Rămași fără gaz, indienii gătesc cu bălegar de vacă: Este aur negru

Gauri Devi, o fermieră de 25 de ani din Nekpur, sat aflat în statul Uttar Pradesh, la aproximativ 30 de kilometri de New Delhi, gătește la o plită alimentată cu biogaz. Ea spune că poate pregăti ceai, legume sau linte fără să depindă de o butelie, transmite Știri.md cu referire la antena3.ro.

Problemele au apărut pe fondul blocării Strâmtorii Ormuz, prin care trece aproximativ 60% din necesarul de gaz natural lichefiat al Indiei. Deși Guvernul de la New Delhi susține că nu există o penurie, întârzierile în aprovizionare, cumpărăturile alimentate de panică și piața neagră îi obligă uneori pe oameni să aștepte ore întregi pentru o butelie.

India consumă anual peste 30 de milioane de tone de gaz lichefiat și importă mai mult de jumătate din această cantitate.

Autoritățile indiene au început încă din anii 1980 să încurajeze producția de biogaz în mediul rural și au subvenționat peste cinci milioane de instalații care transformă deșeurile agricole în combustibil pentru gătit și în nămol bogat în azot, folosit ulterior ca îngrășământ.

În gospodăria sa, Gauri Devi amestecă găleți de gunoi de grajd cu apă, apoi toarnă compoziția într-un rezervor subteran de dimensiunea unei mașini. Metanul produs este livrat prin conductă la plită, iar nămolul rămas este folosit ca îngrășământ.

Un fermier care deține, din 2025, o astfel de instalație pentru șase persoane spune că aceasta este alimentată zilnic cu 30-45 de kilograme de gunoi de grajd de la patru vaci.

Pentru agricultori, bălegarul a devenit tot mai valoros, în contextul scumpirii îngrășămintelor pe piața globală. Un oficial din domeniul agriculturii a declarat că „bălegarul este aur negru”.

Sectorul agricol angajează peste 45% din forța de muncă a Indiei, iar țara, cu 1,4 miliarde de locuitori, are unul dintre cele mai mari efective de vite din lume.

India, al treilea cel mai mare poluator din lume după China și Statele Unite, încurajează producția de biogaz la scară largă, în contextul angajamentului de a atinge neutralitatea climatică până în 2070.

În prezent, zeci de instalații mari de biogaz sunt în construcție în India, prin investiții de milioane de dolari. În același timp, în zonele rurale continuă să apară unități mici, care costă între 25.000 și 30.000 de rupii, adică aproximativ 225-270 de euro, de multe ori cu sprijin financiar din partea statului.

Totuși, trecerea la biogaz nu este ușoară pentru toți. Într-o țară majoritar hindusă, unde bălegarul și urina vacilor venerate sunt folosite pentru tencuirea pereților, drept combustibil și în ritualuri, unele comunități au început să accepte mai ușor această soluție energetică.

Gauri Devi spune că, de la construirea primei instalații în 2007, acceptarea biogazului în satul său a crescut treptat, mai ales în ultimul an, pe fondul războiului din Iran.

Specialiștii avertizează însă că biogazul reprezintă deocamdată doar o mică parte din combustibilul folosit pentru gătit, gazul lichefiat fiind considerat mai practic. Președintele Asociației Indiene de Biogaz, A.R. Shukla, explică faptul că aceste unități nu sunt simple echipamente, ci mici centrale care au nevoie de instalare, funcționare regulată și întreținere.

Costul inițial rămâne un obstacol pentru multe familii, chiar și atunci când există subvenții. Un muncitor cu ziua, Ramesh Kumar Singh, spune că lucrează pe terenurile altora și nu are spațiu pentru o astfel de instalație, în timp ce o femeie de 77 de ani, Mahendri, aștepta de trei zile să poată pleca acasă cu o butelie de gaz.