Atentat la Viena: Anunțul atacatorului făcut pe Twitter la prânz

Un anunţ ciudat de pe reţelele de internet poate fi pus în relaţie cu cele petrecute ieri la Viena. Ieri la prânz a apărut postat pe twitter un avertisment pe pagina cu numele lui Abdilmuntaqeem Al Iraqui: ”Just wait for our surprises...”, transmite Știri.md cu referire la Mediafax.ro.

Era ora 14.56. Şi nimeni nu şi-a imaginat despre ce surpriză ar fi putut fi vorba. Lumea a continuat să se plimbe liniştită prin centrul Vienei în seara care preceda anunţatul lock-down de a doua zi, când a început iadul.

Câteva ore mai târziu, seara, la 20.25, agenţia vieneză APA anunţa că în centrul oraşului, unde acţionează un grup de terorişti, un poliţist a fost împuşcat mortal. Pe pagina de twitter (acum suspendată) cu numele lui Abdilmuntaqeem Al Iraqui, la 20.55, sub un anunţ al poliţiei vieneze, care anunţa că ”situaţia e sub control şi largă forţă poliţienească se desfăşoară în centrul Vienei”, Al Iraqui posta un al doilea avertisment, la jumătate de oră după împuşcarea poliţistului: ”Jur pe Allah că n-aţi văzut încă nimic din ce urmează să se întâmple”.

Ambele postări pe care le publică acum MEDIAFAX au fost şterse imediat după ce au fost făcute capturile de ecran.

”Multiculturalismul” – pavăza sub care islamismul radical a infiltrat Europa

Cine sunt atacatorii? Nici nu mai contează dacă sunt afgani, ceceni, marocani, turci, palestinieni. Sunt musulmani. De ce atacă? Pentru că lumea în care trăiesc, Occidentul în care unii s-au născut şi sunt la a doua sau a treia generaţie, iar pe alţii i-a primit cu braţele deschise în numele utopiei numită ”multiculturalism” a rămas sau este pentru ei o lume a păcatului, a necredinţei, o lume în care ei sunt – în fiecare clipă a vieţii lor – nu doar nişte străini, ci se consideră chiar victime.

Se simt umiliţi să trăiască într-o lume pe care o socotesc a ispitei şi libertăţii de a nu mai crede în nimic, în care opulenţa e a creştinilor sau a ateilor şi sărăcia e a lor, simt deci că împotriva acestei lumi trebuie să lupte. Astfel, terorismul e o ”opţiune personală” la îndemână pentru un musulman din Occident, cu atât mai mult cu cât e clamată şi de imamul său, în rugăciunea zilnică în care i se tot repetă ”Allahu Akbar”, anume că doar Allah e mare şi restul nu mai contează.
Nu degeaba ultimele atacuri, şi în Franţa şi în Austria, s-au petrecut în proximitatea lăcaşelor de cult, biserici sau sinagogi, dar şi lângă sau în restaurante, baruri, săli de spectacol (vă amintiţi de Bataclan) locuri ale ”pierzaniei”. Aşa se simt ei în lumea în care au ajuns şi trăiesc un sentiment de excluziune brutală, din care li se alimentează frustrările care nasc riposta, jihadul, războiul sfânt, în numele unei moralităţi primare, uciderea la întâmplare a oamenilor din locurile în care ei au fost primiţi. Sunt crime rituale, împotriva necredincioşilor. Nu sunt doar acte teroriste care urmăresc o răzbunare împotriva autorităţilor, ci sunt acte ale unui război ”asimetric” purtat în numele credinţei şi împotriva ”rătăciţilor” apuseni.

Războiul începe din interiorul NATO. Erdogan, ameninţările sale şi miza asigurării resurselor petroliere pentru Turcia

Cine sunt atacatorii, dintre care unii au fost deja prinşi, rămâne de văzut. Cine e în spatele lor?. Cine e, de fapt, în ”liga mare” a acestor atacuri, pornite din motivaţii individuale, cine se foloseşte de ele şi le inspiră? Ele nu pot fi desprinse, nici cele din Franţa şi cele de acum, din Austria (chiar de la Viena), de recentele discursuri belicoase ale lui Recep Tayyip Erdogan la adresa Europei în general şi avându-l drept ţintă pe preşedinte Macron în special.

