Acest fenomen poate determina apariția unor viruși care, după ce au stat în stare latentă timp de zeci de mii de ani, ar putea pune în pericol sănătatea animalelor și a oamenilor, transmite Știri.md cu referire la protv.ro.

Oamenii de știință avertizează că riscurile, deși scăzute, sunt subapreciate

În timpul dezghețurilor pot fi eliberate deșeuri chimice și radioactive care datează din timpul Războiului Rece. Acestea pot pune în pericol ecosistemele planetei, avertizează specialiștii

„Se întâmplă multe lucruri îngrijorătoare cu permafrostul și asta arată cu adevărat de ce este super important să păstrăm cât mai mult permafrost înghețat posibil", a declarat Kimberley Miner, cercetător în domeniul climei la NASA.

Ce este permafrostul

Permafrostul acoperă o cincime din emisfera nordică. Acesta este ca un fel de „capsulă a timpului” care păstrează - pe lângă viruși antici - rămășițele mumificate ale unor animale dispărute de pe planetă cu mulți ani în urmă.

Permafrostul reprezintă un bun mediu de stocare: este rece, este un mediu lipsit de oxigen, iar lumina nu pătrunde în el.

Dar temperaturile actuale din Arctica, care sunt din ce în ce mai mari, pun în pericol permafrostul.

„Viruși zombie” în Arctica

Pentru a înțelege mai bine riscurile pe care le prezintă virușii înghețați, Jean-Michel Claverie, profesor de medicină și genomică la Facultatea de Medicină a Universității Aix-Marseille din Marsilia, Franța, a testat mostre de pământ prelevate din permafrostul siberian pentru a vedea dacă particulele sunt încă infecțioase.

Cercetătorul este în căutarea a ceea ce el descrie ca fiind „viruși zombie". În prezent el studiază un anumit tip de virus pe care l-a descoperit în 2003. Cunoscuți sub numele de „viruși giganți”, aceștia sunt mult mai mari decât cei tipici.

Eforturile sale de a detecta virușii înghețați în permafrost au fost parțial inspirate de o echipă de oameni de știință ruși care, în 2012, au readus la viață o floare sălbatică din semințe vechi de 30.000 de ani găsite în vizuina unei veverițe.

În 2014, el a reușit să readucă la viață un virus din permafrost, făcându-l din nou infecțios după 30.000 de ani. Din motive de siguranță, el a ales să studieze un virus care nu putea ajunge la animale sau oameni. În 2015, el a izolat un alt tip de virus care viza amibele.

Recent, el și echipa sa de cercetători au reușit să izoleze mai multe tulpini de viruși străvechim care au fost prelevate din mai multe mostre de permafrost din Siberia.

Cercetătorii au arătat că fiecare tulpină recent descoperită poate infecta celule de amibă. Aceste tulpini recent descoperite reprezintă cinci noi familii de viruși.

Cea mai „bătrână” tulpină descoperită are o vechime de aproape 48.500 de ani și provine de la o mostră de pământ prelevată dintr-un lac subteran aflat la 16 metri adâncime.

Cele mai tinere tulpini, găsite în stomacul și în blana unui mamut lânos, au o vechime de 27.000 de ani.

„Faptul că virușii care infectează amibele sunt încă infecțioși după atât de mult timp este un indiciu al unei probleme potențial mai mari”, a declarat Claverie.

Cercetătorii se tem că oamenii privesc aceste noi descoperiri superficial și și nu percep pericolul real. Există riscul ca acești viruși antici să revină la viață și să reprezinte o amenințare serioasă la adresa sănătății publice.

„Noi considerăm acești viruși care infectează amibele ca fiind surogate pentru toți ceilalți viruși posibili care s-ar putea afla în permafrost. Vedem urmele multor, multor, multor, multor alți viruși. Deci știm că sunt acolo. Nu știm cu siguranță că sunt încă în viață. Dar raționamentul nostru este că, dacă virusurile amibelor sunt încă în viață, nu există niciun motiv pentru care celelalte virusuri să nu fie încă în viață și să fie capabile să își infecteze propriile gazde", a declarat Claverie.