Este o poveste bine cunoscută, iar un astronom a înțeles-o de zeci de ani. Acum, datorită celor mai recente date obținute de Gaia, cunoaștem viitorul Soarelui mult mai detaliat, transmite Știri.md cu referire la descopera.ro.

Linia temporală a civilizației umane este o simplă pată în viața unei stele. Nu am existat suficient de mult timp pentru a urmări nașterea, viața și moartea unei stele. Dar putem înțelege evoluția stelară prin observarea altor stele care pot fi mai vechi sau mai tinere decât Soarele.

Este similar cu modul în care ați putea înțelege cum trăiesc și mor oamenii, uitându-vă la o colecție de fotografii făcute în același timp, într-o singură zi.

Una dintre primele instantanee ale evoluției stelare a fost realizată la începutul anilor 1900.

Când va muri Soarele?

Mai întâi sub forma unui tabel de date realizat de Ejnar Hertzsprung în 1905, dar mai cunoscut sub forma unei diagrame realizate de Henry Norris Russell în 1914.

Cunoscute acum sub numele de diagrame Hertzsprung-Russell sau diagrame HR, acestea reprezintă culoarea sau clasa spectrală a unei stele în funcție de magnitudinea sa absolută. Culoarea este o măsură a temperaturii unei stele, iar magnitudinea absolută este un indicator al mărimii sale.

Primele diagrame HR aveau date doar pentru aproximativ 300 de stele, dar chiar și atunci era clar că majoritatea stelelor se aflau de-a lungul unui traseu liniar, cunoscut sub numele de secvența principală, scrie Inverse.

Deoarece majoritatea stelelor se află în cadrul secvenței principale, este logic că stelele își petrec cea mai mare parte a vieții lor ca stele din secvența principală. Stelele mici strălucesc la temperaturi scăzute, în timp ce stelele mai mari și mai masive ard mai tare.

Soarele va atinge temperatura maximă la vârsta de 8 miliarde de ani

Diagramele HR au arătat că unele stele, cum ar fi gigantele roșii, erau mari, dar reci, iar altele, cunoscute sub numele de pitice albe, erau mici și fierbinți, dar acestea erau excepții.

Pe măsură ce astronomii au adunat mai multe date, au putut vedea cum stelele mai mari din secvența principală intrau într-un stadiu de gigant, înainte de a deveni pitice albe sau stele neutronice. În general, masa unei stele îi determină durata de viață și soarta.

Acum știm că, deși masa unei stele este un aspect important al evoluției stelare, compoziția sa chimică joacă, de asemenea, un rol important. Două stele similare ca masă, dar diferite ca și compoziție, pot avea durate de viață foarte diferite. Aici intervine studiul Gaia.

În timp ce primele studii stelare aveau sute sau mii de stele, Gaia are peste un miliard. În cea mai recentă versiune de date, echipa Gaia a creat o diagramă HR a peste 4 milioane de stele aflate pe o rază de 5.000 de ani-lumină de Pământ. Pentru aceste stele, cunoaștem nu numai dimensiunea și temperatura spectrală, ci și compoziția lor chimică.

Noi detalii despre propria noastră stea

Acest lucru înseamnă că echipa Gaia a putut crea o diagramă HR a stelelor cu o masă și o compoziție similare cu cea a Soarelui. Rezultatul urmărește calea evolutivă a stelelor asemănătoare Soarelui, de la secvența principală până la giganții roșii.

Pe baza datelor, Soarele va atinge temperatura maximă la o vârstă de 8 miliarde de ani, apoi se va îndrepta spre faza de gigantă roșie înainte de a muri,în cele din urmă, la aproximativ 11 miliarde de ani.

Echipa Gaia a descoperit, de asemenea, aproape 6.000 de stele care sunt aproape gemene ale Soarelui, având masă, temperatură, compoziție și vârstă similare.

Prin observarea acestor stele, astronomii vor înțelege mai bine dacă Soarele nostru este tipic sau nu.

Cu atât de multe date colectate, Gaia dezvăluie noi detalii despre propria noastră stea, despre cum s-ar putea comporta în viitorul apropiat și cum va muri în viitorul îndepărtat. Știm de mult timp că sfârșitul este aproape pentru Soare, dar începem să aflăm cum și când va veni acesta.