Moartea este o parte naturală și necesară a vieții. După cum a explicat Chris Packham în Earth, chiar și extincția are avantajele sale, deoarece eliberează calea pentru o nouă viață. Cu toate acestea, a avea o grămadă de cadavre întinse în jur este un coșmar pentru răspândirea bolilor, dar, din fericire, viața a găsit o modalitate de a avea grijă de toate lucrurile acestea, transmite Știri.md cu referire la playtech.ro.

Lector de criminalistică la Universitatea Kent, Dr. Devin Finaughty numește acest ecosistem ecosistemul de descompunere. Este o serie sofisticată de procese care preia un corp și îl descompune până când tot ce rămâne este un schelet, un proces cunoscut sub numele de scheletizare.

Înainte de a ajunge la scheletul îngrijit și, în mod esențial, necontagios, există tot felul de țesuturi care trebuie îngrijite. Într-un interviu acordat publicației IFLScience, pentru CURIOUS Live, un eveniment virtual, Finaughty a ghidat audiența prin aceste procese. Dar un punct curios pe care l-a menționat, de asemenea, este că moartea în sine nu este un singur moment.

Dr. Devin Finaughty spune că descompunerea începe foarte curând după moarte: „un lucru pe care vreau să-l clarific este că moartea nu este un singur moment. Este o cascadă de reacții și procese care se întâmplă în timp”.

Ceea ce se va întâmpla de obicei este că individul își va pierde cunoștința și apoi va continua spre suprimarea respirației și a ritmului cardiac, moment în care va deceda. Sau ar putea să-și piardă cunoștința ca urmare a opririi acestor două procese. Oricum, asta este ceea ce numim moarte clinică. Deci, aceasta este moartea din care poți fi adus înapoi la viață, poți fi reînviat de mai multe ori dacă este necesar.

Problema este că, odată ce inima ta încetează să mai pompeze, odată ce oxigenul a încetat să circule, celulele tale au doar atât de mult oxigen disponibil pentru a-și produce sursa de energie, care este cunoscută sub numele de adenozin trifosfat (ATP). Odată ce celula rămâne fără oxigen pentru a produce ATP, poate intra în respirație anaerobă și poate produce ATP în acest fel.

Problema cu asta este că este un proces foarte ineficient din punct de vedere energetic și generează acid lactic ca produs secundar. Deci, există o perioadă limitată de timp.

Odată ce celula rămâne fără ATP, mecanismul său de transport celular a încetat să funcționeze, ceea ce înseamnă că nu mai poate face schimb cu mediul său extracelular. Asta înseamnă că acele condiții interne din celulă încep să se deterioreze, devin mai acide, aciditatea începe să dizolve lizozomul din celulă și, odată ce peretele lizozomului se deschide, toate enzimele și lizozomii care se află în interiorul ei ies, și încep să deterioreze celula.

În cele din urmă, celula se va rupe și acesta este un proces cunoscut sub numele de necroză și este diferit de apoptoză, care este moartea celulară programată. Asta pentru că apoptoza este reversibilă din punct de vedere tehnic, în timp ce necroza (sau autoliza, așa cum am numi-o), este un proces ireversibil.

Ce au explicat cercetătorii

Problema este atunci că celula revarsă toate aceste toxine și lizozomi și alte lucruri în mediul extracelular, asta începe să deterioreze celulele adiacente, care se confruntă, de asemenea, cu același tip de stres intern. Deci, se obține această cascadă de moarte celulară.

Se întâmplă mai întâi în țesuturile care au cel mai mare oxigen și cel mai mare conținut de apă. Deci, creierul, stomacul, plămânii. Creierul tău ar fi primul care nu mai funcționează, deoarece necesită de 20 la sută din glucoza de care corpul nostru are nevoie. Este foarte, foarte solicitant.

Acest lucru durează aproximativ patru minute, așa că din momentul în care inima ta încetează să mai bată, ai aproximativ patru minute până când celulele creierului încep să moară și acel proces este, de asemenea, ireversibil. Odată ce o cantitate suficientă de celule cerebrale a murit, atunci vei experimenta moartea creierului.

Alte părți ale corpului tău vor persista și pot rezista destul de mult timp, în mod surprinzător, dar odată ce pierzi controlul neuronal, întregul sistem care lucrează împotriva echilibrului eșuează. Și asta, din perspectivă chimică, este ceea ce este cu adevărat moartea. Este o defecțiune a sistemelor noastre biologice care împiedică revenirea la echilibrul chimic și tot ceea ce decurge apoi din acel punct încolo este caracterizat într-o măsură de revenire la echilibru, cu excepția cazului în care toți acești agenți biotici acționează asupra organismului.

Asta pentru că, odată ce toate acestea încetează să funcționeze, sistemul tău imunitar nu mai e funcționabil și pentru că sistemul tău imunitar încetează să funcționeze, bacteriile care sunt intrinseci intestinelor noastre, care depășesc numărul celulelor noastre cu 20 la unu, nu mai sunt constrânse. Așadar, vor începe să consume totul.

Acestea vor trece prin mucoasa sistemului gastrointestinal și în fluxul sanguin și vor începe să se răspândească în tot corpul. Ele vor începe să metabolizeze substraturile din corpul tău, începând cu zaharurile care sunt pe suprafața celulelor noastre și care sunt îndepărtate din celule.

Apoi, vor continua spre carbohidrați și grăsimi mai complecse. Acesta este cu adevărat începutul descompunerii, iar metabolismul produce o serie de produse secundare, numite compuși organici volatili. Oricine a mirosit un cadavru, nu neapărat un corp uman, dar orice leș care începe să se stingă, acel miros este reprezentat de compuși organici volatili și există aproximativ 400 până la 500 dintre ei pe care cercetătorii i-au identificat la oameni până acum.