main logo
626

A murit Helmut Kohl, artizanul reunificării Germaniei

Fostul cancelar german Helmuth Kohl, artizanul reunificării Germaniei, a murit astăzi, la vârsta de 87 de ani, relatează Bild.

A murit Helmut Kohl, artizanul reunificării GermanieiA murit Helmut Kohl, artizanul reunificării Germaniei.

Imobilizat în scaun cu rotile în urma unui accident vascular cerebral, Helmuth Kohl a mai fost supus în anul 2012 unei operaţii dificile pe cord, scrie Adevarul.

Helmut Kohl a deţinut patru mandate consecutive de cancelar în perioada 1982-1998. Pe lângă rolul jucat în reunificarea Germaniei, Kohl s-a evidenţiat şi prin promovarea proiectului monedei comune euro, alături de fostul preşedinte francez Francois Mitterand. În ultimii ani, el s-a arătat un susţinător al ideii aprofundării integrării europene.    

Helmut Josef Michael Kohl, născut pe 3 aprilie 1930 la Ludwigshafen, a aderat la vârsta de 17 ani la Uniunea Creştin-Democrată, CDU.   

A studiat istoria şi dreptul, iar în 1953 şi-a susţinut teza de doctorat. În tot acest răstimp a fost şi foarte activ politic. La vârsta de 39 de ani, Helmut Kohl a devenit cel mai tânăr premier de land în Renania-Palatinat.    

În 1976 a fost propus de Uniunea Creştin-Democrată / Creştin-Socială, CDU/CSU, drept candidat pentru funcţia de cancelar federal, la alegerile pentru Bundestag. Deşi a obţinut 48,6 la sută din voturi, nu a reuşit să destrame coaliţia social-liberală de la Bonn, aflată sub conducerea cancelarului Helmut Schmidt.   

Şase ani mai târziu însă, pe 1 octombrie 1982, Helmut Kohl şi-a atins ţelul. Nu prin voinţa poporului, ci în urma unui vot de neîncredere contra cancelarului social-democrat Schmidt. Kohl a reuşit să-l convingă pe liderul FDP, Hans-Dietrich Genscher să rupă coaliţia cu social-democraţii. Cu ajutorul liberalilor, aşadar, Kohl a ajuns cancelar. Printr-o procedură controversată, Kohl a determinat organizarea de alegeri anticipate câteva luni mai târziu, pe care le-a câştigat.   

Pe 1 octombrie 1982, Helmut Kohl devenea cancelar al Germaniei. Avea să deţină cel mai lung mandat de cancelar din istoria Republicii Federale.   

Helmut Kohl este considerat unul dintre cei mai puternici cancelari germani de la Bismark încoace, iar reuşite sale sunt comparabile astăzi doar cu cele ale protejatei sale, Angela Merkel, care a fost numită în 2015 - pentru al zecelea an consecutiv - cea mai puternică femeie din lume.    

Din postura de cancelar, Helmut Kohl a lucrat neîntrerupt pentru dezvoltarea economică a Germaniei, sesizând cu multă luciditate că aceasta depinde în mare măsură de unificarea Europei. Principala moştenire a lui Helmut Kohl este fără îndoială reunificarea Germaniei, faptul că a speculat impecabil momentul de incertitudine şi turbulenţe din 1989 pentru a se asigura că statele germane se vor reuni prin cel mai simplu şi scurt procedeu legislativ.    

În paralel însă, eforturile lui Helmut Kohl pe plan internaţional au reprezentat o cărămidă la fundaţia Uniunii Europene, cancelarul german fiind unul dintre principalii susţinători ai monedei unice europene, contribuind semnificativ la înfiinţarea structurilor comunitare precum Banca Centrală Europeană - care, graţie lui Kohl, are sediul la Frankfurt. Ascensiunea lui Helmut Kohl la putere rămâne însă, pentru istorici, una surprinzătoare.  

