Un crater uriaș a fost descoperit în calota glaciară a Groenlandei

Aproximativ 90 de milioane de metri cubi de apă dintr-un lac subteran ar fi ieșit din pământ în zece zile, ceea ce corespunde aproximativ volumului de apă care curge prin Cascada Niagara într-un interval de nouă ore, transmite Știri.md cu referire la agerpres.ro.

ESA a făcut referire la concluziile unei echipe internaționale de cercetare, care au fost publicate în revista Nature Geoscience.

Datele din satelit, inclusiv de la ESA, au fost studiate sub coordonarea oamenilor de știință de la Universitatea Lancaster și de la Centrul pentru observare și modelare polară din Regatul Unit.

Apa care a ieșit la suprafață provine din topirea gheții („apă de topire”), iar formarea sa ar fi putut fi încurajată de schimbările climatice și de temperaturile mai ridicate pe care acestea le-au provocat, au declarat cercetătorii. Rezultatul inundației este un crater masiv - cu suprafața de 2 kilometri pătrați și cu adâncimea de 85 de metri - în nordul nelocuit al insulei.

Cercetătorii au fost uimiți de aceste rezultate.

În plus față de scurgerea bruscă de apă, cercetătorii au documentat pagube semnificative la nivelul calotei glaciare: blocuri de gheață înalte de până la 25 de metri au fost smulse, crăpături adânci au străbătut gheața, iar suprafața sa a fost erodată de forța apei.

Regiunea a fost considerată anterior complet înghețată conform modelelor existente, iar ridicarea apei prin gheață era considerată aproape imposibilă.

„Când am văzut prima dată acest lucru, pentru că era atât de neașteptat, am crezut că există o problemă cu datele noastre. Cu toate acestea, pe măsură ce am aprofundat analiza, a devenit clar că ceea ce observam era consecința unei inundații uriașe de apă care a ieșit de sub gheață”, a declarat Jade Bowling, coordonatorul cercetării, potrivit comunicatului de miercuri.

Perspective importante pentru cercetarea climatică

În timp ce anterior se presupunea că apa de topire curge de la suprafața stratului de gheață până la bază și, în cele din urmă, în ocean, aceste noi descoperiri arată că apa se poate deplasa și în direcția opusă - în sus, prin gheață -, au declarat cercetătorii.

Rezultatele oferă informații cu privire la modul în care straturile de gheață răspund la schimbările climatice și la impactul global al acestora.

De asemenea, ele ridică întrebări fundamentale pentru cercetarea climatică. Pe măsură ce Arctica se încălzește tot mai mult, crește riscul unor astfel de inundații bruște - în special pe măsură ce din ce în ce mai multă apă topită de suprafață pătrunde în zonele anterior înghețate ale calotei glaciare.

Cercetările viitoare vor trebui de acum să arate cât de frecvent ar putea avea loc astfel de fenomene și ce consecințe globale ar putea avea acestea.