15 ianuarie, 04:17
0
608

Premieră: O stea care explodează, observată în timp real de savanți

15 ianuarie, 04:17
0
608

Astronomii au observat pentru prima dată în timp real o uriașă stea care explodează într-o supernovă de foc, iar spectacolul a fost chiar mai exploziv decât anticipau.

Premieră: O stea care explodează, observată în timp real de savanțiFoto: livescience.com

Oamenii de știință au început să urmărească steaua muribundă, o supergigantă roșie numită SN 2020tlf și situată la aproximativ 120 de milioane de ani-lumină de Pământ, cu mai mult de 100 de zile înainte de colapsul său violent, potrivit unui nou studiu publicat pe 6 ianuarie în Astrophysical Journal, transmite Știri.md cu referire la descopera.ro.

Conform Live Science, în acest timp, cercetătorii au văzut steaua emițând sclipiri puternice de lumină, în timp ce bule mari de gaz explodau pe suprafața ei.

Aceste fenomene dinaintea supernovei au fost o mare surpriză, deoarece observațiile anterioare ale supergiganților roșii pe cale de a exploda nu au arătat urme de emisii violente, au spus cercetătorii.

„Pentru prima dată, am privit o stea care explodează!”

„Acesta este un moment de cotitură în înțelegerea noastră cu privire la stelele masive și procesul prin care trec acestea înainte de a muri. Pentru prima dată, am privit o stea care explodează!”, a declarat autorul principal al studiului, Wynn Jacobson-Galán, cercetător la Universitatea din California, Berkeley.

Supergigantele roșii sunt cele mai mari stele din univers în ceea ce privește volumul, măsurând de sute sau uneori mai mult de o mie de ori raza soarelui.

(Oricât de voluminoase ar fi, supergigantele roșii nu sunt cele mai strălucitoare și nici cele mai masive stele din Univers.)

La fel ca Soarele, aceste stele masive generează energie prin fuziunea nucleară a elementelor din nucleele lor.

Dar pentru că sunt atât de mari, supergigantele roșii pot forma elemente mult mai grele decât hidrogenul și heliul pe care le arde Soarele nostru.

O explozie violentă de supernovă de tip II

Pe măsură ce supergigantele ard elemente din ce în ce mai masive, nucleele lor devin mai fierbinți și mai presurizate.

În cele din urmă, în momentul în care încep să fuzioneze fierul și nichelul, aceste stele rămân fără energie, nucleele lor se prăbușesc și își aruncă atmosferele exterioare gazoase în spațiu într-o explozie violentă de supernovă de tip II.

Oamenii de știință au observat supergigantele roșii înainte de a deveni supernove și au studiat consecințele acestor explozii cosmice; cu toate acestea, până acum nu au văzut niciodată întregul proces desfășurat în timp real.

Autorii noului studiu au început să observe SN 2020tlf în vara anului 2020, atunci când steaua a pâlpâit cu fulgerări strălucitoare de radiații pe care echipa le-a interpretat mai târziu ca un gaz care exploda pe suprafața ei.

Steaua a fost urmărită concomitent din două locuri

Folosind două telescoape din Hawaii, telescopul Pan-STARRS1 al Institutului de Astronomie al Universității din Hawaii și Observatorul W. M. Keck de pe Mauna Kea, cercetătorii au monitorizat steaua timp de 130 de zile.

În cele din urmă, la sfârșitul acelei perioade, au putut vedea o stea care explodează.

Echipa a observat dovezi ale unui nor dens de gaz care înconjura steaua la momentul exploziei, probabil același gaz pe care steaua l-a ejectat în lunile precedente, au spus cercetătorii.

Acest lucru sugerează că steaua a început să experimenteze explozii violente cu mult înainte ca nucleul său să se prăbușească, în toamna anului 2020.

„Nu am confirmat niciodată până acum o activitate atât de violentă într-o stea supergigantă roșie pe moarte, acolo unde vedem cum produce o emisie atât de luminoasă, apoi se prăbușește și arde”, a spus coautorul studiului Raffaella Margutti, astrofizician la UC Berkeley.

Aceste observații sugerează că supergigantele roșii suferă modificări semnificative în structurile lor interne, ducând la explozii haotice de gaz în ultimele luni înainte de prăbușire, a concluzionat echipa.

Oamenii de știință au început să urmărească steaua muribundă, o supergigantă roșie numită SN 2020tlf și situată la aproximativ 120 de milioane de ani-lumină de Pământ, cu mai mult de 100 de zile înainte de colapsul său violent, potrivit unui nou studiu publicat pe 6 ianuarie în Astrophysical Journal, transmite Știri.md cu referire la descopera.ro.

Conform Live Science, în acest timp, cercetătorii au văzut steaua emițând sclipiri puternice de lumină, în timp ce bule mari de gaz explodau pe suprafața ei.

Aceste fenomene dinaintea supernovei au fost o mare surpriză, deoarece observațiile anterioare ale supergiganților roșii pe cale de a exploda nu au arătat urme de emisii violente, au spus cercetătorii.

„Pentru prima dată, am privit o stea care explodează!”

„Acesta este un moment de cotitură în înțelegerea noastră cu privire la stelele masive și procesul prin care trec acestea înainte de a muri. Pentru prima dată, am privit o stea care explodează!”, a declarat autorul principal al studiului, Wynn Jacobson-Galán, cercetător la Universitatea din California, Berkeley.

Supergigantele roșii sunt cele mai mari stele din univers în ceea ce privește volumul, măsurând de sute sau uneori mai mult de o mie de ori raza soarelui.

(Oricât de voluminoase ar fi, supergigantele roșii nu sunt cele mai strălucitoare și nici cele mai masive stele din Univers.)

La fel ca Soarele, aceste stele masive generează energie prin fuziunea nucleară a elementelor din nucleele lor.

Dar pentru că sunt atât de mari, supergigantele roșii pot forma elemente mult mai grele decât hidrogenul și heliul pe care le arde Soarele nostru.

O explozie violentă de supernovă de tip II

Pe măsură ce supergigantele ard elemente din ce în ce mai masive, nucleele lor devin mai fierbinți și mai presurizate.

În cele din urmă, în momentul în care încep să fuzioneze fierul și nichelul, aceste stele rămân fără energie, nucleele lor se prăbușesc și își aruncă atmosferele exterioare gazoase în spațiu într-o explozie violentă de supernovă de tip II.

Oamenii de știință au observat supergigantele roșii înainte de a deveni supernove și au studiat consecințele acestor explozii cosmice; cu toate acestea, până acum nu au văzut niciodată întregul proces desfășurat în timp real.

Autorii noului studiu au început să observe SN 2020tlf în vara anului 2020, atunci când steaua a pâlpâit cu fulgerări strălucitoare de radiații pe care echipa le-a interpretat mai târziu ca un gaz care exploda pe suprafața ei.

Steaua a fost urmărită concomitent din două locuri

Folosind două telescoape din Hawaii, telescopul Pan-STARRS1 al Institutului de Astronomie al Universității din Hawaii și Observatorul W. M. Keck de pe Mauna Kea, cercetătorii au monitorizat steaua timp de 130 de zile.

În cele din urmă, la sfârșitul acelei perioade, au putut vedea o stea care explodează.

Echipa a observat dovezi ale unui nor dens de gaz care înconjura steaua la momentul exploziei, probabil același gaz pe care steaua l-a ejectat în lunile precedente, au spus cercetătorii.

Acest lucru sugerează că steaua a început să experimenteze explozii violente cu mult înainte ca nucleul său să se prăbușească, în toamna anului 2020.

„Nu am confirmat niciodată până acum o activitate atât de violentă într-o stea supergigantă roșie pe moarte, acolo unde vedem cum produce o emisie atât de luminoasă, apoi se prăbușește și arde”, a spus coautorul studiului Raffaella Margutti, astrofizician la UC Berkeley.

Aceste observații sugerează că supergigantele roșii suferă modificări semnificative în structurile lor interne, ducând la explozii haotice de gaz în ultimele luni înainte de prăbușire, a concluzionat echipa.

Publicitate
Publicitate
Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter
Publicitate

Loading...

12 ianuarie, 23:35
0
232

Calendar astronomic 2022: Fenomenele cele mai importante ale anului

12 ianuarie, 23:35
0
232

O eclipsă totală de Lună, o apariție a lui Venus și o aliniere de cinci planete, acestea sunt doar câteva fenomene astronomice de urmărit în 2022.

Calendar astronomic 2022: Fenomenele cele mai importante ale anuluiFoto: descopera.ro

Urmează încă un an de privit cerul, iar 2022 promite să nu dezamăgească, transmite Știri.md cu referire la descopera.ro.

Iată câteva dintre cele mai remarcabile evenimente care vor avea loc anul acesta, conform Live Science.

Apariția lui Venus, începând cu mijlocul lunii februarie

Cea mai strălucitoare dintre toate planetele va împodobi cerul dimineții înainte de zori, strălucind jos pe cerul de sud-est cu câteva ore înainte de răsărit.

Venus va atinge cea mai mare strălucire pe 13 februarie și, văzută prin telescoape mici și binocluri stabile, va semăna cu o fază încântătoare de Lună crescătoare.

Pe 20 martie va semăna cu o fază de pătrar, în timp ce va atinge cea mai mare elongație vestică față de soare. Și pe parcurs, luna o va însoți într-un tablou ceresc minunat pe 26 februarie.

Fenomene astronomice de urmărit în 2022 – Zeul Războiului se întâlnește cu Stăpânul Inelelor, pe 5 aprilie

Jos pe cerul est-sud-est, înainte de răsăritul soarelui, vom putea privi o conjuncție destul de strânsă, deoarece Marte va trece la mai puțin de 0,4 grade pe sub Saturn.

Ceea ce va face din aceasta o priveliște deosebit de interesantă va fi faptul că aceste două planete au practic aceeași luminozitate (Saturn, magnitudine +0,9, Marte +1,0), însă culorile lor sunt în constrast: Saturn este galbenă-albă, iar Marte este portocalie sau roșiatică.

În plus, la 7 grade de acestea va fi orbitoarea Venus. Merită să vă setați alarmele la 5:30 dimineața pentru a le vedea!

O cometă care probabil va putea fi văzută cu ochiul liber, între sfârșitul lui aprilie și începutul lui mai

Cometa C/2021 O3 (PanSTARRS) va trece la o distanță de 42,8 milioane de kilometri de Soare pe 21 aprilie și ar putea, eventual, să lumineze până la a patra magnitudine (adică suficient de strălucitoare cât să poată fi văzută cu ochiul liber) în ultima săptămână a lunii aprilie până la începutul lunii mai.

Dacă va fi vizibilă, se va afla jos pe cerul de vest-nord-vest la scurt timp după apusul soarelui.

Fenomene astronomice de urmărit în 2022 – Conjuncția dintre Jupiter și Venus, 27-30 aprilie

În a doua jumătate a lunii aprilie, puteți urmări cum Jupiter începe să urce dincolo de orizontul est-sud-est și se apropie de Venus.

Pe 27 aprilie, o conjuncție extraordinară a celor mai strălucitoare trei obiecte de pe cerul nopții va fi vizibilă în amurgul zorilor, în timp ce o Lună crescătoare trece sub Jupiter și Venus, care vor fi separate de 3 grade.

Apoi, pe 30 aprilie, o „planetă dublă” uimitoare va atrage atenția asupra tuturor celor care se trezesc devreme, deoarece Jupiter și Venus vor apărea una lângă cealaltă… Jupiter în stânga, Venus în dreapta… și separate de doar 0,5 grade. Deși Jupiter va străluci cu o magnitudine strălucitoare de -2, Venus reușește să o întreacă cu două magnitudini și să pară de peste șase ori mai strălucitoare.

