Dacă dăm timpul înapoi până la data de 23 februarie, cu o zi înainte ca Rusia să-și lanseze invazia totală în Ucraina, s-ar putea să fim tentați să ghicim că zilele președintelui ucrainean, Vladimir Zelenski, în funcție au fost numărate, transmite Știri.md cu referire la Digi24.ro.

Liderul de la Kremlin părea să parieze că președintele ucrainean va fugi din calea războiului, însă 100 de zile mai târziu, orice planuri pe care Putin le-ar fi avut pentru o paradă a victoriei la Kiev sunt în așteptare pentru o perioadă nedeterminată, potrivit unei analize CNN.

La urma urmei, armata rusă o depășea pe cea a Ucrainei cu aproximativ zece la unu. Moscova s-a bucurat de un dublu avantaj față de Kiev în ceea ce privește forțele terestre. De asemenea, Rusia avea de zece ori mai multe aeronavele și de cinci ori mai multe vehiculele blindate de luptă decât ale vecinului său.

În poziția unui președinte rus vizibil furios, Vladimir Putin a apărut la televiziunea rusă de stat cu câteva zile înainte de declanșarea invaziei, rostind un monolog istoric plin de propagandă, care a arătat clar că nu se aștepta la nimic mai puțin decât la schimbarea regimului la Kiev.

Liderul de la Kremlin părea să parieze că Zelenski va părăsi capitala sa, la fel cum președintele Afganistanului, susținut de SUA, a părăsit Kabul în 2021, în timpul revenirii talibanilor la putere. Putin s-a bazat, totodată, și pe faptul că indignarea occidentală va dispărea, chiar dacă în prezent Kremlinul este supus sancțiunilor.

100 de zile mai târziu, orice planuri pe care Vladimir Putin le-ar fi avut pentru o paradă a victoriei la Kiev sunt în așteptare pentru o perioadă nedeterminată.

Moralul ucrainean nu s-a prăbușit. Trupele ucrainene, echipate cu armament antitanc modern livrat de SUA și aliații săi au devastat coloanele blindate rusești, rachetele ucrainene au scufundat crucișătorul cu rachete ghidate „Moskva”, mândria Flotei Ruse din Marea Neagră, iar aeronavele ucrainene au rămas în aer, împotriva șanselor pe care le-ar fi dat analiștii unui asemenea rezultat în primele zile ale invaziei.

La sfârșitul lunii martie, armata rusă a început să-și retragă trupele vizibil afectate din jurul capitalei ucrainene, susținând că își vor concentra atenția către capturarea regiunii Donbas din estul țării. La trei luni de la invazia pe care a pornit-o în mod total nejustificat, Rusia nu mai pare să mai urmărească un război scurt și victorios în Ucraina și nici nu pare să fie capabilă să realizeze unul.

Războiul de uzură

Asta înseamnă că Rusia pierde? Este tentant să faci o analiză a situației din teren într-o anumită zi și să tragi concluzii generale, scrie jurnalistul CNN Nathan Hodge.

Ucrainenii au reușit să omoare generali ruși într-un ritm uimitor. Moscova a fost nevoită să-și reorganizeze comanda militară după dezordinea inițială, iar victimele rusești, oricât de evazive ar fi cifrele oficiale, sunt șocant de mari.

Însă Rusia controlează acum o semilună de teritoriu ucrainean care se întinde din jurul celui de-al doilea oraș al Ucrainei, Harkov, continuă prin orașele separatiste Donețk și Lugansk și ajunge spre vest până la Herson, formând un punct terestru de legătură între peninsula Crimeea (anexată forțat de Rusia în 2014) și regiunea Donbas.

De altfel, în cea de-a 99-a zi a războiului, președintele ucrainean, Vladimir Zelenski, s-a adresat parlamentarilor Luxemburgului și le-a spus acestora că o cincime din teritoriul ucrainean, adică 20%, este sub controlul Rusiei, Donbasul fiind „aproape în întregime distrus”.

Principala direcție de efort a Rusiei este acum în regiunea Donbas, unde lucrurile s-au așezat într-o logică cunoscută drept „război de uzură”. Luptele recente s-au concentrat în jurul Severodonețk, un oraș industrial în care forțele ucrainene dețin ultima fâșie din estul regiunii Lugansk.

Trupele ucrainene au cedat rușilor cea mai mare parte din Severodonețk. Căderea orașului va fi o pierdere simbolică, dar una despre care analiștii militari spun că scutește forțele ucrainene de acolo de un asediu prelungit și probabil pierzător.

„Kievul ar fi putut angaja mai multe rezerve și resurse pentru apărarea Severodonețk, iar eșecul de a face acest lucru a atras critici”, se arăta într-o evaluare de la începutul săptămânii a Institutului pentru Studiul Războiului din SUA.

