ENSO cuprinde faza caldă, cunoscută drept El Niño, faza neutră și faza rece, numită La Niña. Ceea ce distinge La Niña de El Niño este răcirea anormală a apelor de suprafață ale Oceanului Pacific în regiunea centrală și estică, la intervale de aproximativ 3 până la 7 ani, transmite Știri.md cu referire la stirileprotv.ro.

Deși nu primește aceeași atenție mediatică precum El Niño, La Niña poate avea consecințe semnificative asupra climei și vremii din întreaga lume, influențând regimul de precipitații, temperaturile și chiar formarea și intensitatea furtunilor tropicale.

Ce este fenomenul ENSO

ENSO (El Niño–Southern Oscillation) este un fenomen natural complex care implică atât Oceanul Pacific, cât și atmosfera. Se caracterizează prin fluctuații periodice ale presiunii atmosferice la nivelul mării și ale temperaturilor de suprafață ale oceanului în zona tropicală a Pacificului. Cele două extreme ale acestei oscilații sunt:

El Niño – faza caldă, caracterizată de temperaturi mai ridicate ale apelor de suprafață în Pacificul central și estic.

La Niña – faza rece, asociată cu răcirea apelor de suprafață în aceleași regiuni.

Între aceste faze pot exista perioade neutre, când temperatura de suprafață a Oceanului Pacific și regimul eolian (alizeele) rămân în limite apropiate de mediile climatologice. Deși mecanismele care declanșează tranziția de la o fază la alta nu sunt pe deplin înțelese, cercetătorii au constatat că aceste schimbări periodice sunt strâns corelate cu variațiile de presiune atmosferică și direcția/forța vânturilor de la suprafață.

Ce este La Niña

La Niña este fenomenul în care apele de suprafață din Oceanul Pacific central și estic se răcesc anormal. Această răcire poate fi măsurată cu ajutorul indicilor climatici, cum ar fi ONI (Oceanic Niño Index), care monitorizează abaterile de temperatură față de valorile medii într-o anumită zonă a Pacificului ecuatorial (regiunile Niño 3.4, Niño 3, Niño 4 etc.). Când abaterile negative de temperatură depășesc un anumit prag (de obicei -0,5°C sau mai mult sub media multianuală) pentru câteva luni consecutive, se poate declara oficial că s-a instalat un episod de La Niña.

Frecvența apariției fenomenului La Niña variază, însă în general poate fi observat la intervale de 3 până la 7 ani. Durata unui episod de La Niña este, la rândul său, variabilă, putând persista între 9 și 12 luni sau, în anumite cazuri, chiar mai mult, dacă factorii atmosferici și oceanici rămân constanți.

Formarea fenomenului La Niña

La Niña se dezvoltă pe fondul intensificării alizeelor (vânturi estice), care bat dinspre est spre vest în zona tropicală a Pacificului. În condiții normale, aceste vânturi împing apele de suprafață mai calde spre vest, în direcția Asiei, favorizând apariția curenților ascendenți în regiunile estice ale Oceanului Pacific, în special de-a lungul coastelor Americii de Sud (Peru, Ecuador, Chile).

În timpul unui episod de La Niña, alizeele sunt mai puternice decât de obicei. Astfel:

Apele calde sunt împinse și mai departe spre vest, apropiindu-se de Asia de Sud-Est și nordul Australiei.
Upwelling-ul (ridicarea la suprafață a apelor reci și bogate în nutrienți) devine mai intens de-a lungul coastelor Americii de Sud, amplificând răcirea regiunilor estice și centrale ale Pacificului.
Termoclina (stratul de tranziție dintre apele calde de suprafață și cele reci de la adâncime) urcă și mai mult la suprafață în estul Pacificului, accentuând temperatura scăzută a apelor de suprafață.

Acest contrast dintre vestul și estul Pacificului se observă și în distribuția precipitațiilor tropicale, care tind să se concentreze în zonele unde apa oceanului este mai caldă, adică spre vest, în apropierea Indoneziei, Malaeziei și nordului Australiei, conform Ggweather.com.

Efectele La Niña la nivel global

La Niña influențează semnificativ climatul global și condițiile meteorologice pe parcursul anului, efectele putând să difere substanțial de la o regiune la alta. Cele mai frecvente manifestări ale unui episod de La Niña sunt în următoarele regiuni:

America de Nord

Sudul Statelor Unite: De obicei, apar condiții mai uscate și mai calde decât media, ceea ce poate duce la secetă și temperaturi ridicate în state precum Texas, Florida sau Georgia.
Nord-vestul Pacificului și Canada: Beneficiază adesea de precipitații mai abundente și de ierni mai reci, în special în regiuni precum Columbia Britanică sau statele nord-vestice ale SUA (Washington, Oregon).

America de Sud

Nordul Americii de Sud (Columbia, Venezuela): Tinde să primească mai multe precipitații decât de obicei, crescând riscul de inundații și alunecări de teren.
Zonele centrale și sudice (Argentina, Chile): Sunt predispuse la perioade de secetă, care pot afecta producția agricolă și rezervele de apă.