Eclipsă parțială de Soare, 30 aprilie

Conul de umbră făcut de Lună, de unde poate fi văzută o eclipsă totală, nu va cădea pe Pământ, aflându-se la aproximativ 1.200 de kilometri sub Polul Sud.

Dar umbra Lunii, sau penumbra, va atinge o parte a emisferei sudice, rezultând o eclipsă parțială care va fi vizibilă în apropierea apusului de soare, pe o fâșie a Oceanului Pacific de Sud și în părțile sudice și vestice ale Americii de Sud, inclusiv Chile, Argentina, Uruguay, Peru, sudul Boliviei, vestul Paraguay și o mică parte din Brazilia.

Cea mai mare eclipsă are loc peste Oceanul Pacific de Sud, la 480 de kilometri nord-vest de Baza Yelcho, o bază de cercetare antarctică chiliană din South Bay, insula Doumer.

O navă sau un pescador din apropierea acestui loc va putea vedea că soarele abia va se va vedea la orizontul vest-nord-vest, cu aproape două treimi din diametrul său ascuns în spatele Lunii. Ceața densă normală a orizontului ar putea atenua și înroși oarecum lumina soarelui, dându-i aspectul unei felii de pepene galben.

Fenomene astronomice de urmărit în 2022 – Eclipsă totală de Lună, 15-16 mai

Acest eveniment este aproape perfect sincronizat pentru cea mai mare parte din continentele Americane.

Luna va deveni total eclipsată în apropierea sau imediat după răsăritul ei de-a lungul coastei Pacificului din Oregon și statul Washington și în mare parte din vestul și nord-centrul Canadei, transformând Luna într-o sferă roșie, fantomatică, tot mai „mărită” pe măsură ce trece deasupra orizontului de est-sud-est de binecunoscuta „iluzie a Lunii” și poate frumos încadrată de repere îndepărtate.

Din Hawaii, răsăritul Lunii coincide cu sfârșitul totalității; din păcate pentru o mare parte din Alaska, eclipsa se termină înainte de răsăritul Lunii. Peste Oceanul Atlantic, apusul Lunii va interveni în mare parte din Africa și Europa; mare parte din Europa centrală va experimenta drama totalității pe măsură ce Luna apune. Totalitatea va dura ceva mai mult decât media: o oră și 24 de minute.

Luna va trece la sud de centrul umbrei Pământului, așa că în timpul fazei totale, partea inferioară a Lunii va apărea cea mai strălucitoare, în timp ce partea superioară ar trebui să fie vizibil mai întunecată și mai subțire.

Cu toate acestea, luminozitatea și culorile care apar pe Lună vor depinde numai de starea atmosferei noastre (un amestec haotic de nori, praf vulcanic și alți contaminanți), așa că este greu de spus dinainte cum ar putea arăta eclipsa totală de Luna.

O posibilă ploaie de meteori, 30-31 mai

Poate cel mai dramatic eveniment astronomic din 2022 ar putea avea loc în noaptea de 30-31 mai pentru o mare parte din America de Nord, când planeta noastră trece printr-un nor dens de meteoroizi expulzați de fractura nucleului unei comete mici (73P/Schwassmann-Wachmann 3).

Această interacțiune cosmică neobișnuită ar putea avea ca rezultat o apariție uimitoare, deși scurtă, a meteorilor care se mișcă lent, cunoscuți în mod popular sub numele de „stele căzătoare”; acestea ar putea fi câteva zeci sau chiar sute pe oră.

Cinci planete se vor alinia în a doua jumătate a lunii iunie

Toate cele cinci planete vor putea fi văzute simultan cu ochiul liber, dispuse într-o linie care se va întinde pe cerul amurgului estic și sud-estic al dimineții în ultimele două săptămâni din iunie. Ceea ce este și mai uimitor este că acestea vor fi aliniate în ordinea lor corectă față de soare: Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn.

Iar Luna, care scade de la ultimul pătrar către Luna Nouă, va face „vizita” fiecare planetă în anumite dimineți: Saturn pe 18 iunie; Jupiter pe 21 iunie; Marte pe 22 iunie; Venus pe 26 iunie și Mercur pe 27 iunie.

Fenomene astronomice de urmărit în 2022 – Cea mai mare Lună Plină din 2022, pe 13 iulie

Luna devine Plină la ora 21:38 (ora României) și cu 9 ore și 37 de minute mai devreme va ajunge în cel mai apropiat punct de Pământ din 2022, la o distanță de 357.264 de kilometri. Aceasta mai este numită colocvial și „superlună”.

Așteptați-vă la o gamă largă de maree oceanice (excepțional de scăzute până la excepțional de ridicate) pentru următoarele câteva zile.

Ploaia de meteoriți Perseide va atinge punctul maxim, 12 august

Perseidele își vor atinge apogeul pe 12 august, însă s-ar putea să nu le putem admira întreaga frumusețe.

În aceeași zi se va înregistra și o Lună Plină, a cărei străluciri ar putea-o întrece pe cea a meteorilor.

Opoziţia lui Jupiter

Cea mai mare planetă din Sistemul Solar va ajunge la opoziție și va face cea mai apropiată apropiere de Pământ; acest lucru nu s-a mai întâmplat din octombrie 1963.

Distanța va fi de 591,2 milioane de kilometri. Planeta va fi mare și foarte strălucitoare în comparație cu stelele slabe din constelația Pești.

Fenomene astronomice de urmărit în 2022 – Eclipsă parțială de Soare, 25 octombrie

Pentru a produce această eclipsă, umbra Lunii cade în principal pe regiunile polare nordice ale Pământului.

Eclipsa va fi vizibilă din regiunea de est a Groenlandei și din toată Islanda, precum și din cea mai mare parte a Europei (cu excepția Portugaliei și a părților de vest și de sud ale Spaniei), nord-estul Africii și, în diferite măsuri, dintr-o mare parte a Asiei de vest și centrală.

Cea mai mare eclipsare, cu aproape șapte optimi din diametrul soarelui ascunse, are loc la apusul local peste Câmpia Siberiei de Vest, în apropiere de orașul rus Nijnevertovsk.

Eclipsă totală de Lună, 8 noiembrie

Această eclipsă favorizează jumătatea de vest a Americii de Nord, Insulele Hawaii, Asia de Est, Indonezia, Noua Zeelandă și jumătatea de est a Australiei. De-a lungul litoralului atlantic, Luna va apune în timp ce începe să iasă din eclipsa totală.

Luna va trece la nord de centrul umbrei și, așa cum a fost cazul în luna mai, totalitatea va fi neobișnuit de lungă, cu o durată de o oră și 25 de minute.

Prin urmare, ne-am putea aștepta la o eclipsă moderat întunecată, posibil cu o nuanță maronie în partea inferioară a Lunii, contrastată cu o margine superioară mai strălucitoare de culoare roșu-cupru.

Noaptea „M&M”, 7-8 decembrie

În seara zilei de 7 decembrie, Luna Plină va trece extrem de aproape de Marte, ascunzând-o de fapt (numită ocultare) pentru anumite părți ale Americii de Nord, evocând fără îndoială o întrebare care se va repeta de multe ori în acea noapte: „Ce este acea stea strălucitoare galben-portocalie chiar sub Lună?”.

Marte va ajunge în opoziție cu soarele pe 8 decembrie, răsărind pe măsură ce soarele apune, atingând punctul cel mai înalt de pe cer la miezul nopții, și apune la răsărit. Apoi va străluci cu magnitudinea de -1,9, depășind chiar și pe Sirius, cea mai strălucitoare dintre toate stele de pe cerul nostru nocturn.

Ploaia de meteoriți Geminide atinge maximul, 13-14 decembrie

Din păcate, și Geminidele se vor suprapune cu una dintre fazele Lunii, anume cu ultimul pătrar.

Deși în prezent este catalogată drept cea mai frumoasă ploaie de stele, Luna va depăși în intensitate luminozitatea meteoriților mici și medii pe tot parcursul nopții.

Urmează încă un an de privit cerul, iar 2022 promite să nu dezamăgească, transmite Știri.md cu referire la descopera.ro.

Iată câteva dintre cele mai remarcabile evenimente care vor avea loc anul acesta, conform Live Science.

Apariția lui Venus, începând cu mijlocul lunii februarie

Cea mai strălucitoare dintre toate planetele va împodobi cerul dimineții înainte de zori, strălucind jos pe cerul de sud-est cu câteva ore înainte de răsărit.

Venus va atinge cea mai mare strălucire pe 13 februarie și, văzută prin telescoape mici și binocluri stabile, va semăna cu o fază încântătoare de Lună crescătoare.

Pe 20 martie va semăna cu o fază de pătrar, în timp ce va atinge cea mai mare elongație vestică față de soare. Și pe parcurs, luna o va însoți într-un tablou ceresc minunat pe 26 februarie.

Fenomene astronomice de urmărit în 2022 – Zeul Războiului se întâlnește cu Stăpânul Inelelor, pe 5 aprilie

Jos pe cerul est-sud-est, înainte de răsăritul soarelui, vom putea privi o conjuncție destul de strânsă, deoarece Marte va trece la mai puțin de 0,4 grade pe sub Saturn.

Ceea ce va face din aceasta o priveliște deosebit de interesantă va fi faptul că aceste două planete au practic aceeași luminozitate (Saturn, magnitudine +0,9, Marte +1,0), însă culorile lor sunt în constrast: Saturn este galbenă-albă, iar Marte este portocalie sau roșiatică.

În plus, la 7 grade de acestea va fi orbitoarea Venus. Merită să vă setați alarmele la 5:30 dimineața pentru a le vedea!

O cometă care probabil va putea fi văzută cu ochiul liber, între sfârșitul lui aprilie și începutul lui mai

Cometa C/2021 O3 (PanSTARRS) va trece la o distanță de 42,8 milioane de kilometri de Soare pe 21 aprilie și ar putea, eventual, să lumineze până la a patra magnitudine (adică suficient de strălucitoare cât să poată fi văzută cu ochiul liber) în ultima săptămână a lunii aprilie până la începutul lunii mai.

Dacă va fi vizibilă, se va afla jos pe cerul de vest-nord-vest la scurt timp după apusul soarelui.

Fenomene astronomice de urmărit în 2022 – Conjuncția dintre Jupiter și Venus, 27-30 aprilie

În a doua jumătate a lunii aprilie, puteți urmări cum Jupiter începe să urce dincolo de orizontul est-sud-est și se apropie de Venus.

Pe 27 aprilie, o conjuncție extraordinară a celor mai strălucitoare trei obiecte de pe cerul nopții va fi vizibilă în amurgul zorilor, în timp ce o Lună crescătoare trece sub Jupiter și Venus, care vor fi separate de 3 grade.

Apoi, pe 30 aprilie, o „planetă dublă” uimitoare va atrage atenția asupra tuturor celor care se trezesc devreme, deoarece Jupiter și Venus vor apărea una lângă cealaltă… Jupiter în stânga, Venus în dreapta… și separate de doar 0,5 grade. Deși Jupiter va străluci cu o magnitudine strălucitoare de -2, Venus reușește să o întreacă cu două magnitudini și să pară de peste șase ori mai strălucitoare.

Eclipsă parțială de Soare, 30 aprilie

Conul de umbră făcut de Lună, de unde poate fi văzută o eclipsă totală, nu va cădea pe Pământ, aflându-se la aproximativ 1.200 de kilometri sub Polul Sud.

