Cum arată Steaua Nordului: Astronomii au obținut primele imagini
Oamenii de știință au aflat mai multe despre cum arată și cât de mare este Steaua Nordului, numită și Polaris. Noile descoperiri au fost publicate în The Astrophysical Journal.
Foto: descoperă.roPolul Nord al Pământului este orientat înspre o direcție din spațiu marcată de Steaua Nordului. Astfel, Polaris este atât un ajutor de navigație cât și o stea remarcabilă în sine, transmite Știri.md cu referire la descoperă.ro.
Este cea mai strălucitoare dintr-un sistem stelar triplu și este o stea variabilă care pulsează. Polaris crește și scade în luminozitate pe măsură ce diametrul său crește și scade în timpul unui ciclu de patru zile.
Steaua Nordului este o cefeidă variabilă. Dar ce înseamnă asta?
Așadar, Polaris este un tip de stea cunoscut drept cefeidă variabilă. Astronomii folosesc aceste stele drept „lumânări standard” pentru că adevărata lor luminozitate depinde de perioada de pulsație. Stelele mai luminoase pulsează mai rapid decât cele mai puțin luminoase.
Luminozitatea unei stele de pe cer depinde de adevărata sa luminozitate și distanța până la stea. Pentru că știu adevărata luminozitate a cefeidelor în funcție de perioada de pulsație, astronomii le pot folosi pentru a măsura distanța până la galaxiile lor gazdă și pentru a deduce rata de expansiune a Universului.
O echipă de astronomi coordonată de Nancy Evans de la Centrul pentru Astrofizică din cadrul Harvard & Smithsonian a observat Steaua Nordului cu ajutorul rețelei de telescoape CHARA din California. Scopul cercetării a fost studiul unui companion care orbitează Polaris o dată la fiecare 30 de ani.
Cea mai mare surpriză, imaginile cu suprafața lui Polaris
Cea mai mare surpriză a fost cum arată de aproape Steaua Nordului. Observațiile cu CHARA au adus, așadar, primele imagini cu suprafața unei cefeide variabile.
„Imaginile CHARA au dezvăluit pete mari și întunecate pe suprafața lui Polaris care s-au schimbat de-a lungul timpului”, a spus Gail Schaefer, director al rețelei de telescoape. Prezența petelor și rotația stelei ar putea fi strâns legate de variația de 120 de zile în velocitate.
Cercetătorii au de gând să continue să obțină imagini cu Polaris. „Sperăm să înțelegem mai bine mecanismul care generează petele pe suprafața lui Polaris”, a spus John Monnier, profesor de astronomie la Universitatea din Michigan, SUA, citat de Phys.org.
Studiul și primele imagini cu suprafața Stelei Nordului au fost publicate în Astrophysical Journal.