De la embargou la succes: Cum și-a revenit industria vinului din R. Moldova după 2006

Potrivit secretarului de stat de la Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare (MAIA), Andrian Digolean, deși a fost o „lovitură grea” pentru economie, embargoul a forțat producătorii să investească în calitate și să diversifice piețele. Dacă în 2005 exporturile de vinuri ajungeau la 280–300 de milioane de dolari, după embargou acestea au scăzut la circa 100 de milioane, ulterior revenind treptat. În 2025, exporturile au ajuns la 220 de milioane de dolari, în volum de 117 milioane de litri, transmite Știri.md cu referire la moldova1.md.

În prezent, aproximativ 60% din vinurile moldovenești sunt exportate în Uniunea Europeană, în special în România, Polonia, Cehia, Olanda și Slovacia. Alte piețe importante sunt CSI (24%), America (7%), Africa (4%) și Asia (5%).

Totodată, industria a trecut prin schimbări structurale semnificative. Deși suprafețele de viță-de-vie s-au redus de la 150.000 de hectare în 2005 la circa 109.000 în prezent, randamentul a crescut, iar accentul a fost pus pe vinuri îmbuteliate, cu valoare adăugată mai mare. Prețul mediu de export a urcat de la 0,7 dolari pe litru în 2005 la aproximativ 2 dolari în prezent.

Cu toate acestea, pierderile provocate de embargou au fost considerabile. Autoritățile estimează că prejudiciile directe s-au ridicat la circa 300 de milioane de dolari, iar veniturile ratate – la aproximativ 1,5 miliarde de dolari.

Oficialii subliniază că piața rusă nu mai este considerată una sigură, din cauza lipsei de predictibilitate.

„Suntem gata să exportăm peste tot în lume, dar ne dorim condiții echitabile și clare pentru toți”, a declarat Andrian Digolean.

Reprezentanții industriei confirmă că, deși impactul inițial a fost dur, efectele pe termen lung au fost benefice. Producătorii au investit în tehnologii noi, au plantat soiuri moderne și au reușit să pătrundă pe piețe noi, inclusiv în Uniunea Europeană, America de Nord și Africa.

Embargoul din 2006, justificat oficial de Rusia prin probleme de calitate, a fost considerat pe scară largă un instrument de presiune economică. În pofida efectelor negative imediate, acesta a contribuit la transformarea și maturizarea industriei vinului din Republica Moldova, reducând dependența de o singură piață de export.