Temperaturile tot mai calde din Arctica dezghețează permafrostul, un strat înghețat de sol, și pot trezi virusuri care, după ce au rămas latente timp de zeci de mii de ani, ar putea pune în pericol sănătatea oamenilor și animalelor, relatează CNN, transmite Știri.md, cu referire la Digi24.ro.

Deși o pandemie declanșată de o boală din trecutul îndepărtat pare un film SF, oamenii de știință avertizează că riscurile, deși scăzute, sunt subapreciate. Deșeurile chimice și radioactive care datează din timpul Războiului Rece, care au potențialul de a dăuna vieții sălbatice și de a perturba ecosistemele, pot fi, de asemenea, eliberate în timpul dezghețurilor.

„Se întâmplă lucruri îngrijorătoare cu permafrostul și de aceea este foarte important să păstrăm cât mai mult permafrost înghețat posibil”, a spus Kimberley Miner, un cercetător în climă la NASA.

Permafrostul acoperă o cincime din emisfera nordică, sub tundra arctică și pădurile boreale din Alaska, Canada și Rusia. Acesta servește ca un fel de capsulă a timpului, păstrând - pe lângă virusuri antice - rămășițele mumificate ale unui număr mare de animale dispărute pe care oamenii de știință le-au putut dezgropa și le-au studiat în ultimii ani, inclusiv doi pui de leu din peșteră și un rinocer lânos.

Permafrostul este un mediu bun de stocare nu este doar pentru că este rece, ci și pentru că este un mediu fără oxigen și în care lumina nu pătrunde. Dar temperaturile arctice din ziua de azi cresc de patru ori mai repede decât în restul planetei, slăbind stratul superior de permafrost din regiune.

Pentru a înțelege mai bine riscurile prezentate de virusurile înghețate, Jean-Michel Claverie, profesor emerit de medicină și genomică la Școala de Medicină a Universității Aix-Marseille din Marsilia, Franța, a testat mostre de pământ prelevate din permafrostul siberian pentru a vedea dacă particulele virale conținute în acestea sunt încă infecțioase. El caută ceea ce el descrie drept „virusuri zombie” – și a găsit.

Claverie studiază un anumit tip de virus pe care l-a descoperit pentru prima dată în 2003. Cunoscute sub numele de virusuri gigant, acestea sunt mult mai mari decât cele obișnuite și sunt vizibile la un microscop cu lumină obișnuită, mai degrabă decât la un microscop electronic mai puternic.

Eforturile sale de a detecta virusuri înghețate în permafrost au fost parțial inspirate de o echipă de oameni de știință ruși care, în 2012, a reînviat o floare sălbatică dintr-un țesut de semințe vechi de 30.000 de ani găsit în vizuina unei veverițe. De atunci, oamenii de știință au readus, de asemenea, cu succes animale microscopice antice înapoi la viață. În 2014, a reușit să reînvie un virus pe care el și echipa sa l-au izolat din permafrost, făcându-l infecțios pentru prima dată în 30.000 de ani, inserându-l în celulele de cultură.

Pentru siguranță, el a ales să studieze un virus care ar putea viza doar amibe unicelulare, nu animale sau oameni. Cercetătorul a repetat performanța în 2015, izolând un alt tip de virus care a vizat și amibe. Și în ultima sa cercetare, publicată pe 18 februarie în jurnalul Viruses, Claverie și echipa sa au izolat mai multe tulpini de virus antic din mai multe mostre de permafrost prelevate din șapte locuri diferite din Siberia și au arătat că fiecare dintre ele ar putea infecta celulele de amibe.

Totuși, multe dintre virusurile necunoscute blocate în permafrost ar putea să fie periculoase pentru oameni. Unele dintre ele au provocat deja victime. O epidemie de antrax în Siberia a infectat în 2016 zeci de persoane, omorând un băiat de 12 ani. Vectorul bolii ar fi dezghețarea și descompunerea cadavrului unui ren care a murit în 1941.

Nu se știe însă sigur dacă aceste virusuri antice ar avea capacitatea de a infecta o gazdă după ce au fost expuse condițiilor mediului exterior, precum căldura, oxigenul și razele ultraviolete. Cercetătorii spun, totuși, că șansele să ajungem într-o astfel de situație cresc pe măsură ce permafrostul se dezgheață tot mai mult și din ce în ce mai mulți oameni încearcă să exploateze zona arctică ce se topește de la încălzirea globală și oferă noi oportunități comerciale și industriale.

Birgitta Evengard, profesor emerit la Departamentul de Microbiologie Clinică al Universității Umea din Suedia, a spus că ar trebui să existe o supraveghere mai bună a riscului reprezentat de potențialii agenți patogeni din dezghețarea permafrostului.

„Trebuie să vă amintiți că apărarea noastră imunitară a fost dezvoltată în contact strâns cu mediul microbiologic”, a spus Evengard, care face parte din Centrul Nordic de Excelență CLINF, un grup care investighează efectele schimbărilor climatice asupra prevalenței bolilor infecțioase la oameni și animale din regiunile nordice.

„Dacă există un virus ascuns în permafrost cu care nu am fost în contact de mii de ani, s-ar putea ca apărarea noastră imunitară să nu fie suficientă. Este corect fim proactivi și nu doar reactivi. Iar modalitatea de a lupta împotriva fricii este să ai cunoștințe”, a spus ea.