Helmut Kohl a murit. Mereu în căutarea puterii 

În după-amiaza care a urmat primei lui zi de şcoală, Helmut s-a întors acasă însoţit de un grup de colegi. Cu el în frunte, au intrat val-vârtej în pod, au coborât de acolo o copaie pe care au lansat-o la apă pe iazul din apropiere. Din acea zi, îşi aminteşte Hildegard, sora mai mare a lui Helmut, toţi băieţii l-au urmat şi ascultat. N-a trecut mult de la expediţia acvatică până când Helmut a găsit alt joc: îşi punea pe cap un milieu, îşi lega un cearşaf în jurul umerilor şi se făcea episcop. Prietenii lui îl cărau, obedienţi.    

Privind în urmă, scrie jurnalista Patricia Clough în „The Independent”, era clar de la acea vârstă fragedă că toate eforturile lui Helmut erau dedicate unei uriaşe, colosale scheme de accedere la putere, pe care părea că nimic şi nimeni nu va reuşi s-o oprească.     

Deşi cu o imagine de om „deschis” şi „necomplicat”, Kohl a fost deseori categorisit drept „insipid”. Şi, în timp ce mulţi criticau ascensiunea sa surprinzătoare, „în ciuda talentelor sale limitate”, Kohl s-a impus drept unul dintre cei mai puternici şi mai importanţi cancelari germani de la Bismark încoace. Principalele sale reuşite: reunificarea Germaniei şi contribuţia la înfiinţarea Uniunii Europene şi a monedei unice.   

Helmut Kohl a murit. Un orator mediocru, o imagine publică jalnică   

Toate acestea deşi, în mare parte, Kohl nu întrunea atributele pe care majoritatea germanilor le-ar atribui unui mare lider: era un orator mediocru, nu avea carismă, imaginea sa în media era jalnică, la început nu era considerat nici „o minte strălucitoare”. În acea perioadă, Helmut Kohl nu era un lider cu care nemţii să simtă că se pot mândri. Dar lui nu i-a păsat.    

Exact ca în zilele de elev, s-a impus ca lider, organizând proiectele şi politicile, fiind mediator în dispute, ajutând colegii mai slabi, fiind chiar şi purtătorul lor de cuvânt atunci când situaţia a cerut-o. De fapt, aceste două planuri ale vieţii lui Helmut Kohl s-au întrepătruns în multe puncte. El a intrat în politică la 16 ani, în rândul Creştin Democraţilor pe care a ajuns apoi să-i conducă. Poate de aceea, scrie „The Independent”, s-a folosit în politică de un principiu simplu, învăţat în şcoală: când trebuie, se folosea de statura sa intimidantă pentru a-şi reduce adversarii la tăcere.    

Însă formarea sa şi modalitatea de a conduce s-au datorat, în măsură covârşitoare, unor experienţe fundamentale - două - cărora li se datorează, cel mai probabil, şi tenacitatea cu care a urmărit puterea. Prima a fost experienţa personală a războiului, în care fratele său mai mare a murit pe când el era un adolescent. Cea de-a doua a fost urmarea Seminarului de Duminică, unde un preot vizionar l-a învăţat despre principiile democratice.    

Helmut Kohl a murit. Reţeaua prin care şi-a consolidat puterea   

Tânărul Kohl n-a avut niciun mentor politic. A acumulat putere încrezându-se în instinct. Strategia sa a fost să câştige sprijinul tinerilor, să-i mobilizeze şi să-i elimine astfel pe rivalii săi mai vârstnici. Odată ajuns chiar şi pe primul palier de putere, şi-a creat o adevărată reţea de cunoştinţe, aliaţi şi informatori, care a funcţionat apoi zeci de ani, avertizându-l, furnizându-i informaţii şi funcţionând ca barometru al populaţiei. A căutat mereu să obţină funcţii în interiorul partidului, preferându-le în faţa funcţiilor publice. Asta până la 39 de ani, când a fost ales premier al regiunii Rhineland- Palatinate.    

