În 2017, populația de câini de la centrala nucleară de la Cernobâl era de aproximativ 750, potrivit lui Timothy Mousseau. Acesta este biolog evoluționist la Universitatea din Carolina de Sud, transmite Știri.md, cu referire la moldova.org.

Atunci, Mousseau a început colaborarea cu o organizație nonprofit din SUA. Echipa a călătorit în Ucraina pentru sterilizarea și vaccinarea câinilor. Mousseau era responsabil de colectarea de probe de sânge și țesut pentru analiza ADN-ul câinilor.

Elaine Ostrander, care conduce „Proiectul genomului câinilor” de la Institutul Național de Cercetare a Genomului Uman, s-a alăturat proiectului pentru a studia mostrele de ADN. S-a analizat structura genetică a 302 câini din Cernobâl cu rasă mixtă. S-a descoperit că aceștia formează 15 familii diferite. Aceste rezultate oferă date preliminare, de referință pentru un proiect care va explora modul în care expunerea cronică la radiații a afectat genetica câinilor.

Câini valoroși pentru știință

Mousseau și Ostrander și-au dat seama că primul pas a fost înțelegerea populației. „Cine erau câinii, unde trăiau ei, întrucât nivelul de radiații variază foarte mult de la un loc la altul”, a spus cercetătorul. Așadar, Mousseau a documentat locațiile unde a fost capturat fiecare câine când le-a colectat probele de sânge.

Cercetătorii spun că acești câini sunt valoroși pentru știință. Asta datorită faptului că au trăit și au evoluat izolat timp de 15 generații de la dezastru. Câinii mor tineri, trăind trei-patru ani când ei ar fi trebuit 10-12 ani. „Orice s-a întâmplat în genom și le-a permis acestor câini să supraviețuiască în acest mediu foarte ostil ar fi probabil mutații la gene destul de mari.” Aceasta este ipoteza geneticienei Ostrander, scrie National Geographic.

Prin identificarea familiilor, pot fi căutate diferențe între urmași și părinți. Mutațiile ar putea fi transmise de la strămoșii care au supraviețuit exploziei din 1986.

Cercetarea are potențialul de a schimba ceea ce știm despre efectele radiațiilor asupra mamiferelor, inclusiv asupra oamenilor, spun cercetătorii.

„În cele din urmă, vrem să știm ce s-a întâmplat cu ADN-ul genomic care a permis [câinilor] să trăiască, să se înmulțească și să supraviețuiască într-un mediu radioactiv”, spune Ostrander.

Mutațiile genetice

Probele au fost colectate de la câinii care locuiesc în vecinătatea centralei puternic radioactive. Inclusiv care trăiesc într-un spațiu de depozitare a combustibilului nuclear uzat. Au fost colectate de la un grup de câini care cutreieră la aproximativ 15 km distanță de Cernobîl, unde nivelul de contaminare este mai scăzut. Au primit și niște mostre de la câini care locuiesc în orașul Slavutîci, la o distanță aproximativă de 60 km de Cernobîl.

Cercetătoarea a identificat genomurile câinilor, dar și rasele lor. Asta îi permite să compare genetica acestor câini cu cea a altora care locuiesc în alte zone, neiradiate.

Următorii pași pe care urmează să-i facă cercetătorii este să analizeze ce părți ale genomului s-au schimbat în ultimii 37 de ani, spune Mousseau. Și au o mulțime de întrebări la care speră să găsească răspuns: „Ce trebuie să se întâmple pentru ca puii să se nască vii și să poată crește? Genele care s-au schimbat coincid cu ceea ce știm deja despre efectele radiațiilor?”

Speranța oamenilor de știință este că acești câini ne vor ajuta să înțelegem mai bine riscurile asociate cu expunerea la radiații, scrie National Geographic.