42 de ani de la marele cutremur. Medic: Zgomotul era infernal
Luni se împlinesc fix 42 de ani de la cutremurul cu magnitudinea 7,2 care a făcut prăpăd în România.
4 martie 1977, la ora 21:23 un cutremur cu magnitudinea de 7,2 pe scara Richter a lovit România, Bucureştiul fiind cel mai afectat, transmite Știri.md cu referire la Protv.ro.
Medicul Fălticeni Popescu era de gardă la Spitalul de Urgenţă Floreasca în seara de 4 martie 1977 şi chiar şi îşi aminteşte pas cu pas acea gardă.
“A fost un coşmar pe care nu aş vrea să-l mai trăiesc sau să-l mai trăiască cineva vreodată. La Urgenţe erau cinci medici de gardă şi două săli în care se opera: un ulcer perforat la un tânăr şi o hernie omblicala la o femeie. Eu eram în sala în care pregăteam femeia şi, când am introdus acul în coloană pentru anestezie, a început să se zguduie clădirea. Am realizat imediat că e cutremur. Lumina s-a stins, au început să se spargă geamuri, s-a auzit un vuiet îngrozitor şi se simţea un praf puternic de cărămidă roşie. Am ajuns sub tocul uşii, unde erau şi ceilalţi doi medici cu care operăm. Era o tensiune extraordinară, clădirea se mişcă şi zgomotul era infernal”, a povestit medicul stabilit în Statele Unite.
Fălticeni Popescu spune că, atunci când s-a terminat cutremurul, a încercat să se întoarcă pe întuneric la pacienta abandonată pe masa de operaţie, lucru imposibil deoarece în podea se făcuse o gaură prin care credea că vede ceva de la etajul inferior. “Nu ştiam ce văd prin gaura aceea, dar de fapt vedeam bucătăria care era cu trei etaje mai jos”, a declarat medicul, precizând că adevăratul coşmar a început abia după ce a părăsit sala de operaţie.
Potrivit acestuia, oamenii s-au năpustit de spaimă pe scări.
“Erau oameni bolnavi, unii erau operaţi şi se dădeau de-a dură pe scări. Plăcile de marmură cădeau peste bolnavi. Târâş s-a ajuns până la parter. Am ajuns în faţa spitalului şi se auzeau sirenele ambulanțelor care aduceau pacienţi. în aproximativ cinci minute, intersecţia Calea Floreasca cu Ștefan cel Mare era complet blocată. Era un infern! Cei sănătoşi cărau pe braţe răniţii. Era un val de braţe pe care se purtau corpuri umane. Răniţii ţipau şi plângeau şi erau depuşi în faţa spitalului. Curtea se umpluse de bolnavii din spital care ieşiseră cu pături în cap”, a mai povestit doctorul Popescu. “Când mai vin la Bucureşti, văd clădiri cu buline roşii şi găsesc că este criminal să se permită locuirea acolo. Şi într-un cort, pe stradă, ar fi mai sigur dacă ar veni un alt cutremur”, a spus medicul.
1.570 de oameni și-au pierdut atunci viaţa, 11.000 au fost răniţi, 35.000 de familii au rămas fără acoperiş, paguba a sărit de 10 miliarde de lei. Întors de urgenţă din Africa, Nicoale Ceauşescu a instituit starea de necesitate.
În Bucureşti s-au prăbuşit peste 33 de clădiri şi blocuri mari. A fost cel mai violent fenomen natural ce a lovit România în secolul al XX-lea, din punctul de vedere al pierderilor umane.