Până atunci, sau când îți ajunge consola, e bine să afli că va fi livrată cu un controller nou, diferit. Și asta e bine, transmite Știri.md cu referire la playtech.ro.

Așa cum te-ai aștepta de la o consolă pe care, probabil, o aștepți de câțiva ani, PlayStation 5 are câteva îmbunătățiri necesare.

Nu neapărat în ceea ce privește designul, care a generat deja două tabere: cei care îl detestă și cei care îl apreciază. Cale de mijloc nu pare să fie.

Personal, după ce-am folosit consola o vreme, designul nu a mai contat atât de mult.

Deși inițial am fost în prima tabără, pentru că albul nu mi se pare niciodată o decizie inspirată, dar și pentru că versiunea cu disc arată, cumva, disproporționată.

Dar nu cumperi o consolă pentru design, ci pentru performanță. Iar în această notă țin să amintesc că-i foarte silențioasă, în comparație cu un PS4 Slim.

Când zic că PS5, în sine, face jocurile mai bune e și nu e adevărat.

PlayStation 5 oferă atât dotările hardware pentru performanță ridicată, cât și un controller excelent.

Acum ține de dezvoltatorii jocurilor ca să profite cu adevărat de consolă.

În aparență, un controller clasic de la Sony. În esență, DualSense e cu totul diferit

Ce am de reproșat designului general al PlayStation 5 e alegerea nuanțelor de culoare. Pe cât de elegant arată combinația de alb cu negru, pe atât de ciudată e pe gadgeturi pe care le folosești constant. E însă nevoie și de-o mențiune.

Atât pe PS5, cât și pe controller nu-i chiar alb. E o nuanță de gri. În unele imagini se vede, în altele nu chiar.

Oricare model de PlayStation 5 vine cu două lucruri: un controller DualSense și jocul Astro’s Playroom. Cel din urmă e acolo ca să-ți arate și ție, și dezvoltatorilor ce poate face cel dintâi.

DualSense are rostul de a te băga mai mult în joc. Modul în care vibrațiile sunt reproduse a fost îmbunătățit și acum sunt cumva spațiale, că ai putea simți ceva în dreapta sau în stânga sau în fața controllerului, în funcție de cum e integrat în joc.

În Astro’s Playroom, de exemplu, înclini controllerul și escaladezi un perete (percepe mișcarea printr-un accelerometru și giroscop).

Sau simți vibrația în dreapta controllerului, că acolo e o problemă sau acolo e ceva cu care trebuie să interacționezi.

Cu o logică simplă te poți gândi la jocuri de curse care folosesc atât vibrațiile (ca să simți unde a fost impactul cu altă mașină) și accelerometrul ca să conduci mașina.

Triggerele L2 și R2 au fost, de asemenea, îmbunătățite. Sunt alungite, cu o cursă mai lungă și apeși pe ele, apoi simți o anumită tensiune.

Controllerul poate simula, prin acestea, că personajul tău din jocuri merge mai greu, că ai „călcat” pedala de accelerație sau că îți setezi ținta.

Oportunitățile sunt numeroase pentru a folosi acest tip de tensiune tradusă în ce simte jucătorul.

Eu aș vedea utilă, de exemplu, în FIFA. Poți, cel puțin pentru lovituri libere, să șutezi cu un astfel de trigger și să alegi câtă forță pui în șut.

În jocurile de curse e la fel de util. Sau când tragi de ceva, împingi ceva și ai nevoie să înțelegi cât de grea e sarcina.

DualSense are și-un difuzor, și-un microfon, se încarcă prin USB-C și, în anumite privințe, arată ca un DualShock 4 aranjat cât să arate mai modern. Și asta ajută la ergonomie, că stă un pic mai bine în mână, iar stickurile sunt ceva mai aderente.

Ce mă nemulțumește pe mine e că butoanele din dreapta, atât de cunoscute oricărui utilizator de PlayStation, sunt acum doar transparente și cu formele clasice: triunghi, pătrat, cerc și x.

Acestea adăuga, pe controllerul precedent, o pată de culoare. Aici sunt doar forme.

Asta deși, evident, în jocuri n-au dispărut culorile. Nu încurcă neapărat pe nimeni prezența sau lipsa culorilor, dar tocmai de aceea nu văd motivul pentru care să fi fost eliminate.

Butonul Share e acum Create, că asta faci: creezi un screenshot, un video. Nimic complicat aici, doar ceva bun: un meniu ceva mai eficient și rapid ca să faci un screenshot sau să pornești înregistrarea jocului.

PlayStation 5 depinde acum de producățorii de jocuri

În 2020, oamenii au recurs la jocuri video mai mult ca niciodată.

Fiecare dezvoltator care s-a luat în serios a mizat mai mult pe componenta de multiplayer, iar PlayStation 5 și Xbox Series X și S vin în cel mai bun moment.

Ambele vin, totodată, într-un moment în care tehnologia a evoluat enorm.

Televizoarele mari de acum șapte ani sunt, cel mult, medii acum.

Panourile sunt mai bune, cu nanocell sau QLED sau OLED sau ce nume mai folosesc producătorii.

Sunetul, de asemenea, e mai luat în serios ca niciodată, odată ce Dolby a început să obișnuiască lumea cu Atmos și alți producători să-i urmeze exemplu.

Necesitatea unei console noi era clară. PlayStation 5 a venit și cu un controller nou care să te facă să „simți” ceva mai mult când joci ceva.

Pe cât de mult mă încântă pe mine ce oferă DualSense acum, și ce-am experimentat în jocul preinstalat și în Spider-Man: Miles Morales, pe atât de mult mă lasă confuz un lucru: dezvoltatorii vor folosi ce-a pus Sony în acest gadget?

Dacă Electronic Arts, Ubisoft, Epic și alții vor spune pas, că le complică prea mult fluxul de lucru, DualSense va fi fost util doar pe jumătate.

Verdictul poate fi dat în vreo doi ani. 2021 va fi anul în care jocuri noi să fie lansat prima dată pe PlayStation 5, iar cele vechi să fi fost în sfârșit actualizate corespunzător.

Ce e încântător, deocamdată, la DualSense e că duce mai departe ideea de imersivitate.

Între PS4 și PlayStation 5 au fost realitatea augmentată și virtuală care au propus abordări cu totul noi în ceea ce privește mixul între real și digital.

AR mă încântă cel mai mult, dar nu e pentru toate jocurile.

DualSense preia câteva trucuri din gamingul mobil (interacțiune prin accelerometru și giroscop și dezvoltă feedbackul ceva mai bun transmis prin vibrații).

Poate fi, totodată, primul dintr-o colecție mai generoasă de accesorii pentru consolă. Deocamdată, sunt așteptate jocurile compatibile cu acesta.

Până atunci rămâne cel mai ergonomic controller de până acum.