-ar putea avea originile în Egiptul Antic. Prin secoul XIV Î.Hr., egiptenii se bucurau maxim când venea solstițiul de iarnă, cea mai scurtă zi din an (21 decembrie). Asta pentru că, de atunci încolo, ziua avea să fie din ce în ce mai lungă, iar – în consecință – recoltele deveneau tot mai bogate. Egiptenii sărbătoreau simbolic, agățând crengi de palmier prin toată casa, relatează noizz.ro.

Dăm un pic fast-forward istoriei și aflăm că Roma Antică petrecea foarte asemănător în perioada asta din an. Saturnalia era o sărbătoare închinată zeului Saturn, care coincidea cu solstițiul de iarnă. Romanii se întreceau în beții, orgii, sacrificii umane și – nu în ultimul rând – decorându-și casele cu crengi de arbori pereni.

Bine, bine, dar până acum am vorbit despre crengi. Cum rămâne cu primul brad întreg? Pentru asta va trebui să ne îndreptăm atenția către legenda Sfântului Bonifaciu, un englez născut prin secolul VII într-o familie nobiliară din Devonshire.

Pornit într-o misiune de convertire la creștinism a popoarelor germanie de prin Europa, Bonifaciu a ajuns la un moment dat într-o pădure din Hessa (Germania centrală). Acolo a dat peste un stejar imens căruia localnicii îi atribuiau puteri magice, asociindu-l cu zeul Thor. Bonifaciu a pus mâna pe-un topor și s-a apucat să ciopârțească tot ce aveau bieții oameni mai sfânt. Nu de alta, dar ăia aveau de gând să-i închine lui Thor sacrificii umane, conform tradiției. Prin gestul lui radical, Bonifaciu a încercat (și a reușit) să pună capăt sacrificiilor inutile, convingându-i pe oameni că nu era absolut nimic magic în stejarul ăla. Pe locul buturugii rămase ar fi construit prima biserică dedicată Sfântului Petru.

Oricum, Bonifaciu le-a destupat mințile ălora doar ca să le poată înfunda la loc cu propriile lui convingeri. Mai exact, cică ar fi arătat cu degetul către un puiet de brad și le-ar fi povestit oamenilor cum ăla e simbolul lui Iisus Hristos. A comparat forma triunghiularăa pomului cu Sfânta Treime și despre vârf a zis că e îndreptat către Rai. Plus că ramurile lui sunt mereu verzi, aluzie la viața veșnică. Asta ar fi prima asociere din istore între un brad și creștinism.

OK, dar cu împodobitul cum rămâne? Letonii se laudă că ei au înălțat și împodobit primul brad de Crăciun cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Treaba asta s-ar fi întâmplat în capitala Riga, prin 1441. O breaslă de negustori numită Capetele Negre ar fi decorat atunci piața centrală a orașului cu un brad imens, iar toată lumea petrecea dansând în jurul lui. La finalul sărbătorilor, Capetele Negre îi dădeau foc pomului, iar toată treaba a devenit o tradiție. Astăzi există un monument acolo, în piața Rātslaukums, dedicat acestui moment istoric.