Cum arată un adăpost antiaerian transformat în fermă subterană

Cei de la Fermele Zero Carbon cresc ierburi și salate în Clapham, în sudul Londrei, o zonă dens populată în care nu este loc pentru culturile agricole obișnuite.

Dar, la 30 de metri adâncime, se întind tuneluri lungi de un kilometru, iar tehnologia le-a permis oamenilor să le transforme în ferme.

La șapte ani după prima recoltă, compania își va dubla în curând spațiul de cultivat în încercarea de a face față cererii mari pentru lăstarii de mazăre, rucola și năsturel din partea marilor magazine britanice, precum Marks & Spencer, și a restaurantelor locale.

Cumpărătorilor le place că produsele ajung pe farfuria lor în mai puțin de două ore de când sunt culese.

În același timp, transportarea lor nu poluează la fel de mult ca celelalte alternative.

„Viitorul este foarte, foarte luminos pentru această industrie și cred că ceea ce va fi cu adevărat un punct de pivotare fundamental este aplicarea adecvată a tehnologiei”, a spus șeful fermei subterane, Tommaso Vermeir.

Agricultura pe verticală - o soluție la criza alimentară?

Agricultura pe veritcală, numele dat producției de culturi agricole într-o serie de niveluri suprapuse, de multe ori într-un mediu controlat, este o industrie în mare creștere în care au fost investite miliarde de dolari în proiecte de pe tot globul.

Acest tip de agricultură ar putea fi o soluție la criza alimentară, dar folosirea luminii artificiale consumă mult mai multă energie decât fermele convenționale, costul ridicat al producției fiind o provocare grea pentru fermele verticale din toată lumea.

„Ceea ce face ca această industrie să fie atât de captivantă și provocatoare este că nimeni nu a reușit să îi dea de cap”, a spus Olivia O'Brien, director de dezvoltare a afacerii la Fermele Zero Carbon.

Locația subterană a fermei asigură izolație naturală în fața frigului, iar energia este obținută din resurse regenerabile.

Agricultura subterană consumă între 70% și 90% mai puțină apă și 95% mai puține îngrășăminte decât fermele obișnuite.

Culturile cresc tot anul într-un ritm mult mai accelerat. Semințele sunt semănate pe bucăți decupate de covor și, cu toate că nu există pământ în această fermă, muncitorii poartă o uniformă din care nu lipsesc cizmele purtate de un fermier obișnuit.

În timp ce tăia frunze de pe tulpinile plantelor cu un cuțit uriaș, supervizorul Riley Anderson, uul dintre cei 35 de angajați ai companiei, a spus că acesta era un job atipic pentru Londra. 

„Nu am vrut să lucrez într-un birou. Am vrut să fac ceva diferit și asta cu siguranță îndeplinește toate cerințele”, a spus Anderson.