Dar umbra Lunii, sau penumbra, va atinge o parte a emisferei sudice, rezultând o eclipsă parțială care va fi vizibilă în apropierea apusului de soare, pe o fâșie a Oceanului Pacific de Sud și în părțile sudice și vestice ale Americii de Sud, inclusiv Chile, Argentina, Uruguay, Peru, sudul Boliviei, vestul Paraguay și o mică parte din Brazilia.

Cea mai mare eclipsă are loc peste Oceanul Pacific de Sud, la 480 de kilometri nord-vest de Baza Yelcho, o bază de cercetare antarctică chiliană din South Bay, insula Doumer.

O navă sau un pescador din apropierea acestui loc va putea vedea că soarele abia va se va vedea la orizontul vest-nord-vest, cu aproape două treimi din diametrul său ascuns în spatele Lunii. Ceața densă normală a orizontului ar putea atenua și înroși oarecum lumina soarelui, dându-i aspectul unei felii de pepene galben.

Fenomene astronomice de urmărit în 2022 – Eclipsă totală de Lună, 15-16 mai

Acest eveniment este aproape perfect sincronizat pentru cea mai mare parte din continentele Americane.

Luna va deveni total eclipsată în apropierea sau imediat după răsăritul ei de-a lungul coastei Pacificului din Oregon și statul Washington și în mare parte din vestul și nord-centrul Canadei, transformând Luna într-o sferă roșie, fantomatică, tot mai „mărită” pe măsură ce trece deasupra orizontului de est-sud-est de binecunoscuta „iluzie a Lunii” și poate frumos încadrată de repere îndepărtate.

Din Hawaii, răsăritul Lunii coincide cu sfârșitul totalității; din păcate pentru o mare parte din Alaska, eclipsa se termină înainte de răsăritul Lunii. Peste Oceanul Atlantic, apusul Lunii va interveni în mare parte din Africa și Europa; mare parte din Europa centrală va experimenta drama totalității pe măsură ce Luna apune. Totalitatea va dura ceva mai mult decât media: o oră și 24 de minute.

Luna va trece la sud de centrul umbrei Pământului, așa că în timpul fazei totale, partea inferioară a Lunii va apărea cea mai strălucitoare, în timp ce partea superioară ar trebui să fie vizibil mai întunecată și mai subțire.

Cu toate acestea, luminozitatea și culorile care apar pe Lună vor depinde numai de starea atmosferei noastre (un amestec haotic de nori, praf vulcanic și alți contaminanți), așa că este greu de spus dinainte cum ar putea arăta eclipsa totală de Luna.

O posibilă ploaie de meteori, 30-31 mai

Poate cel mai dramatic eveniment astronomic din 2022 ar putea avea loc în noaptea de 30-31 mai pentru o mare parte din America de Nord, când planeta noastră trece printr-un nor dens de meteoroizi expulzați de fractura nucleului unei comete mici (73P/Schwassmann-Wachmann 3).

Această interacțiune cosmică neobișnuită ar putea avea ca rezultat o apariție uimitoare, deși scurtă, a meteorilor care se mișcă lent, cunoscuți în mod popular sub numele de „stele căzătoare”; acestea ar putea fi câteva zeci sau chiar sute pe oră.

Cinci planete se vor alinia în a doua jumătate a lunii iunie

Toate cele cinci planete vor putea fi văzute simultan cu ochiul liber, dispuse într-o linie care se va întinde pe cerul amurgului estic și sud-estic al dimineții în ultimele două săptămâni din iunie. Ceea ce este și mai uimitor este că acestea vor fi aliniate în ordinea lor corectă față de soare: Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn.

Iar Luna, care scade de la ultimul pătrar către Luna Nouă, va face „vizita” fiecare planetă în anumite dimineți: Saturn pe 18 iunie; Jupiter pe 21 iunie; Marte pe 22 iunie; Venus pe 26 iunie și Mercur pe 27 iunie.

Fenomene astronomice de urmărit în 2022 – Cea mai mare Lună Plină din 2022, pe 13 iulie

Luna devine Plină la ora 21:38 (ora României) și cu 9 ore și 37 de minute mai devreme va ajunge în cel mai apropiat punct de Pământ din 2022, la o distanță de 357.264 de kilometri. Aceasta mai este numită colocvial și „superlună”.

Așteptați-vă la o gamă largă de maree oceanice (excepțional de scăzute până la excepțional de ridicate) pentru următoarele câteva zile.

Ploaia de meteoriți Perseide va atinge punctul maxim, 12 august

Perseidele își vor atinge apogeul pe 12 august, însă s-ar putea să nu le putem admira întreaga frumusețe.

În aceeași zi se va înregistra și o Lună Plină, a cărei străluciri ar putea-o întrece pe cea a meteorilor.

Opoziţia lui Jupiter

Cea mai mare planetă din Sistemul Solar va ajunge la opoziție și va face cea mai apropiată apropiere de Pământ; acest lucru nu s-a mai întâmplat din octombrie 1963.

Distanța va fi de 591,2 milioane de kilometri. Planeta va fi mare și foarte strălucitoare în comparație cu stelele slabe din constelația Pești.

Fenomene astronomice de urmărit în 2022 – Eclipsă parțială de Soare, 25 octombrie

Pentru a produce această eclipsă, umbra Lunii cade în principal pe regiunile polare nordice ale Pământului.

Eclipsa va fi vizibilă din regiunea de est a Groenlandei și din toată Islanda, precum și din cea mai mare parte a Europei (cu excepția Portugaliei și a părților de vest și de sud ale Spaniei), nord-estul Africii și, în diferite măsuri, dintr-o mare parte a Asiei de vest și centrală.

Cea mai mare eclipsare, cu aproape șapte optimi din diametrul soarelui ascunse, are loc la apusul local peste Câmpia Siberiei de Vest, în apropiere de orașul rus Nijnevertovsk.

Eclipsă totală de Lună, 8 noiembrie

Această eclipsă favorizează jumătatea de vest a Americii de Nord, Insulele Hawaii, Asia de Est, Indonezia, Noua Zeelandă și jumătatea de est a Australiei. De-a lungul litoralului atlantic, Luna va apune în timp ce începe să iasă din eclipsa totală.

Luna va trece la nord de centrul umbrei și, așa cum a fost cazul în luna mai, totalitatea va fi neobișnuit de lungă, cu o durată de o oră și 25 de minute.

Prin urmare, ne-am putea aștepta la o eclipsă moderat întunecată, posibil cu o nuanță maronie în partea inferioară a Lunii, contrastată cu o margine superioară mai strălucitoare de culoare roșu-cupru.

Noaptea „M&M”, 7-8 decembrie

În seara zilei de 7 decembrie, Luna Plină va trece extrem de aproape de Marte, ascunzând-o de fapt (numită ocultare) pentru anumite părți ale Americii de Nord, evocând fără îndoială o întrebare care se va repeta de multe ori în acea noapte: „Ce este acea stea strălucitoare galben-portocalie chiar sub Lună?”.

Marte va ajunge în opoziție cu soarele pe 8 decembrie, răsărind pe măsură ce soarele apune, atingând punctul cel mai înalt de pe cer la miezul nopții, și apune la răsărit. Apoi va străluci cu magnitudinea de -1,9, depășind chiar și pe Sirius, cea mai strălucitoare dintre toate stele de pe cerul nostru nocturn.

Ploaia de meteoriți Geminide atinge maximul, 13-14 decembrie

Din păcate, și Geminidele se vor suprapune cu una dintre fazele Lunii, anume cu ultimul pătrar.

Deși în prezent este catalogată drept cea mai frumoasă ploaie de stele, Luna va depăși în intensitate luminozitatea meteoriților mici și medii pe tot parcursul nopții.

Publicitate
Publicitate
Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter
Publicitate
21 ianuarie, 02:43
0
567

Motivul surprinzător pentru care unele femele de păsări își înșală partenerul

21 ianuarie, 02:43
0
567

Ipoteza conform căreia unele femele de păsări își înșală partenerul pentru a fi mai bine apărate a fost confirmată printr-un studiu desfășurat pe Muscarul negru (Ficedula hypoleuca).

Motivul surprinzător pentru care unele femele de păsări își înșală partenerulFoto: descopera.ro

Unii psihologi evoluționiști au petrecut zeci de ani susținând că este firesc ca masculii să încerce să se împerecheze cu mai multe femele, în timp ce acestea ar trebui să aleagă cu mai multă atenție doar cei mai buni tați, notează IFL Science, transmite Știri.md cu referire la descopera.ro.

Însă dovezile științifice au dezvăluit că strategiile de împerechere la animale sunt mult mai complexe și mai variate decât se știa inițial.

Aceste păsări își înșală partenerul cu un scop precis

Cel mai recent exemplu când femelele unor păsări își înșală partenerul vine de la Muscarul negru (Ficedula hypoleuca).

Deși aceste păsări își cresc de obicei puii în cupluri care par desprinse din anii 1950, dovezile ADN dezvăluie că masculul care hrănește puii adesea nu este tatăl biologic.

Cercetătorii au găsit o modalitate de a testa o explicație evolutivă și au publicat confirmarea în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Păsările adulte depun mari eforturi pentru a-și proteja puii, dar unii prădători sunt mult mai mari sau mai înfricoșători, așadar două păsări au nevoie de ajutor pentru a îi învinge.

S-a sugerat că o femelă care și-a petrecut timpul cu mai mulți vecini poate avea o rețea de asistență la care să apeleze în caz de criză.

Într-adevăr, populațiile de Pițigoi albaștri (Cyanistes caeruleus) în care paternitatea în afara cuplului este obișnuită sunt mai puțin pasibile de a-și pierde toți puii înainte ca aceștia să ajungă la maturitate, dar legătura dintre aceste două lucruri nu a fost confirmată.

Echipa a testat ideea instalând câte 3 cutii-cuiburi. Masculii care se așezau în cutia A au avut ocazia să se împerecheze cu vecinele lor, dar cei cazați în cutiile B și C nu au putut face acest lucru.

Cercetătorii s-au prefăcut că amenință cuiburile B și C cu niște prădători împăiați, apoi au urmărit răspunsurile.

Masculii își vor apăra propriul cuib, dar și pe cel al puilor lor

Femelele nu au arătat niciun interes să-și ajute vecinii atunci când au apărut amenințări; nici masculii din cuiburile B și C nu au manifestat un astfel de interes.

Masculii din cuibul A, totuși, știind că există șansa ca unii dintre puii vecini să fie ai lor, s-au alăturat efortului de apărare. Cu toate acestea, nu și-au neglijat îndatoririle de a-și proteja propriul cuib.

Se pare că masculii aveau o oarecare bănuială despre succesul împerecherii lor în afara cuplului, apărând mult mai des atunci când unul dintre puii amenințați era de fapt al lor decât atunci când s-au împerecheat cu femela fără rezultat. Din păcate, s-ar putea să nu știm niciodată ce credeau masculii din cuiburile B și C despre vecinul lor surprinzător de util.

Teoreticienii evolutivi timpurii au teoretizat că infidelitatea femelelor ar diminua motivația partenerului lor de a ajuta la creșterea puilor și, prin urmare, trebuie să fie dezavantajoasă și rară. S-au simțit mult mai confortabil cu exemple precum celălalt comportament al muscarului, în care un mascul își va stabili un al doilea cuib și apoi se va întoarce la primul lor partener.

Ce funcționează la animale nu este neapărat valabil și la oameni

Cu toate acestea, testele genetice au arătat cât de frecvent se găsește paternitatea în afara perechii, în special în rândul speciilor de păsări. În cazul extrem al coțofenelor australiene, majoritatea puilor nu sunt hrăniți și apărați de tatăl lor biologic, ceea ce a dus la căutarea unor explicații mai subtile.