Reformele şi progresul înregistrate în şapte ani l-au promovat drept model şi exemplu în partid. Cu toate acestea, în 1976, când a devenit liderul opoziţiei CDU şi candidatul partidului pentru funcţia de cancelar, colegii de partid au strâmbat din nas. „Acel politician de provincie”, i-a aruncat un rival politic. „Costumele de prost gust, accentul îngrozitor, acel zâmbet autosuficient. Ahh!”   Puţini politicieni şi-ar fi revenit după ceea ce s-a transformat într-o adevărată campanie de denigrare şi umilire. Însă el a răspuns cu indiferenţă - asta în primul rând pentru că ambiţia sa a fost mereu dublată de o încredere neabătută în sine.    

Helmut Kohl a murit. Willy Brandt: „Nu-l subestimaţi pe Helmut Kohl!”   

Doar un alt politician a sesizat încă de pe atunci potenţialul lui Kohl. „Nu-l subestimaţi”, avertiza Willy Brandt. Înţelesese ambiţia lui Kohl dar, spre deosebire de ceilalţi, detectase şi o altă calitate, ignorată în mare măsură: faptul că viitorul cancelar întruchipa – şi insista să rămână astfel – arhetipul neamţului de rând. Vorbea precum nemţii obişnuiţi, gândea ca ei, se comporta la fel, trăia şi acţiona în ritm cu ei.   

De multe ori, instinctul fantastic care i-a arătat ce vor germanii de rând a fost cel care i-a salvat cariera politică. Deşi îi venea natural, Kohl a făcut eforturi pentru a-şi cimenta această imagine de om din popor. În ciuda consilierilor, şi-a păstrat puternicul accent specific regiunii Palatinate. Apropiaţii săi spun că-şi făcea un scop din a-şi formula discursurile cât mai simplu, deşi, în privat, era un cititor vorace.    

Şase ani mai târziu, Kohl devenea cancelarul Germaniei, în urma unei moţiuni de cenzură împotriva Social-Democraţilor. Un an mai târziu, Kohl bifa prima victorie categorică la alegerile federale din martie 1983. Colaborarea sa cu preşedintele francez Francois Mitterand (foto sus) este considerată una dintre cărămizile de la fundaţia Uniunii Europene. Au urmat o serie de proiecte pro-europene şi euro-atlantice, înfăptuite de Kohl în ciuda opoziţiei vehemente a Social-Democraţilor.    

Helmut Kohl a murit. Drumul către reunificarea Germaniei     

Moştenirea lui Kohl a început să capete formă imediat după căderea Zidului Berlinului, când a speculat momentul şi a demarat eforturile pentru reunificare. După ce a publicat un plan în zece puncte privind „combaterea diviziunii dintre Germania şi Europa” şi după ce a primit de la Mihail Gorbaciov asigurări că URSS nu se va opune unei eventuale reunificări.    

Câteva luni mai târziu, în mai 1990, Kohl semna actul fondator al unei uniuni economice şi sociale cu Germania de Est. Tratatul a fost redactat astfel încât reunificarea să se realizeze în cel mai scurt timp. Pe 31 august 1990 a fost semnat tratatul final privind reunificarea, aprobat cu majorităţi covârşitoare de ambele parlamente la 20 septembrie. Pe 3 octombrie 1990, Republica Democrată Germania (Germania de Est) a încetat oficial să existe, iar teritoriile sale s-au alipit Republicii Federale Germania.    

Kohl a câştigat apoi alegerile din 1990, primele alegeri democratice pan-germane de la înfiinţarea Republicii de la Weimar încoace. Şi-a format cel de-al patrulea cabinet şi a devenit astfel şi primul cancelar al Germaniei reunificate. Alegerile din 1994 i-au adus prima înfrângere: deşi a câştigat – dar nu cu o un scor răsunător, ca în trecut – Social-Democraţii au reuşit să-şi asigure o majoritate în Bundesrat - Cabinetul Federal al Germaniei, iar asta i-a diminuat semnificativ puterea pe plan intern.     

Helmut Kohl a murit. Căderea din graţie şi scandalul conturilor secrete 

Deşi s-a încercat reabilitarea sa, prin 2002, Helmut Kohl nu a mai reuşit niciodată să-şi speli imaginea după scandalul conturilor secrete. 

