Industria stagnează, iar exporturile se prăbușesc: Transnistria, în criză economică

Potrivit deciziei adoptate, începând cu luna martie și până la sfârșitul anului 2026, salariile „bugetarilor” vor fi plătite în două tranșe. Măsura vine la scurt timp după ce, pe 16 februarie, sovietul suprem, pretinsul organ legislativ al regiunii, stabilise că salariile vor fi achitate „nu mai rar decât o dată pe lună”, transmite Știri.md cu referire la europalibera.org.

Conform noii „proceduri speciale”, prima parte a salariului va fi plătită până la data de 20 a lunii, iar a doua – până la sfârșitul lunii. Administrația transnistreană a precizat că măsura nu vizează pensiile și indemnizațiile. Nu a fost anunțat nici numărul exact al persoanelor afectate, însă estimările jurnaliștilor de la Europalibera.org indică până la 50.000 de angajați din sectorul public.

„Premierul” transnistrean Alexandr Rozenberg a declarat că măsura este temporară și că o formulă similară a fost aplicată și anul trecut. Revenirea la plata integrală, o dată pe lună, ar depinde de „situația financiară curentă și posibilitățile bugetare”.

Jurnalistul Evghenii Ceban, de la proiectul media „Most”, a declarat că dificultățile privind plata salariilor sunt legate direct de criza energetică începută la începutul anului trecut.

Regiunea primește în prezent, printr-o schemă opacă, prin intermediul companiei maghiare MET și cu plăți efectuate din Dubai, mai puțin de jumătate din volumele de „gaze gratuite” furnizate anterior de Gazprom. În sezonul rece, necesarul zilnic este de 3,7 milioane de metri cubi, însă în anumite perioade au fost livrate doar 1,5 milioane de metri cubi sau chiar mai puțin.

Transnistria este obligată să achite pentru gaze o dată la jumătate de lună, însă plățile întârzie frecvent, ceea ce duce la reducerea livrărilor.

Compania locală Tiraspoltransgaz achită Moldovagaz costurile de transport al gazelor până în regiune. Reducerea volumelor a afectat și „contul special gazier”, utilizat de Tiraspol pentru acoperirea deficitului bugetar.

La mijlocul lunii februarie, administrația de facto a prelungit starea de urgență în economie până la 17 martie, invocând reducerea aprovizionării cu gaze și deteriorarea indicatorilor socio-economici.

Reducerea consumului de gaze a afectat direct industria – pilonul economiei locale. Uzina Metalurgică, Tirotex și Uzina de Ciment, principalii contribuabili la bugetul regiunii, și-au sistat activitatea sau funcționează cu întreruperi, motiv pentru care exporturile și veniturile bugetare au scăzut.

Centrala electrică MGRES/Cuciurgan, controlată de compania rusă Inter RAO, a fost nevoită să utilizeze inclusiv stocurile limitate de cărbune în perioadele cu livrări reduse de gaze.

Potrivit lui Ceban, Moscova ar fi exercitat presiuni pentru redirecționarea fondurilor din „contul special gazier” pentru a acoperi diferența dintre costul real al energiei și prețul de vânzare în regiune. Malul drept nu mai achiziționează energie de la MGRES de peste un an.

Tot mai mulți angajați ai companiilor care staționează își dau demisia și pleacă fie pe malul drept al Nistrului, fie peste hotare.

Expertul economic Veaceslav Ioniță susține că regiunea traversează cea mai profundă criză din ultimii 25 de ani. În 2024, economia locală s-a contractat cu 18%, industria a scăzut cu 30%, iar inflația a ajuns la aproape 15%.

PIB-ul per cap de locuitor este de 3.800 de dolari în stânga Nistrului, comparativ cu 8.400 de dolari pe malul drept. În 2025, veniturile salariale reale au crescut cu peste 4% pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au scăzut cu 8%.

Ioniță califică situația drept „o criză sistemică”, susținând că modelul economic actual nu mai poate susține dezvoltarea și protecția socială.

Minimul de existență în regiune a fost luna trecută de circa 160 de dolari, iar pentru populația aptă de muncă – peste 170 de dolari. Aproape jumătate din această sumă revine coșului alimentar.

Datele prezentate de șeful așa-numitului serviciu vamal transnistrean, Valentin Grabko, arată o contracție puternică a comerțului exterior în 2025. Volumul total al schimburilor comerciale a fost de 1,7 miliarde de dolari, în scădere cu aproape 30% față de anul precedent.

Exporturile au scăzut cu 40%, până la 436 de milioane de dolari – cel mai redus nivel din ultimele două decenii, potrivit experților de la Chișinău. Importurile au totalizat 1,3 miliarde de dolari.

Numărul exportatorilor s-a redus cu 5%, până la 768 de companii. Ponderea schimburilor comerciale cu Uniunea Europeană a rămas la circa 27%, iar comerțul cu statele din fostul spațiu sovietic a scăzut la 10%.

Peste 70% din exporturile transnistrene au ajuns în UE, iar aproape jumătate din importuri au provenit din spațiul comunitar. Importurile din Rusia au însumat 45 de milioane de dolari, în scădere cu 4%.

Reducerea comerțului exterior a dus la diminuarea veniturilor bugetare cu peste 11% față de 2024.

În pofida crizei, datele oficiale indică o integrare economică graduală între cele două maluri ale Nistrului. În registrele Agenției Servicii Publice figurează aproximativ 2.500 de agenți economici din regiunea transnistreană, cu 4,5% mai mulți decât acum doi ani. În 2025, aceștia au achitat taxe vamale de 167 de milioane de lei.

Biroul politici de reintegrare afirmă că aceste cifre reflectă consolidarea „spațiului economic unic al Republicii Moldova”. Fără înregistrare la instituțiile de pe malul drept, agenții economici transnistreni nu pot desfășura operațiuni de export-import.

De asemenea, la începutul anului, Serviciul Fiscal de Stat a raportat că aproximativ 14.000 de persoane cu domiciliul în regiunea transnistreană erau angajate legal pe malul drept în 2025, peste 80% dintre acestea activând în Chișinău.