Conflictul este de fapt unul care antrenează nu doar Franţa, ci întreaga Uniune Europeană şi are şi o puternică componentă de natură economică. El priveşte, cred, şi forările ilegale pe care Turcia le face în apele teritoriale ale Ciprului. Comisia Europeană a cerut Turciei să renunţe la acestea şi să confirme disponibilitatea de a dialoga cu Atena, faţă de care de asemenea preşedintele turc a făcut declaraţii ameninţătoare în vară. Erdogan a avut un discurs deosebit de agresiv, amenințând Grecia cu ”ruinarea”: ”Turcia va lua ceea ce îi revine de drept în Marea Neagră, Marea Egee şi Marea Mediterană”, a spus el la finele lunii august.

”Dacă Ankara îşi continuă acţiunile ilegale, vom folosi toate instrumentele de care dispunem”, a avertizat preşedinta Comisie Europene Ursula von der Leyen, la sfârșitul lunii trecute. Executivul european a fost însărcinat să elaboreze sancţiuni economice şi acestea sunt gata să fie „utilizate imediat”, a adăugat ea. Dar nici n-a apucat să le ”compună”, că Recep Tayyip Erdogan nu a rămas dator, șocând, la două zile după avertismentul Ursulei von der Leyen, din nou întreaga Europă, cu un alt discurs, prin care emite pretenţii asupra Ierusalimului: ”Imperiul Otoman a stăpânit Ierusalimul din 1516 până în 1917. Turcia modernă, statul succesor, a subliniat de multă vreme conexiunea sa durabilă cu oraşul sfânt, condamnând în mod regulat presupusele eforturi ale Israelului de a-l “iudaiza” şi recunoaşterea de către administraţia SUA în decembrie 2017 ca fiind capitala Israelului”.

E un anunţ istoric, care proclamă întâietatea Turciei asupra moştenirii istorice a Ierusalimului, de unde derivă şi pretenţiile sale viitoare. Anunţ care a fost precedat, pe aceeaşi linie, de transformarea Catedralei Sfânta Sofia în moschee. Astfel, cu Recep Tayyip Erdogan în fruntea Turciei, flancul estic al NATO s-a islamizat, se radicalizează prin gruparea paramilitară a ”Lupilor cenuşii” şi e la un pas de a-şi anunţa propriul jihad.

”Lupii cenuşii”, armata ”de casă” a lui Erdogan, în inima Europei

Dizolvarea pe 3 octombrie în Franţa a mişcării ultranaţionaliste turce ”Lupii Cenuşii” din ordinele ministrului de interne Gerald Darmanin, care o consideră „deosebit de agresivă” a pus şi ea gaz pe foc. Dacă era nevoie de mai mult, în faţa Adunării Naţionale, Darmanin a mai spus că în două săptămâni se are în vedere şi dizolvarea Colectivului Împotriva Islamofobiei în Franţa (CCIF), anunţată după asasinarea profesorului Samuel Paty în 16 octombrie.

”Lupii Cenuşii”, gruparea dizolvată în Franţa în urma atacurilor a sute de membri ai ei asupra comunităţilor armene, în contextul războiului din Nagorno-Karabah este cunoscută ca apropiată de preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, organizată pe modelul ”batalioanelor de asalt” (SA) naziste, cu un salut asemănător. ”Lupii cenuşii” combină naţionalismul, rasismul, lupta împotriva drepturilor femeilor, a grupurilor etnice şi religioase. Ei sunt radicalizaţi, organizaţi paramilitar şi proclamă superioritatea turcilor.

Gruparea s-a extins şi în afara Turciei. Există cel puţin 20.000 de ultra-naţionalişti turci în Germania şi aproximativ 5.000 în Austria, dar numărul susţinătorilor este în creştere. Deghizaţi în structuri aparent inofensive, aceştia subminează politica partidelor germane şi austriece de ani de zile, aproape neobservată de public, după cum a scris mena-studies.org, o agenţie specializată în studii de securitate.

Ce să mai spui, în aceste condiţii, decât că războiul a început, chiar în interiorul ţărilor NATO şi al Uniunii Europene? Combatanţii, cetăţeni sau azilanţi musulmani, cu drept de şedere în ţările pe care le atacă, n-au făcut decât să răspundă ordinului pe care se pare că Recep Tayyip Erdogan l-a dat, prin discursurile sale ațâțătoare, la care s-au adăugat şi îndemnurilor propriilor imami de care ascultă fiecare musulman, pentru a dezlănţui, după puterile lor, războiul sfânt împotriva Europei , care a rămas fără apărare, pentru că apelurile ei la ”coexistenţă paşnică” nu au sens pentru cei cărora le sunt destinate. Iar ”multiculturalismul” nu a fost decât o himeră. Cât despre istorica armată ”cruciată” de pe vremuri a Europei creştine, ea nu se mai poate mobiliza, pentru că a fost ”lăsată la vatră” şi condamnată istoric de corectitudinea politică. Acum Europa e seculară.