Pe plan extern, el continua eforturile integraţioniste, asigurând Germaniei poziţii-cheie precum alegerea Frankfurtului drept reşedinţă a sediului Băncii Centrale Europene. Pe măsură ce aceste realizări îi aduceau recunoaştere pe plan internaţional – în 1997, a primit premiul Viziune pentru Europa -, pe plan intern aura din jurul arhitectului reunificării începea să se estompeze. 

Pe fondul unei rate tot mai ridicate a şomajului, dar şi al luptelor interne din partid, Kohl a pierdut categoric alegerile federale din 1998 în faţa lui Gerhard Schroder.    

Imediat, Kohl a demisionat de la conducerea CDU şi, în mare parte, s-a retras din politică. A rămas însă membru al Bundestagului până în 2002.    

Helmut Kohl o numea pe Angela Merkel „mica fetiţă”. El a promovat-o în politică, ea i-a cerut demisia când numele său a fost implicat în scandalul privind finanţarea ilegală.  

Abia după retragere a început  singurul scandal răsunător din cariera politică a lui Helmut Kohl. În 1999 au ieşit la iveală nereguli majore privind finanţarea CDU în anii `90. Partidul ar fi primit, sub conducerea lui Kohl, finanţări ilegale sub formă de donaţii ascunse. În plus, gruparea nu declara banii, pe care-i ţinea în conturi ascunse şi-i transfera prin operaţiuni ilegale, cu ajutorul unor bănci străine.    

Poate că Helmut Kohl şi-ar fi putut reclădi cariera politică dacă nu ar fi fost scos la lumină acest scandal. Însă, pe fondul lui, imaginea lui Kohl şi cea a unui alt politician înalt din CDU, Wolfgang Schauble, au fost mânjite iremediabil. În acelaşi timp, alţi doi politicieni din CDU au început să se afirme drept cei mai puternici conservatori: Angela Merkel şi Roland Koch.    

Helmut Kohl a murit. Cum şi-a trădat Angela Merkel mentorul pentru a ajunge la putere   

După reunificare, Kohl şi-a dorit în cabinet o prezenţă feminină, din Germania de Est. I-a fost recomandată – chiar de ultimul premier al RDG – Angela Merkel, un politician tânăr, de 37 de ani, care intrase în politică în urmă cu doi ani. Cu o imagine tipică de cercetător – Merkel îşi construise până atunci cariera academică, obţinându-şi doctoratul în chimie cuantică – tânăra a fost numită mai întâi ministru pentru Problemele Familiei şi Femei, după care a primit portofoliul Mediului. Şi-a continuat ascensiunea tăcută, sub aripa lui Kohl, care o numea „mica fetiţă”.    

Totul până în 1999, când a izbucnit scandalul conturilor ascunse pe care Kohl le folosea, printre altele, pentru a-şi „recompensa” prietenii şi susţinătorii. În primă fază, instinctul CDU a fost să strângă rândurile şi să-l protejeze pe Kohl. Spre uimirea tuturor, Merkel s-a impus drept cel mai aprig critic al mentorului ei. Într-un articol de opinie publicat pe prima pagină a unui cotidian conservator, Merkel i-a cerut demisia lui Kohl, într-un pas recunoscut de analişti drept un act de patricid surprinzător, dar care i-a deschis lui Merkel calea către putere.    

Deşi câţiva ani mai târziu, în 2002, Merkel a încercat o reconciliere, chemându-l pe Kohl la evenimente CDU, ruptura dintre cancelarul care a reunificat Germania şi cancelarul care, în 2015, a fost numit - pentru al zecelea an consecutiv - cea mai puternică femeie din lume.

Selectați modul de afișare a știrilor în flux

Expediați-ne o știre

Ați aflat ceva interesant? Împărtășiți știrea cu toată lumea!
Prin apăsarea butonului «Adăugați» D-vstră acceptați condițiile publicării