Australia și Asia de Sud-Est

În timpul La Niña, aceste regiuni primesc de obicei mai multe ploi decât media, ducând la un risc crescut de inundații și evenimente meteorologice extreme. Pentru fermierii australieni, un episod de La Niña poate fi benefic prin prisma reumplerii rezervoarelor de apă, dar poate cauza și inundații majore în zonele joase.

Activitatea ciclonilor tropicali

Bazinul Atlantic: În anii cu La Niña, forfecarea verticală a vântului (wind shear) este adesea mai scăzută, ceea ce favorizează dezvoltarea uraganelor. Prin urmare, sezonul uraganelor din Atlantic poate fi mai activ decât în mod normal.

Pacificul central și estic: Activitatea ciclonilor tinde să scadă, deoarece vânturile de forfecare și anomaliile de temperatură nu mai sunt la fel de favorabile formării și intensificării furtunilor tropicale, scrie Oceanservice.noaa.gov.

Regimul global de precipitații și temperaturi

În ansamblu, La Niña induce modificări în circulația atmosferică globală, cunoscute sub numele de telegrafii climatice.

Acestea includ schimbări în poziționarea jeturilor de vânt la latitudini înalte și modificări ale tiparelor de presiune în Atlanticul de Nord, care pot afecta indirect și vremea din Europa.

Impactul La Niña asupra agriculturii și ecosistemelor marine

Anii cu La Niña pot fi o provocare pentru agricultori din cauza distribuirii inegale a precipitațiilor la nivel global. În unele regiuni, cum ar fi sudul SUA sau Argentina, seceta poate afecta semnificativ recoltele de cereale, soia sau porumb. În schimb, în Asia de Sud-Est sau nordul Australiei, ploile abundente pot cauza inundații și pot pune probleme fermierilor. Cu toate acestea, în anumite situații, surplusul de apă poate fi benefic pentru irigații și reumplerea solului cu umiditate.

De asemenea, upwelling-ul intens din estul Pacificului aduce la suprafață ape reci și bogate în nutrienți, favorizând o productivitate ridicată a fitoplanctonului și, implicit, a peștilor. Această productivitate poate avea efecte benefice asupra pescuitului, în special de-a lungul coastelor peruane și chiliene. Cu toate acestea, modificările bruște ale temperaturilor și curenților pot influența traseele migrației peștilor și pot afecta echilibrul ecologic din alte părți ale Pacificului.

Impactul La Niña asupra României și Europei

Comparativ cu regiunile tropicale și subtropicale, efectele ENSO (inclusiv La Niña) asupra Europei sunt mult mai slab definite. În general, Atlanticul de Nord, Marea Mediterană și alți factori climatici regionali (precum Oscilația Nord-Atlantică – NAO) joacă un rol mai important în determinarea tiparelor de vreme pe continent. Totuși, unele studii sugerează că iernile cu La Niña pot fi asociate cu:

Ierni mai reci în Europa de Nord: Când La Niña este puternică, există o tendință de intensificare a transportului de aer rece spre nordul Europei. Acest lucru poate duce la episoade de frig și ninsori mai abundente în Scandinavia și în regiunile nordice ale Rusiei.
Condiții mai umede în sudul Europei: În anumite ierni cu La Niña, circulația atmosferică globală poate devia furtunile și sistemele depresionare mai spre sud. Astfel, țări precum Spania, Italia sau Grecia ar putea experimenta episoade cu precipitații mai abundente.

În România, efectele ENSO sunt adesea estompate de variabilitatea meteorologică locală. Nu există un tipar clar și recurent care să lege un episod de La Niña de iernile sau verile din România. În anumite situații, pot apărea episoade de frig intens, mai ales dacă NAO (Oscilația Nord-Atlantică) se află într-o fază negativă, facilitând pătrunderea maselor de aer rece dinspre nord-est. În alte cazuri, diferențele se pot reflecta într-un surplus de precipitații sau, dimpotrivă, într-o secetă locală, însă influența directă a La Niña rămâne relativ mică comparativ cu factorii regionali și locali.

Diferențele dintre La Niña și El Niño

Principala diferență dintre La Niña și El Niño constă în direcția anomaliilor de temperatură de la suprafața Oceanului Pacific.

El Niño

El NiñoSe caracterizează prin încălzirea anormală a apelor de suprafață din Pacificul central și estic.

Efectele tipice sunt următoarele: precipitații abundente în sudul Statelor Unite, secetă în Australia și Indonezia, perturbări în pescuitul din largul coastelor americane din cauza reducerii upwelling-ului, scăderea activității uraganelor în Atlantic.

La Niña

Implică o răcire anormală a apelor de suprafață din aceleași regiuni, cu efecte opuse în majoritatea zonelor influențate.

Efectele tipice sunt condiții mai uscate în sudul SUA, precipitații abundente în Australia și Asia de Sud-Est, intensificarea sezonului de uragane în Atlantic și pescuit mai productiv în estul Pacificului, conform Ecoexploatorio.org.

Ambele fenomene au la bază mecanismele circulației atmosferice și a curenților oceanici în Pacificul tropical, dar direcția și forța acestor mecanisme determină dacă faza activă devine una de încălzire (El Niño) sau de răcire (La Niña).