„Atât decizia de a evita angajarea mai multor resurse pentru a salva Severodonețk, cât și decizia de a se retrage din acesta au fost corecte din punct de vedere strategic, oricât ar fi de dureroase”, spuneau analiștii ISW. „Ucraina trebuie să-și exploateze resursele mai limitate și să se concentreze pe recâștigarea terenului critic, mai degrabă decât pe apărarea terenului al cărui control nu va determina rezultatul războiului sau condițiile pentru reînnoirea războiului”, a mai notat ISW.

În mijlocul ofensivei de pe Severodonețk, Oleksandr Motuzianyk, purtătorul de cuvânt al ministerului ucrainean al apărării, a declarat că forțele ruse „încearcă acum să încercuiască trupele noastre în regiunile Donețk și Lugansk” și se regrupează pentru a lansa o ofensivă în direcția Sloveansk, un oraș strategic care ar putea fi punctul central al următoarei bătălii esențiale.

Bătăliile din estul Ucrainei se duc pe un teren mult mai deschis decât mediul urban mai dens din jurul Kievului. Asta explică urgența cu care ucrainenii au cerut arme mai puternice de la SUA și aliații săi, în special sisteme de artilerie care pot lovi ținte la distanțe mai mari.

„Tu ai ceasurile, dar timpul e de partea noastră”

Președintele Joe Biden a anunțat miercuri că SUA vor trimite Ucrainei un nou pachet de ajutor militar, care include sisteme de rachete HIMARS, cu rază de acțiune de până la aproape 80 de kilometri, mult mai mare decât orice a fost trimis în Ucraina până în prezent.

Aceasta este o veste binevenită pentru Kiev, dar ofensiva Rusiei în est se desfășoară în timp ce atenția mass-media internațională în ceea ce privește conflictul din Ucraina începe să se diminueze considerabil.

Și poate pe asta se bazează Putin, fiind în același timp conștient de faptul că costurile ridicate ale energiei și creșterea prețurilor de consum, ambele exacerbate de războiul din Ucraina, sunt mai probabil să concentreze atenția publicului larg și să determine rezultatele alegerilor în Statele Unite și în alte părți din Europa și din lume.

Putin s-ar putea baza, de asemenea, pe perioade scurte de atenție diplomatică. El este același lider care și-a dublat sprijinul pentru președintele sirian Bashar al-Assad în 2015, după ce Damascul a suferit o serie de înfrângeri în războiul prelungit sirian. Acest război, care intră acum în al 12-lea an, a continuat chiar și atunci când atenția lumii s-a îndreptat către Ucraina.

În acest sens, președintele Zelenski a fost unul dintre cele mai mari atuuri ale Ucrainei în războiul informațional contra Rusiei. Liderul de la Kiev a avut o serie de apariții virtuale în fața parlamentelor de pe tot globul, în timp ce le-a amintit altor lideri mondiali care ar putea fi înclinați să-l liniștească pe Putin făcând ca Ucraina să cedeze teritoriu că poporul ucrainean este cel care trebuie să decidă rezultatele de pe urma acestui război.

În aparițiile sale alături de soldați și civili ucraineni răniți, liderul ucrainean își face selfie-uri și proiectează un stil de conducere cald, uman și liber.

Acest lucru contrastează cu singura vizită publică a liderului rus la un spital militar: Putin, într-o haină albă de laborator supradimensionată, s-a întâlnit cu soldați și ofițeri răniți, care stăteau drepți în fața comandantului lor șef.

Dar Putin, care a pus capăt oricărei opoziții politice interne și controlează efectiv toată Rusia, nu se confruntă cu aceeași presiune internă ca Zelenski. Nikolai Patrushev, șeful Consiliului de Securitate al lui Putin, a declarat recent că forțele ruse „nu urmăresc termenele limită” în Ucraina, sugerând că Putin are un calendar mult mai deschis pentru războiul său în Ucraina. În schimb, ucrainenii se tem că să nu apară o oboseală internațională, ceea ce ar determina comunitatea internațională să preseze actuala putere de la Kiev să facă concesii cu Putin.

„Tu ai ceasurile, dar timpul e de partea noastră” - Acea zicală, uneori atribuită unui luptător taliban capturat, a rezumat dilema Americii în războiul din Afganistan și este în același timp o recunoaștere a faptului că insurgențele au funcționat pe diferite orizonturi politice, iar insurgenții trebuiau doar înfrânți.

Pentru a reformula această expresie, factorul decisiv în Ucraina ar putea fi legat de cine are mai mult timp: Un dictator rus care probabil va deține puterea până când va muri sau un popor ucrainean care luptă pentru supraviețuirea identității sale naționale?