Dar ce funcționează în cazul unor animale nu este neapărat valabil și la oameni. Deși este obișnuit ca oamenii oficial monogami să întrețină relații sexuale cu alte persoane decât partenerii lor, a avea copii în aceste circumstanțe este remarcabil de rar, în special în comparație cu păsările.

Cu toate acestea, cercetările ridică o posibilitate de luat în considerare în studiul sexualității umane, în loc ca studiile să se bazeze la nesfârșit pe un eșantion limitat de animale care confirmă stereotipurile.

Unii psihologi evoluționiști au petrecut zeci de ani susținând că este firesc ca masculii să încerce să se împerecheze cu mai multe femele, în timp ce acestea ar trebui să aleagă cu mai multă atenție doar cei mai buni tați, notează IFL Science, transmite Știri.md cu referire la descopera.ro.

Însă dovezile științifice au dezvăluit că strategiile de împerechere la animale sunt mult mai complexe și mai variate decât se știa inițial.

Aceste păsări își înșală partenerul cu un scop precis

Cel mai recent exemplu când femelele unor păsări își înșală partenerul vine de la Muscarul negru (Ficedula hypoleuca).

Deși aceste păsări își cresc de obicei puii în cupluri care par desprinse din anii 1950, dovezile ADN dezvăluie că masculul care hrănește puii adesea nu este tatăl biologic.

Cercetătorii au găsit o modalitate de a testa o explicație evolutivă și au publicat confirmarea în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Păsările adulte depun mari eforturi pentru a-și proteja puii, dar unii prădători sunt mult mai mari sau mai înfricoșători, așadar două păsări au nevoie de ajutor pentru a îi învinge.

S-a sugerat că o femelă care și-a petrecut timpul cu mai mulți vecini poate avea o rețea de asistență la care să apeleze în caz de criză.

Într-adevăr, populațiile de Pițigoi albaștri (Cyanistes caeruleus) în care paternitatea în afara cuplului este obișnuită sunt mai puțin pasibile de a-și pierde toți puii înainte ca aceștia să ajungă la maturitate, dar legătura dintre aceste două lucruri nu a fost confirmată.

Echipa a testat ideea instalând câte 3 cutii-cuiburi. Masculii care se așezau în cutia A au avut ocazia să se împerecheze cu vecinele lor, dar cei cazați în cutiile B și C nu au putut face acest lucru.

Cercetătorii s-au prefăcut că amenință cuiburile B și C cu niște prădători împăiați, apoi au urmărit răspunsurile.

Masculii își vor apăra propriul cuib, dar și pe cel al puilor lor

Femelele nu au arătat niciun interes să-și ajute vecinii atunci când au apărut amenințări; nici masculii din cuiburile B și C nu au manifestat un astfel de interes.

Masculii din cuibul A, totuși, știind că există șansa ca unii dintre puii vecini să fie ai lor, s-au alăturat efortului de apărare. Cu toate acestea, nu și-au neglijat îndatoririle de a-și proteja propriul cuib.

Se pare că masculii aveau o oarecare bănuială despre succesul împerecherii lor în afara cuplului, apărând mult mai des atunci când unul dintre puii amenințați era de fapt al lor decât atunci când s-au împerecheat cu femela fără rezultat. Din păcate, s-ar putea să nu știm niciodată ce credeau masculii din cuiburile B și C despre vecinul lor surprinzător de util.

Teoreticienii evolutivi timpurii au teoretizat că infidelitatea femelelor ar diminua motivația partenerului lor de a ajuta la creșterea puilor și, prin urmare, trebuie să fie dezavantajoasă și rară. S-au simțit mult mai confortabil cu exemple precum celălalt comportament al muscarului, în care un mascul își va stabili un al doilea cuib și apoi se va întoarce la primul lor partener.

Ce funcționează la animale nu este neapărat valabil și la oameni

Cu toate acestea, testele genetice au arătat cât de frecvent se găsește paternitatea în afara perechii, în special în rândul speciilor de păsări. În cazul extrem al coțofenelor australiene, majoritatea puilor nu sunt hrăniți și apărați de tatăl lor biologic, ceea ce a dus la căutarea unor explicații mai subtile.

Dar ce funcționează în cazul unor animale nu este neapărat valabil și la oameni. Deși este obișnuit ca oamenii oficial monogami să întrețină relații sexuale cu alte persoane decât partenerii lor, a avea copii în aceste circumstanțe este remarcabil de rar, în special în comparație cu păsările.

Cu toate acestea, cercetările ridică o posibilitate de luat în considerare în studiul sexualității umane, în loc ca studiile să se bazeze la nesfârșit pe un eșantion limitat de animale care confirmă stereotipurile.

Publicitate
Publicitate
Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter
Publicitate
8 ianuarie, 02:09
0
170

Contactul cu natura în orașe reduce în mod semnificativ singurătatea

8 ianuarie, 02:09
0
170

Contactul cu natura în orașe reduce în mod semnificativ sentimentele de singurătate, potrivit unei echipe de oameni de știință.

Contactul cu natura în orașe reduce în mod semnificativ singurătateaFoto: descopera.ro

Singurătatea este o problemă majoră pentru sănătatea publică, arată cercetările, și poate crește riscul de deces al unei persoane cu până la 45%, mai mult decât aerul poluat, obezitatea și consumul excesiv de alcool, transmite Știri.md cu referire la descopera.ro.

Studiul este primul care analizează cum poate afecta mediul singurătatea.

A folosit date în timp real, colectate prin intermediul unei aplicații mobile, în loc să depindă de memoria oamenilor.

Senzațiile de supraaglomerare au crescut sentimentele de singurătate

Cercetările au arătat că senzațiile de supraaglomerare au crescut sentimentele de singurătate în medie cu 39%.

Însă, atunci când oamenii au putut vedea copacii sau cerul, sau auzi păsările, sentimentele de singurătate au scăzut cu 28%. 

Sentimentele de incluziune socială au redus singurătatea cu 21%, iar atunci când aceste sentimente au coincis cu contactul cu natura efectul benefic a crescut cu încă 18%.

Descoperirile sugerează intervenții care să reducă singurătatea, au spus cercetătorii.

„Măsuri specifice care cresc incluziunea socială și contactul cu natura ar trebui implementate, în special în orașele dens populate”, au adăugat aceștia.

Timpul petrecut în natură este cunoscut pentru beneficiile aduse stării de bine.

Spațiile verzi din orașe pot reduce singurătatea prin intensificarea sentimentelor de atașament sau prin oferirea unei oportunități de a socializa.

Studiul a colectat date de la cetățeni urbani din toată lumea

De asemenea, studiul a contestat perspectiva tradițională asupra orașelor drept locuri care sunt întotdeauna nocive pentru sănătatea mintală și singurătate, potrivit profesorului Andrea Mechelli, parte din echipa de cercetare și expert în intervenția timpurie pentru sănătatea mintală de la King’s College din Londra, potrivit The Guardian.

Cercetările, publicate în jurnalul Scientific Reports, au colectat date de la cetățeni urbani din toată lumea folosind aplicația de cercetare Urban Mind.

Oamenii au fost rugați de trei ori pe zi, o dată la două săptămâni, să răspundă la întrebări simple despre singurătate, supraaglomerare, incluziune socială și contactul cu natura.

Singurătatea este o problemă majoră pentru sănătatea publică, arată cercetările, și poate crește riscul de deces al unei persoane cu până la 45%, mai mult decât aerul poluat, obezitatea și consumul excesiv de alcool, transmite Știri.md cu referire la descopera.ro.

Studiul este primul care analizează cum poate afecta mediul singurătatea.

A folosit date în timp real, colectate prin intermediul unei aplicații mobile, în loc să depindă de memoria oamenilor.

Senzațiile de supraaglomerare au crescut sentimentele de singurătate

Cercetările au arătat că senzațiile de supraaglomerare au crescut sentimentele de singurătate în medie cu 39%.

Însă, atunci când oamenii au putut vedea copacii sau cerul, sau auzi păsările, sentimentele de singurătate au scăzut cu 28%. 

Sentimentele de incluziune socială au redus singurătatea cu 21%, iar atunci când aceste sentimente au coincis cu contactul cu natura efectul benefic a crescut cu încă 18%.

Descoperirile sugerează intervenții care să reducă singurătatea, au spus cercetătorii.

„Măsuri specifice care cresc incluziunea socială și contactul cu natura ar trebui implementate, în special în orașele dens populate”, au adăugat aceștia.

Timpul petrecut în natură este cunoscut pentru beneficiile aduse stării de bine.

Spațiile verzi din orașe pot reduce singurătatea prin intensificarea sentimentelor de atașament sau prin oferirea unei oportunități de a socializa.

Studiul a colectat date de la cetățeni urbani din toată lumea

De asemenea, studiul a contestat perspectiva tradițională asupra orașelor drept locuri care sunt întotdeauna nocive pentru sănătatea mintală și singurătate, potrivit profesorului Andrea Mechelli, parte din echipa de cercetare și expert în intervenția timpurie pentru sănătatea mintală de la King’s College din Londra, potrivit The Guardian.

Cercetările, publicate în jurnalul Scientific Reports, au colectat date de la cetățeni urbani din toată lumea folosind aplicația de cercetare Urban Mind.

Oamenii au fost rugați de trei ori pe zi, o dată la două săptămâni, să răspundă la întrebări simple despre singurătate, supraaglomerare, incluziune socială și contactul cu natura.

Publicitate
Publicitate
Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter
Publicitate
21 ianuarie, 06:00
0
234

Știința mirosului este pe cât de simplă, pe atât de surprinzătoare

21 ianuarie, 06:00
0
234

Indiferent de anotimp, fie că o miroși afară sau înăuntru, acasă sau la o cafenea, cafeaua va mirosi mereu la fel. Știința mirosului ne spune de ce putem deosebi aromele între ele.

Știința mirosului este pe cât de simplă, pe atât de surprinzătoareFoto: descopera.ro

De ce alte mirosuri sau diferiți factori de mediu nu „intervin” în experiența de a mirosi aromele individual? Cercetătorii de la McKelvey School of Engineering de la Universitatea Washington din St. Louis și-au îndreptat atenția spre subiectul lor de încredere, lăcusta, pentru a afla, transmite Știri.md cu referire la descopera.ro.

Rezultatele au fost „surprinzător de simple”, potrivit lui Barani Raman, profesor de inginerie biomedicală, acestea fiind publicate în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.

Raman și colegii săi lucrează cu lăcuste de ani de zile, urmărindu-le creierul și comportamentele legate de miros, în încercarea de a crea lăcuste care detectează bombe.

Pe parcurs, aceștia au obținut informații substanțiale pentru a înțelege cum funcționează mirosul lăcustelor.

Pentru a afla mai multe despre știința mirosului, cercetătorii au dresat lăcustele

Pentru a înțelege știința mirosului ce stă în spatele capacității lăcustei de a recunoaște în mod constant aromele, indiferent de context, cercetătorii s-au inspirat de la Ivan Pavlov.

La fel ca și câinii lui Pavlov, lăcustele au fost dresate să asocieze un miros cu hrana, preferința lor fiind un fir de iarbă.

După ce a stat o zi fără mâncare, o lăcustă a fost expusă la un miros (hexanol sau acetat de izoamil), apoi i s-a dat un fir de iarbă.

