Prima lucrare ştiinţifică referitoare la eşantioanele aduse de Chang'e-5, intitulată "Vârsta şi compoziţia bazalturilor tinere de pe Lună, evaluate din probele aduse înapoi de Chang'e-5", a fost publicată online, vineri, în jurnalul Science, transmite Știri.md cu referire la Tvr.ro.

Lucrarea a fost semnată de cercetători de la Institutul de Geologie din cadrul Academiei de Ştiinţe Geologice din China şi alte instituţii internaţionale.

Potrivit cercetării, sonda chineză Chang'e-5 a atins solul selenar în regiunea Oceanus Procellarum, care găzduieşte concentraţii ridicate de elemente ce generează căldura prin descompunere radioactivă de lungă durată şi care ar fi putut susţine o activitate magmatică prelungită pe faţa apropiată a Lunii.

Datele orbitale indică faptul că lavele bazaltice din Oceanus Procellarum sunt cele mai tinere unităţi vulcanice de pe Lună. Sonda Chang'e-5 a colectat probe din aceste lave bazaltice selenare şi le-a adus pe Pământ.

Oamenii de ştiinţă au analizat două fragmente din eşantioanele aduse de Chang'e-5 şi au identificat minerale comune în bazaltele selenare, cum ar fi clinopiroxen, plagioclază, olivină şi ilmenit, existând şi cantităţi mici de cuarţ şi cristobalit.

Studiul a dovedit că în urmă cu 1,96 miliarde de ani exista încă activitate magmatică pe Lună, oferind dovezi esenţiale pentru studiul evoluţiei satelitului natural al Terrei, a precizat CNSA.

Momentul în care a încetat activitatea magmatică pe Lună este una dintre problemele majore din istoria sa evolutivă.

După analiza compoziţiei chimice a rocilor, s-a descoperit că probele erau cu 1 miliard de ani mai "tinere" comparativ cu rocile colectate anterior de pe Lună, a notat profesorul Alexander Nemchin de la Centrul de Ştiinţe Spaţiale şi Tehnologie din cadrul Universităţii Curtin din Australia, autorul principal al cercetării.

Studii anterioare efectuate asupra eşantioanelor selenare nu au identificat nicio activitate magmatică cu o vechime mai mică de 2,9 miliarde de ani pe Lună.

Gretchen Benedix, coautoare a cercetării, de la acelaşi centru australian pentru cercetări spaţiale, a declarat că noile rezultate vor oferi oamenilor de ştiinţă mai multe puncte de calibrare pentru cronologia craterelor, permiţându-le să ajungă la concluzii mai precise, şi de o rezoluţie mai bună în ceea ce priveşte vechimea suprafeţelor planetare.