După doar șase astfel de repetiții, lăcusta a învățat să-și deschidă palpele (anexele senzoriale din apropierea gurii) în așteptarea unei gustări după ce a mirosit pur și simplu „aroma de antrenament”.

La fel cum noi recunoaștem cafeaua, lăcusta dresată poate recunoaște mirosul și nu a lăsat alți factori să intervină în asta.

În acest moment, cercetătorii au început să analizeze ce neuroni se declanșează atunci când lăcustele sunt expuse la miros în diferite condiții, inclusiv în combinație cu alte mirosuri, în condiții umede sau uscate, când sunt înfometate sau hrănite complet, „dresate” sau nu și pentru diferite perioade.

Apoi cercetătorii au creat un algoritm bazat pe învățare automată

În diferite circumstanțe, cercetătorii au observat că modele extrem de inconsecvente ale neuronilor au fost activate, chiar dacă palpele lăcustei s-au deschis de fiecare dată.

„Răspunsurile neuronale au fost foarte variabile. Asta părea să fie în contradicție cu ceea ce făceau lăcustele, din punct de vedere comportamental”, a spus Raman.

Cum ar putea răspunsurile neuronale variabile să producă un comportament consistent sau stabil? Pentru a verifica acest lucru, cercetătorii au apelat la un algoritm de învățare automată.

„Am vrut să vedem dacă, având în vedere aceste modele variabile de răspuns neuronal, putem prezice comportamentul lăcustelor. Răspunsul a fost da, putem”, a declarat profesorul Barani Raman.

Tot ce era necesar pentru a recunoaște în mod constant un miros

Algoritmul s-a dovedit a fi foarte simplu de interpretat. S-a bazat pe două tipuri funcționale de neuroni: există neuroni ON, care sunt activați atunci când este prezentă o aromă, și există neuroni OFF, care sunt opriți atunci când este prezentă o aromă, dar devin activați după terminarea prezenței mirosului.

„Puteți să vă gândiți la neuronii ON ca transmițând dovezi pentru prezența unui miros, iar neuronii OFF ca dovezi împotriva acelui miros”, a spus Raman.

Pentru a recunoaște prezența unei arome, cercetătorii au adăugat dovezi pentru prezența acelui miros (adică să adauge vârfurile pe toți neuronii ON) și să scadă dovezile împotriva prezenței mirosului (adică să adauge vârfurile pe toți neuronii OFF). Dacă rezultatul era peste un anumit prag, învățarea automată prezicea că lăcusta a simțit mirosul.

„Am fost surprinși să constatăm că această abordare simplă este tot ce era necesar pentru a recunoaște în mod constant un miros”, a spus Raman, citat de Science Daily.

Informațiile transmise de neuronii ON și „tăcerea” neuronilor OFF

Raman a asemănat procesul cu achiziția unei cămăși. Să presupunem că avem o listă de calități pe care le căutăm: bumbac, mâneci lungi, cu nasturi, unicolor, poate un buzunar în față pentru a ține ochelarii și câteva lucruri pe care nu ni le dorim, cum ar fi curățarea exclusiv chimică.

S-ar putea să avem noroc și să găsim o cămașă care este exact ceea ce căutăm. Dar, mai pragmatic, vom face o achiziție atât timp cât cele mai multe dintre caracteristicile pe care le căutăm sunt prezente și majoritatea caracteristicilor negative nu sunt prezente.

Găsirea caracteristicilor dorite este similară cu informațiile transmise de neuronii ON. Absența caracteristicilor negative este similară cu „tăcerea” neuronilor OFF.

Atât timp cât suficienți neuroni ON care sunt de obicei activați de un miros s-au declanșat (și majoritatea neuronilor OFF nu s-au declanșat), putem prezice cu destul de mare precizie că lăcusta își va deschide palpele în așteptarea unei gustări ierboase.

De ce alte mirosuri sau diferiți factori de mediu nu „intervin” în experiența de a mirosi aromele individual? Cercetătorii de la McKelvey School of Engineering de la Universitatea Washington din St. Louis și-au îndreptat atenția spre subiectul lor de încredere, lăcusta, pentru a afla, transmite Știri.md cu referire la descopera.ro.

Rezultatele au fost „surprinzător de simple”, potrivit lui Barani Raman, profesor de inginerie biomedicală, acestea fiind publicate în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.

Raman și colegii săi lucrează cu lăcuste de ani de zile, urmărindu-le creierul și comportamentele legate de miros, în încercarea de a crea lăcuste care detectează bombe.

Pe parcurs, aceștia au obținut informații substanțiale pentru a înțelege cum funcționează mirosul lăcustelor.

Pentru a afla mai multe despre știința mirosului, cercetătorii au dresat lăcustele

Pentru a înțelege știința mirosului ce stă în spatele capacității lăcustei de a recunoaște în mod constant aromele, indiferent de context, cercetătorii s-au inspirat de la Ivan Pavlov.

La fel ca și câinii lui Pavlov, lăcustele au fost dresate să asocieze un miros cu hrana, preferința lor fiind un fir de iarbă.

După ce a stat o zi fără mâncare, o lăcustă a fost expusă la un miros (hexanol sau acetat de izoamil), apoi i s-a dat un fir de iarbă.

După doar șase astfel de repetiții, lăcusta a învățat să-și deschidă palpele (anexele senzoriale din apropierea gurii) în așteptarea unei gustări după ce a mirosit pur și simplu „aroma de antrenament”.

La fel cum noi recunoaștem cafeaua, lăcusta dresată poate recunoaște mirosul și nu a lăsat alți factori să intervină în asta.

În acest moment, cercetătorii au început să analizeze ce neuroni se declanșează atunci când lăcustele sunt expuse la miros în diferite condiții, inclusiv în combinație cu alte mirosuri, în condiții umede sau uscate, când sunt înfometate sau hrănite complet, „dresate” sau nu și pentru diferite perioade.

Apoi cercetătorii au creat un algoritm bazat pe învățare automată

În diferite circumstanțe, cercetătorii au observat că modele extrem de inconsecvente ale neuronilor au fost activate, chiar dacă palpele lăcustei s-au deschis de fiecare dată.

„Răspunsurile neuronale au fost foarte variabile. Asta părea să fie în contradicție cu ceea ce făceau lăcustele, din punct de vedere comportamental”, a spus Raman.

Cum ar putea răspunsurile neuronale variabile să producă un comportament consistent sau stabil? Pentru a verifica acest lucru, cercetătorii au apelat la un algoritm de învățare automată.

„Am vrut să vedem dacă, având în vedere aceste modele variabile de răspuns neuronal, putem prezice comportamentul lăcustelor. Răspunsul a fost da, putem”, a declarat profesorul Barani Raman.

Tot ce era necesar pentru a recunoaște în mod constant un miros

Algoritmul s-a dovedit a fi foarte simplu de interpretat. S-a bazat pe două tipuri funcționale de neuroni: există neuroni ON, care sunt activați atunci când este prezentă o aromă, și există neuroni OFF, care sunt opriți atunci când este prezentă o aromă, dar devin activați după terminarea prezenței mirosului.

„Puteți să vă gândiți la neuronii ON ca transmițând dovezi pentru prezența unui miros, iar neuronii OFF ca dovezi împotriva acelui miros”, a spus Raman.

Pentru a recunoaște prezența unei arome, cercetătorii au adăugat dovezi pentru prezența acelui miros (adică să adauge vârfurile pe toți neuronii ON) și să scadă dovezile împotriva prezenței mirosului (adică să adauge vârfurile pe toți neuronii OFF). Dacă rezultatul era peste un anumit prag, învățarea automată prezicea că lăcusta a simțit mirosul.

„Am fost surprinși să constatăm că această abordare simplă este tot ce era necesar pentru a recunoaște în mod constant un miros”, a spus Raman, citat de Science Daily.

Informațiile transmise de neuronii ON și „tăcerea” neuronilor OFF

Raman a asemănat procesul cu achiziția unei cămăși. Să presupunem că avem o listă de calități pe care le căutăm: bumbac, mâneci lungi, cu nasturi, unicolor, poate un buzunar în față pentru a ține ochelarii și câteva lucruri pe care nu ni le dorim, cum ar fi curățarea exclusiv chimică.

S-ar putea să avem noroc și să găsim o cămașă care este exact ceea ce căutăm. Dar, mai pragmatic, vom face o achiziție atât timp cât cele mai multe dintre caracteristicile pe care le căutăm sunt prezente și majoritatea caracteristicilor negative nu sunt prezente.

Găsirea caracteristicilor dorite este similară cu informațiile transmise de neuronii ON. Absența caracteristicilor negative este similară cu „tăcerea” neuronilor OFF.

Atât timp cât suficienți neuroni ON care sunt de obicei activați de un miros s-au declanșat (și majoritatea neuronilor OFF nu s-au declanșat), putem prezice cu destul de mare precizie că lăcusta își va deschide palpele în așteptarea unei gustări ierboase.

Publicitate
Publicitate
Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter
Publicitate
6 ianuarie, 17:45
0
405

O nouă specie de plantă a fost numită în onoarea lui Leonardo DiCaprio

6 ianuarie, 17:45
0
405

Sute de specii noi de plante au fost identificate de oamenii de știință anul trecut, printre care se regăsesc crinul voodoo roz, orhideea fantomă care crește în întuneric, o plantă de tutun care prinde insecte și floarea „foc de artificii”.

O nouă specie de plantă a fost numită în onoarea lui Leonardo DiCaprioFoto: marca.com

Ylang-ylangul „Uvariopsis dicaprio” este prima plantă care a primit un nume nou în 2022, transmite Știri.md cu referire la digi24.ro.

Noul arbore ylang-ylang a fost denumit în onoarea lui Leonardo DiCaprio în semn de apreciere pentru eforturile sale de conservare a pădurilor din Africa, singurul loc unde crește planta.

Atât crinul voodoo roz, cât și arborele „dicaprio” au fost descoperite în pădurea Ebo din Camerun.

În ciuda anulării permiselor de exploatare forestieră în august 2020 de către președintele Camerunului, viitorul noilor specii rămâne unul incert, întrucât habitatul acestor plante în pericol de dispariție este neprotejat.

În afară de noul arbore ylang-ylang, plantele enumerate sunt doar câteva din cele 205 specii noi care au primit un nume în anul 2021 de către oamenii de știință de la Grădina Botanică Regală din Marea Britanie și colaboratorii săi din toată lumea.

Toate plantele noi descoperite sunt esențiale pentru biodiversitatea planetei, iar unele din ele ar putea să fie surse viitoare de hrană și medicamente.

Totuși, câteva din ele sunt deja dispărute din sălbăticie și multe altele sunt în pericol din cauza tăierilor de păduri, extinderii plantațiilor de ulei de palmier și mineritului.

În fiecare an sunt descoperite cel puțin 2.000 de specii noi de plante, multe din ele în pericol de dispariție

Din 400.000 de specii de plante care au primit un nume, două din cinci sunt în pericol de dispariție.

Oamenii de știință spun că este o cursă contra cronometrului pentru a identifica plante noi înainte ca acestea să dispară pentru totdeauna.

În total, 2.000 de plante din toată lumea au primit o denumire în fiecare an în ultima decadă. „Este uimitor că încă descoperim așa de multe”, a spus dr. Martin Cheek.

„Dar acum este șansa noastră să găsim specii necunoscute, să le dăm un nume și să sperăm că le putem proteja înainte să dispară de pe tot globul.”

Noua orhidee „fantomă” este una dintre 16 specii noi de orhidee descoperite în pădurile dense și izolate ale Madagascarului. 

A fost numită „Didymoplexis stella-silvae” („steaua pădurii”) deoarece crește în părțile întunecate ale pădurii și are flori în formă de stea.

Orhideea nu are nicio frunză sau clorofilă pentru fotosinteză și își ia toți nutrienții prin simbioză cu ciuperci subterane. Floarea iese afară din humusul pământului doar pentru o zi pentru a atrage polenizatori, precum furnicile.

Cursă contracronometru: habitate unice sunt în pericol de distrugere din cauza defrișărilor și a schimbărilor climatice

Trei specii noi de orhidee sunt deja considerate dispărute din natură din pricina distrugerii habitatului lor, inclusiv o specie care creștea pe copaci și care a fost eradicată din cauza cererii mari pentru uleiul de mușcată (Geranium) folosit în aromaterapie.

„Din păcate, multe din plantele unice ale Madagascarului sunt în pericol din cauza defrișărilor, secetelor, inundațiilor și a incendiilor provocate de schimbările climatice”, a spus un om de știință de la grădina botanică.

„Este o cursă contracronometru.”

Planta de tutun a fost una din 7 specii noi care au fost descoperite în apropierea unui parcări pentru camioane în Australia de Vest și este acoperită cu glande vâscoase cu care prinde insecte, în scopuri defensive – nu este considerată o plantă carnivoră.

Tropicele sunt regiuni propice biodiversității; o nouă specie spectaculoasă de primulă a fost descoperită în Borneo și a fost denumită „Ardisia pyrotechnica”, deoarece florile sale albe seamănă cu un foc de artificii.

Din păcate, orhideea este deja considerată în pericol critic de dispariție, în condițiile în care un număr mic de plante au fost găsite în doar două locații care sunt amenințate de extinderea plantațiilor de palmieri.

„Cine știe câte mii de specii de plante vor dispărea din cauza plantațiilor de palmieri”, a spus dr. Cheek. „Este revoltător.”

Plantele recent descoperite ar putea fi surse noi de hrană și medicamente

O altă specie nouă a fost descoperită într-un laborator, de data asta, și nu în natură. Ciuperca microscopică a fost descoperită în semințele unei banane sălbatice din Vietnam.

„Fusarium chuoi” are o culoare ce aduce aminte de corali, o textură de catifea și este o endofită – o ciupercă ce trăiește în interiorul altei plante fără să îi facă rău.

Printre celelalte specii noi se numără și un saschiu din Bolivia care face fructe asemănătoare cu kiwi-ul și care sunt comestibile în urma prăjirii și au proprietăți medicinale.

„Atât de multe din medicamentele noastre provin din plante sau sunt inspirate din compuși care provin din plante”, a spus dr. Cheek.

„Nu e o nebunie să provocăm dispariția acestor specii înainte să putem vedea ce compuși chimici se află în interiorul lor?”

Ylang-ylangul „Uvariopsis dicaprio” este prima plantă care a primit un nume nou în 2022, transmite Știri.md cu referire la digi24.ro.

Noul arbore ylang-ylang a fost denumit în onoarea lui Leonardo DiCaprio în semn de apreciere pentru eforturile sale de conservare a pădurilor din Africa, singurul loc unde crește planta.

Atât crinul voodoo roz, cât și arborele „dicaprio” au fost descoperite în pădurea Ebo din Camerun.

În ciuda anulării permiselor de exploatare forestieră în august 2020 de către președintele Camerunului, viitorul noilor specii rămâne unul incert, întrucât habitatul acestor plante în pericol de dispariție este neprotejat.

În afară de noul arbore ylang-ylang, plantele enumerate sunt doar câteva din cele 205 specii noi care au primit un nume în anul 2021 de către oamenii de știință de la Grădina Botanică Regală din Marea Britanie și colaboratorii săi din toată lumea.

Toate plantele noi descoperite sunt esențiale pentru biodiversitatea planetei, iar unele din ele ar putea să fie surse viitoare de hrană și medicamente.

Totuși, câteva din ele sunt deja dispărute din sălbăticie și multe altele sunt în pericol din cauza tăierilor de păduri, extinderii plantațiilor de ulei de palmier și mineritului.

În fiecare an sunt descoperite cel puțin 2.000 de specii noi de plante, multe din ele în pericol de dispariție

Din 400.000 de specii de plante care au primit un nume, două din cinci sunt în pericol de dispariție.

Oamenii de știință spun că este o cursă contra cronometrului pentru a identifica plante noi înainte ca acestea să dispară pentru totdeauna.

În total, 2.000 de plante din toată lumea au primit o denumire în fiecare an în ultima decadă. „Este uimitor că încă descoperim așa de multe”, a spus dr. Martin Cheek.

„Dar acum este șansa noastră să găsim specii necunoscute, să le dăm un nume și să sperăm că le putem proteja înainte să dispară de pe tot globul.”

Noua orhidee „fantomă” este una dintre 16 specii noi de orhidee descoperite în pădurile dense și izolate ale Madagascarului. 

A fost numită „Didymoplexis stella-silvae” („steaua pădurii”) deoarece crește în părțile întunecate ale pădurii și are flori în formă de stea.

Orhideea nu are nicio frunză sau clorofilă pentru fotosinteză și își ia toți nutrienții prin simbioză cu ciuperci subterane. Floarea iese afară din humusul pământului doar pentru o zi pentru a atrage polenizatori, precum furnicile.

Cursă contracronometru: habitate unice sunt în pericol de distrugere din cauza defrișărilor și a schimbărilor climatice

Trei specii noi de orhidee sunt deja considerate dispărute din natură din pricina distrugerii habitatului lor, inclusiv o specie care creștea pe copaci și care a fost eradicată din cauza cererii mari pentru uleiul de mușcată (Geranium) folosit în aromaterapie.

„Din păcate, multe din plantele unice ale Madagascarului sunt în pericol din cauza defrișărilor, secetelor, inundațiilor și a incendiilor provocate de schimbările climatice”, a spus un om de știință de la grădina botanică.

„Este o cursă contracronometru.”

Planta de tutun a fost una din 7 specii noi care au fost descoperite în apropierea unui parcări pentru camioane în Australia de Vest și este acoperită cu glande vâscoase cu care prinde insecte, în scopuri defensive – nu este considerată o plantă carnivoră.

Tropicele sunt regiuni propice biodiversității; o nouă specie spectaculoasă de primulă a fost descoperită în Borneo și a fost denumită „Ardisia pyrotechnica”, deoarece florile sale albe seamănă cu un foc de artificii.

Din păcate, orhideea este deja considerată în pericol critic de dispariție, în condițiile în care un număr mic de plante au fost găsite în doar două locații care sunt amenințate de extinderea plantațiilor de palmieri.

„Cine știe câte mii de specii de plante vor dispărea din cauza plantațiilor de palmieri”, a spus dr. Cheek. „Este revoltător.”

Plantele recent descoperite ar putea fi surse noi de hrană și medicamente

O altă specie nouă a fost descoperită într-un laborator, de data asta, și nu în natură. Ciuperca microscopică a fost descoperită în semințele unei banane sălbatice din Vietnam.

„Fusarium chuoi” are o culoare ce aduce aminte de corali, o textură de catifea și este o endofită – o ciupercă ce trăiește în interiorul altei plante fără să îi facă rău.

Printre celelalte specii noi se numără și un saschiu din Bolivia care face fructe asemănătoare cu kiwi-ul și care sunt comestibile în urma prăjirii și au proprietăți medicinale.

„Atât de multe din medicamentele noastre provin din plante sau sunt inspirate din compuși care provin din plante”, a spus dr. Cheek.

„Nu e o nebunie să provocăm dispariția acestor specii înainte să putem vedea ce compuși chimici se află în interiorul lor?”

Publicitate
Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter
29 dec, 2021 01:36
3
881

De ce nu ar trebui să mai căutăm civilizații extraterestre

29 dec, 2021 01:36
3
881

Poate că ar fi momentul ca oamenii de știință care caută civilizații extraterestre să spună lucrurilor pe nume.

De ce nu ar trebui să mai căutăm civilizații extraterestreFoto: descopera.ro

Cel puțin așa spune astrofizicianul Paul Sutter. Conform acestuia, căutarea vieții inteligente printre stele și-a urmat cursul, deși acesta argumentează că asta nu înseamnă neapărat că suntem singuri în Univers, transmite Știri.md cu referire la descopera.ro.

„Oamenii au studiat și căutat cerul pentru semne ale altor civilizații avansate în Univers. Și n-am găsit nimic. Absolut nimic. 

Așadar, poate nu ar trebui să fim așa de concentrați asupra vieții inteligente, ci mai degrabă asupra vieții de orice fel”, a spus Sutter.

„Viața inteligentă ar trebui să fie mai ușor de detectat decât viața obișnuită”

Ideea principală din spatele căutării inteligenței extraterestre (proiectul SETI), a argumentat Sutter, este bazată pe teoria că „viața inteligentă ar trebui să fie mai ușor de detectat decât viața obișnuită, non-inteligentă, având în vedere că ființele inteligente sunt capabile să-și facă prezența cu adevărat simțită”.

„Însă ceva din argumentul acesta nu este în regulă. Fie viața inteligentă nu este atât de comună pe cât am sperat noi, fie nu este atât de detectabilă pe cât am crezut. Oricum ar fi, se pare că proiectul SETI nu va aduce rezultate prea curând”, a adăugat astrofizicianul.

Cum am putea să extindem căutarea vieții printre stele?

Singurul lucru rămas de făcut, potrivit lui Sutter, este să extindem căutarea vieții printre stele luând în considerare și biosemnături care ar putea indica forme de viață mai puțin avansate de pe lumi îndepărtate.

„Viața non-inteligentă ar putea să nu fie la fel de comună ca cea inteligentă (deși nu avem nici cea mai vagă idee cât de comună este fiecare), însă creaturile simple sunt capabile să se facă observabile”, a adăugat astrofizicianul, citat de Futurism.

Și, până la urma urmei, un extraterestru este un extraterestru, indiferent de cum arată sau cât de mic este.

Cel puțin așa spune astrofizicianul Paul Sutter. Conform acestuia, căutarea vieții inteligente printre stele și-a urmat cursul, deși acesta argumentează că asta nu înseamnă neapărat că suntem singuri în Univers, transmite Știri.md cu referire la descopera.ro.

„Oamenii au studiat și căutat cerul pentru semne ale altor civilizații avansate în Univers. Și n-am găsit nimic. Absolut nimic. 

Așadar, poate nu ar trebui să fim așa de concentrați asupra vieții inteligente, ci mai degrabă asupra vieții de orice fel”, a spus Sutter.

„Viața inteligentă ar trebui să fie mai ușor de detectat decât viața obișnuită”

Ideea principală din spatele căutării inteligenței extraterestre (proiectul SETI), a argumentat Sutter, este bazată pe teoria că „viața inteligentă ar trebui să fie mai ușor de detectat decât viața obișnuită, non-inteligentă, având în vedere că ființele inteligente sunt capabile să-și facă prezența cu adevărat simțită”.

„Însă ceva din argumentul acesta nu este în regulă. Fie viața inteligentă nu este atât de comună pe cât am sperat noi, fie nu este atât de detectabilă pe cât am crezut. Oricum ar fi, se pare că proiectul SETI nu va aduce rezultate prea curând”, a adăugat astrofizicianul.

Cum am putea să extindem căutarea vieții printre stele?

Singurul lucru rămas de făcut, potrivit lui Sutter, este să extindem căutarea vieții printre stele luând în considerare și biosemnături care ar putea indica forme de viață mai puțin avansate de pe lumi îndepărtate.

„Viața non-inteligentă ar putea să nu fie la fel de comună ca cea inteligentă (deși nu avem nici cea mai vagă idee cât de comună este fiecare), însă creaturile simple sunt capabile să se facă observabile”, a adăugat astrofizicianul, citat de Futurism.

Și, până la urma urmei, un extraterestru este un extraterestru, indiferent de cum arată sau cât de mic este.

Publicitate
Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter
12 ianuarie, 06:00
0
238

Un fost șef NASA are planuri mari pentru terraformarea planetei Marte

12 ianuarie, 06:00
0
238

Odată cu începerea unui nou an, Jim Green și-a luat rămas bun de la NASA după patru decenii, inclusiv 12 ani petrecuți ca director al diviziei științei planetare și ultimii trei ani ca cercetător-șef al agenției spațiale americane.

Un fost șef NASA are planuri mari pentru terraformarea planetei MarteFoto: descopera.ro

Aparent, Green are planuri mari. Potrivit publicației New York Times, fostul cercetător-șef al NASA se gândește la transformarea planetei Marte într-o lume locuibilă pentru oameni, transmite Știri.md cu referire la descopera.ro.

Planul lui Green depinde de încălzirea și îngroșarea atmosferei marțiene cu ajutorul unui câmp magnetic folosit drept scut între Planeta Roșie și Soare, fapt care ar duce nivelurile de temperatură și presiune peste pragul la care oamenii pot păși pe suprafața planetei fără un costum spațial și fără ca sângele să le fiarbă în propriile corpuri.

Afirmații destul de surprinzătoare pentru oficial de rang înalt de la NASA

„Este fezabil. Marte se va putea terraforma singură. Asta este ceea ce ne dorim, ca planeta să participe cum poate. Atunci când presiunea va crește, la fel o va face și temperatura”, a spus Green.

Fără îndoială, aceste afirmații sunt destul de surprinzătoare pentru oficial de rang înalt de la NASA.

Green a declarat că planul său le-ar putea permite oamenilor să înceapă să cultive plante pe Marte și să se îndrepte spre posibilitatea traiului departe de Pământ. Cercetătorul este obsedat de ideea vieții pe alte planete de ani buni și a creat scara „încrederii în detectarea vieții” sau CoLD, potrivit Futurism.

Unul dintre obstacole, însă, va fi comunitatea planetară, despre care Green spune că probabil nu va fi foarte receptivă la ideile sale cu privire la manipularea unei planete întregi.

În 2018, astronomul Lucianne Walkowicz a argumentat că cel mai probabil omenirea va transforma suprafața lui Marte într-un coșmar ecologic, având în vedere istoricul nostru privind agravarea schimbărilor climatice și dezastrelor naturale de pe Terra.

„În ciuda popularității sale, terraformarea rămâne în tărâmul științifico-fantasticului”

Mai mult, Walkowicz nici nu era convinsă că terraformarea este posibilă din punct de vedere fizic.

„În ciuda popularității conceptului, terraformarea rămâne în tărâmul științifico-fantasticului. Spre exemplu, Marte pare că duce lipsă de rezervele necesare de dioxid de carbon care să-i încălzească atmosfera”, a precizat astronomul.

Green are o reputație incontestabilă, însă nu este clar dacă planurile sale pentru terraformarea planetei Marte vor deveni vreodată realitate.

În timp ce lasă în urmă o organizație bine finanțată și pregătită, unele dintre ideile sale ar putea să rămână doar printre rândurile studiilor pe care le publică, iar în acest caz nu ar avea de ce se fie dezamăgit.

Aparent, Green are planuri mari. Potrivit publicației New York Times, fostul cercetător-șef al NASA se gândește la transformarea planetei Marte într-o lume locuibilă pentru oameni, transmite Știri.md cu referire la descopera.ro.

Planul lui Green depinde de încălzirea și îngroșarea atmosferei marțiene cu ajutorul unui câmp magnetic folosit drept scut între Planeta Roșie și Soare, fapt care ar duce nivelurile de temperatură și presiune peste pragul la care oamenii pot păși pe suprafața planetei fără un costum spațial și fără ca sângele să le fiarbă în propriile corpuri.

Afirmații destul de surprinzătoare pentru oficial de rang înalt de la NASA

„Este fezabil. Marte se va putea terraforma singură. Asta este ceea ce ne dorim, ca planeta să participe cum poate. Atunci când presiunea va crește, la fel o va face și temperatura”, a spus Green.

Fără îndoială, aceste afirmații sunt destul de surprinzătoare pentru oficial de rang înalt de la NASA.

Green a declarat că planul său le-ar putea permite oamenilor să înceapă să cultive plante pe Marte și să se îndrepte spre posibilitatea traiului departe de Pământ. Cercetătorul este obsedat de ideea vieții pe alte planete de ani buni și a creat scara „încrederii în detectarea vieții” sau CoLD, potrivit Futurism.

Unul dintre obstacole, însă, va fi comunitatea planetară, despre care Green spune că probabil nu va fi foarte receptivă la ideile sale cu privire la manipularea unei planete întregi.

În 2018, astronomul Lucianne Walkowicz a argumentat că cel mai probabil omenirea va transforma suprafața lui Marte într-un coșmar ecologic, având în vedere istoricul nostru privind agravarea schimbărilor climatice și dezastrelor naturale de pe Terra.

„În ciuda popularității sale, terraformarea rămâne în tărâmul științifico-fantasticului”

Mai mult, Walkowicz nici nu era convinsă că terraformarea este posibilă din punct de vedere fizic.

„În ciuda popularității conceptului, terraformarea rămâne în tărâmul științifico-fantasticului. Spre exemplu, Marte pare că duce lipsă de rezervele necesare de dioxid de carbon care să-i încălzească atmosfera”, a precizat astronomul.

Green are o reputație incontestabilă, însă nu este clar dacă planurile sale pentru terraformarea planetei Marte vor deveni vreodată realitate.

În timp ce lasă în urmă o organizație bine finanțată și pregătită, unele dintre ideile sale ar putea să rămână doar printre rândurile studiilor pe care le publică, iar în acest caz nu ar avea de ce se fie dezamăgit.

Publicitate
Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter
14 ianuarie, 03:09
0
214

O exoplanetă în formă de minge de rugby, descoperită cu CHEOPS

14 ianuarie, 03:09
0
214

O exoplanetă de tip „Jupiter fierbinte” este foarte îndepărtată și seamănă mai mult cu o minge de rugby decât cu o sferă obișnuită, spun cercetătorii într-un nou studiu revoluționar.

O exoplanetă în formă de minge de rugby, descoperită cu CHEOPSFoto: descopera.ro

Forma ciudată de minge de rugby a exoplanetei ultrafierbinte WASP-103b, care se află la mai mult de 1.000 de ani-lumină depărtare de Pământ, se datorează faptului că planeta este alungită de forțele gravitaționale ale stelei sale părinte, potrivit noilor cercetări, transmite Știri.md cu referire la descoperire.ro.

WASP-103b a fost descoperită în 2014. Exoplaneta este considerată un „Jupiter fierbinte” deoarece orbitează în jurul stelei sale părinte doar într-o singură zi pământești, astfel ajungând extrem de aproape de radiația stelei și de gravitația puternică.

Exoplaneta de tip „Jupiter fierbinte” are maree foarte mari

Forțele puternice de maree induse în planetă sunt similare cu mareele pe care Luna le induce în oceanele noastre de pe Pământ, dar într-un mod mult mai extrem, potrivit unui comunicat al Universității din Geneva.

„Din cauza apropierii mari de steaua sa, bănuiam deja că pe planetă sunt produse maree foarte mari, dar nu am putut verifica acest lucru”, spune coautorul studiului Yann Alibert, profesor de astrofizică la Universitatea din Berna, din Elveția.

Noile observații ale WASP-103b au fost efectuate cu ajutorul CHAracterizing ExOPlanets Satellite (CHEOPS), un telescop spațial european care a fost lansat în decembrie 2019.

Cercetătorii au folosit, de asemenea, observațiile anterioare făcute de telescopul spațial Hubble al NASA și telescopul spațial Spitzer, care a colectat informații despre mai multe „tranzituri” sau treceri ale planetei prin fața stelei sale, din perspectiva Terrei.

„După ce am observat mai multe așa-numite tranzituri, am putut măsura deformația.

Este incredibil că am reușit să facem asta, este prima dată când se face o astfel de analiză”, spune alt autor al studiului, Babatunde Akinsanmi, cercetător la Universitatea din Geneva.

Tranziturile le-au permis oamenilor de știință să studieze interiorul planetei, care sugerează că este similar cu cel al lui Jupiter din propriul nostru Sistem Solar, scrie Space.com.

Cercetătorii pot studia astfel compoziția unei planete

Savanții au folosit un parametru numit „numărul lui Love” (numit după matematicianul britanic Augustus E. H. Love) pentru a arăta cum este distribuită masa în exoplaneta WASP-103b, deși echipa a spus că sunt necesare mai multe observații pentru a identifica numărul cu precizie.

„Rezistența unui material la deformare depinde de compoziția sa.

Putem vedea mareele de pe Pământ doar în oceane. Partea stâncoasă nu se mișcă atât de mult. Prin urmare, măsurând cât de mult este deformată planeta, putem determina cât de multă rocă, gaz sau apă are în compoziție”, a spus Akinsanmi.

Echipa a adăugat că speră să facă mai multe observații cu CHEOPS, dar și cu telescopul spațial James Webb, recent lansat de NASA, pentru a restrânge și mai mult numărul Love și deformarea mareelor asociate și structura internă a WASP-103b.

„Acest lucru ne-ar îmbunătăți înțelegerea acestor așa-numiți Jupiteri fierbinți și ar permite o comparație mai bună între ei și planetele gigantice din Sistemul Solar”, a spus coautorul studiului Monika Lendl, profesor de astronomie la Universitatea din Geneva, despre beneficiul oricăror observații viitoare pe care echipa le poate obține despre exoplaneta de tip „Jupiter fierbinte” WASP-103b.

Noul studiu a fost publicat în ediția din ianuarie 2022 a revistei Astronomie și Astrofizică. Acesta a fost condus de Susana Barros, cercetător la Institutul de Astrofizică și Știință Spațială din Portugalia.

Forma ciudată de minge de rugby a exoplanetei ultrafierbinte WASP-103b, care se află la mai mult de 1.000 de ani-lumină depărtare de Pământ, se datorează faptului că planeta este alungită de forțele gravitaționale ale stelei sale părinte, potrivit noilor cercetări, transmite Știri.md cu referire la descoperire.ro.

WASP-103b a fost descoperită în 2014. Exoplaneta este considerată un „Jupiter fierbinte” deoarece orbitează în jurul stelei sale părinte doar într-o singură zi pământești, astfel ajungând extrem de aproape de radiația stelei și de gravitația puternică.

Exoplaneta de tip „Jupiter fierbinte” are maree foarte mari

Forțele puternice de maree induse în planetă sunt similare cu mareele pe care Luna le induce în oceanele noastre de pe Pământ, dar într-un mod mult mai extrem, potrivit unui comunicat al Universității din Geneva.

„Din cauza apropierii mari de steaua sa, bănuiam deja că pe planetă sunt produse maree foarte mari, dar nu am putut verifica acest lucru”, spune coautorul studiului Yann Alibert, profesor de astrofizică la Universitatea din Berna, din Elveția.

Noile observații ale WASP-103b au fost efectuate cu ajutorul CHAracterizing ExOPlanets Satellite (CHEOPS), un telescop spațial european care a fost lansat în decembrie 2019.

Cercetătorii au folosit, de asemenea, observațiile anterioare făcute de telescopul spațial Hubble al NASA și telescopul spațial Spitzer, care a colectat informații despre mai multe „tranzituri” sau treceri ale planetei prin fața stelei sale, din perspectiva Terrei.

„După ce am observat mai multe așa-numite tranzituri, am putut măsura deformația.

Este incredibil că am reușit să facem asta, este prima dată când se face o astfel de analiză”, spune alt autor al studiului, Babatunde Akinsanmi, cercetător la Universitatea din Geneva.

Tranziturile le-au permis oamenilor de știință să studieze interiorul planetei, care sugerează că este similar cu cel al lui Jupiter din propriul nostru Sistem Solar, scrie Space.com.

Cercetătorii pot studia astfel compoziția unei planete

Savanții au folosit un parametru numit „numărul lui Love” (numit după matematicianul britanic Augustus E. H. Love) pentru a arăta cum este distribuită masa în exoplaneta WASP-103b, deși echipa a spus că sunt necesare mai multe observații pentru a identifica numărul cu precizie.

„Rezistența unui material la deformare depinde de compoziția sa.

Putem vedea mareele de pe Pământ doar în oceane. Partea stâncoasă nu se mișcă atât de mult. Prin urmare, măsurând cât de mult este deformată planeta, putem determina cât de multă rocă, gaz sau apă are în compoziție”, a spus Akinsanmi.

Echipa a adăugat că speră să facă mai multe observații cu CHEOPS, dar și cu telescopul spațial James Webb, recent lansat de NASA, pentru a restrânge și mai mult numărul Love și deformarea mareelor asociate și structura internă a WASP-103b.

„Acest lucru ne-ar îmbunătăți înțelegerea acestor așa-numiți Jupiteri fierbinți și ar permite o comparație mai bună între ei și planetele gigantice din Sistemul Solar”, a spus coautorul studiului Monika Lendl, profesor de astronomie la Universitatea din Geneva, despre beneficiul oricăror observații viitoare pe care echipa le poate obține despre exoplaneta de tip „Jupiter fierbinte” WASP-103b.

Noul studiu a fost publicat în ediția din ianuarie 2022 a revistei Astronomie și Astrofizică. Acesta a fost condus de Susana Barros, cercetător la Institutul de Astrofizică și Știință Spațială din Portugalia.

Publicitate
Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter
15 ianuarie, 02:36
0
365

Pentagonul înființează un nou birou de investigare a OZN-urilor

15 ianuarie, 02:36
0
365

Pentagonul înființează un nou birou de investigare a OZN-urilor (Obiecte Zburătoare Neidentificate), dar cei care sunt pasionați de acestea de multă vreme sunt sceptici.

Pentagonul înființează un nou birou de investigare a OZN-urilorFoto: descopera.ro

Plasarea noului program „Fenomene aeriene neidentificate” în sfera Biroului Subsecretarului de Apărare pentru Informații și Securitate i-a supărat pe unii pasionați de OZN-uri, deoarece aceștia nu au încredere în armată să dezvăluie oricare ar fi adevărul în ceea ce le privește, scrie Live Science, transmite Știri.md cu referire la descopera.ro.

„Acesta este un subiect cu o istorie dovedit secretizată și orice lucru căruia îi lipsește o nouă deschidere în ceea ce privește informațiile este supus unui control mai mare, posibil inadecvat”, a declarat Ron James, purtător de cuvânt al rețelei non-profit Mutual OZN, care investighează astfel de apariții.

Crearea noului birou de investigare a OZN-urilor a fost codificată în Legea de autorizare a apărării naționale, adoptată în decembrie, care cere „înființarea biroului, a structurii organizatorice și a autorităților pentru a aborda fenomenele aeriene neidentificate”.

Obiecte care se mișcă cu viteze imposibile și execută manevre aeriene complexe

Subiectul a stârnit un interes reînnoit în ultimii ani după ce au fost difuzate videoclipuri surprinse de piloții militari americani care par să arate obiecte care se mișcă cu viteze imposibile și execută manevre aeriene complexe.

Dacă aceste apariții sunt într-adevăr tehnologie inexplicabilă, rămâne de dezbătut.

Oficialii americani sunt în mare parte îngrijorați de amenințările terestre, îngrijorându-se că guvernele străine ar putea face progrese în tehnologia de zbor chiar sub nasul armatei americane.

„Eforturile noastre de securitate națională se bazează pe supremația aeriană, iar aceste fenomene reprezintă o provocare pentru dominația noastră. Statele Unite au nevoie de un efort coordonat pentru a prelua controlul și a înțelege dacă aceste fenomene aeriene aparțin unui guvern străin sau sunt cu totul altceva”, a declarat senatorul Kirsten Gillibrand.

Pe de altă parte, există și posibile explicații non-tehnologice pentru multe dintre apariții.

De exemplu, o apariție a unui „OZN verde strălucitor” deasupra Canadei în iulie 2021 a avut loc în timpul ploii de meteoriți Perseide, despre care se știe ocazional că produce dungi verzi strălucitoare pe măsură ce meteoriții ard în atmosferă.

Cred oficialii militari că extratereștrii încearcă să ne contacteze?

Un OZN strălucitor în formă de „gogoașă”, fotografiat de un martor pe cerul deasupra Elveției, ar putea fi o fotografie nefocalizată a unei stele.

Iar videoclipurile cu obiecte care sfidează legile fizicii făcute de piloții marinei americane care par să arate OZN-uri incredibil de rapide ar putea fi rezultatul unei iluzii optice numită paralaxă, în care un videoclip al unui obiect în mișcare, realizat de o cameră în mișcare, accentuează mișcarea aparentă a obiectului, făcând se pară că merge mult mai repede decât o face de fapt.

Mick West, specializat în demontarea miturilor cu privire la Obiecte Zburătoare Neidentificate, a declarat că cei care cred într-adevăr în OZN-uri le-au oferit oficialilor de la Pentagon publicitatea și sprijinul politic de care aveau nevoie pentru a face o muncă pe care probabil ei oricum își doreau să o facă, dar nu neapărat pentru că oficialii militari cred că extratereștrii încearcă să ne contacteze.

Activitatea biroului de investigare a OZN-urilor reflectă preocupările pasionaților

„Dacă citiți textul acestei legislații, pare să reflecte preocupările celor care cred în ipoteza extraterestră. Acum armata este oarecum forțată să-și bată capul și cu câteva lucruri inutile în timp ce face o muncă serioasă”, a declarat West.

Potrivit Pentagonului, noul efort de a investiga astfel de afirmații se va numi Grupul de sincronizare a managementului și identificării obiectelor aeropurtate (AOIMSG).

„AOIMSG va sincroniza eforturile din cadrul Departamentului și ale guvernului american, în general, pentru a detecta, identifica și atribui obiecte de interes în spațiul aerian cu utilizare specială (SUA) și pentru a evalua și a atenua orice amenințări asociate la adresa siguranței zborului și a securității naționale”, au spus oficialii din Departamentul de Apărare (DOD).

„DOD ia foarte în serios rapoartele despre incursiuni ale oricărui obiect aeropurtat, identificat sau neidentificat, și le investighează pe fiecare în parte”, au continuat aceștia.

Plasarea noului program „Fenomene aeriene neidentificate” în sfera Biroului Subsecretarului de Apărare pentru Informații și Securitate i-a supărat pe unii pasionați de OZN-uri, deoarece aceștia nu au încredere în armată să dezvăluie oricare ar fi adevărul în ceea ce le privește, scrie Live Science, transmite Știri.md cu referire la descopera.ro.

„Acesta este un subiect cu o istorie dovedit secretizată și orice lucru căruia îi lipsește o nouă deschidere în ceea ce privește informațiile este supus unui control mai mare, posibil inadecvat”, a declarat Ron James, purtător de cuvânt al rețelei non-profit Mutual OZN, care investighează astfel de apariții.

Crearea noului birou de investigare a OZN-urilor a fost codificată în Legea de autorizare a apărării naționale, adoptată în decembrie, care cere „înființarea biroului, a structurii organizatorice și a autorităților pentru a aborda fenomenele aeriene neidentificate”.

Obiecte care se mișcă cu viteze imposibile și execută manevre aeriene complexe

Subiectul a stârnit un interes reînnoit în ultimii ani după ce au fost difuzate videoclipuri surprinse de piloții militari americani care par să arate obiecte care se mișcă cu viteze imposibile și execută manevre aeriene complexe.

Dacă aceste apariții sunt într-adevăr tehnologie inexplicabilă, rămâne de dezbătut.

Oficialii americani sunt în mare parte îngrijorați de amenințările terestre, îngrijorându-se că guvernele străine ar putea face progrese în tehnologia de zbor chiar sub nasul armatei americane.

„Eforturile noastre de securitate națională se bazează pe supremația aeriană, iar aceste fenomene reprezintă o provocare pentru dominația noastră. Statele Unite au nevoie de un efort coordonat pentru a prelua controlul și a înțelege dacă aceste fenomene aeriene aparțin unui guvern străin sau sunt cu totul altceva”, a declarat senatorul Kirsten Gillibrand.

Pe de altă parte, există și posibile explicații non-tehnologice pentru multe dintre apariții.

De exemplu, o apariție a unui „OZN verde strălucitor” deasupra Canadei în iulie 2021 a avut loc în timpul ploii de meteoriți Perseide, despre care se știe ocazional că produce dungi verzi strălucitoare pe măsură ce meteoriții ard în atmosferă.

Cred oficialii militari că extratereștrii încearcă să ne contacteze?

Un OZN strălucitor în formă de „gogoașă”, fotografiat de un martor pe cerul deasupra Elveției, ar putea fi o fotografie nefocalizată a unei stele.

Iar videoclipurile cu obiecte care sfidează legile fizicii făcute de piloții marinei americane care par să arate OZN-uri incredibil de rapide ar putea fi rezultatul unei iluzii optice numită paralaxă, în care un videoclip al unui obiect în mișcare, realizat de o cameră în mișcare, accentuează mișcarea aparentă a obiectului, făcând se pară că merge mult mai repede decât o face de fapt.

Mick West, specializat în demontarea miturilor cu privire la Obiecte Zburătoare Neidentificate, a declarat că cei care cred într-adevăr în OZN-uri le-au oferit oficialilor de la Pentagon publicitatea și sprijinul politic de care aveau nevoie pentru a face o muncă pe care probabil ei oricum își doreau să o facă, dar nu neapărat pentru că oficialii militari cred că extratereștrii încearcă să ne contacteze.

Activitatea biroului de investigare a OZN-urilor reflectă preocupările pasionaților

„Dacă citiți textul acestei legislații, pare să reflecte preocupările celor care cred în ipoteza extraterestră. Acum armata este oarecum forțată să-și bată capul și cu câteva lucruri inutile în timp ce face o muncă serioasă”, a declarat West.

Potrivit Pentagonului, noul efort de a investiga astfel de afirmații se va numi Grupul de sincronizare a managementului și identificării obiectelor aeropurtate (AOIMSG).

„AOIMSG va sincroniza eforturile din cadrul Departamentului și ale guvernului american, în general, pentru a detecta, identifica și atribui obiecte de interes în spațiul aerian cu utilizare specială (SUA) și pentru a evalua și a atenua orice amenințări asociate la adresa siguranței zborului și a securității naționale”, au spus oficialii din Departamentul de Apărare (DOD).

„DOD ia foarte în serios rapoartele despre incursiuni ale oricărui obiect aeropurtat, identificat sau neidentificat, și le investighează pe fiecare în parte”, au continuat aceștia.

Publicitate
Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter

Loading...