Cum a funcționat schema lui Platon de neplată a taxei de stat

Iniţiativa prevede modificarea art.3 pct.1, lit.a) din Legea taxei de stat în sensul eliminării plafonului: urmează a fi excluse sintagmele „nu mai mult de 25.000 lei” și „nu mai mult de 50.000 lei”, transmite Știri.md cu referire la Mold-street.com.

Pe făgaşul normalităţii?

„Conform mai multor studii și analize credibile, anume plafonarea în anul 2010 a taxei de stat până la 50 de mii de lei indiferent de valoarea acțiunii (chiar dacă se solicită încasarea unui miliard de euro, taxa de stat e tot 50 de mii de lei) a permis organizaţiilor criminale internaționale de a-și canaliza atenția către Republica Moldova pentru legalizarea, prin intermediul sistemului nostru judecătoresc putred de corupt, a banilor de sorginte criminală în cadrul Laundromatului rusesc”, argumentează Sergiu Litvinenco necesitatea unei astfel de iniţiative. 

Chiar dacă parlamentarul nu crede că „crime de o asemenea anvergură se mai pot întâmpla vreodată în Republica Moldova”, autorul inițiativei susţine că „legislația oricum trebuie ajustată, astfel încât să fie repusă pe făgașul normalității”.

Iniţiativa este una salutabilă, dar insuficientă în condiţiile Republicii Moldova. Iar dacă îl parafrazăm pe celebrul personaj Ostap Bender, care susţinea că ştie patru sute de moduri relativ cinstite de a lua bani, apoi şi în cazul taxei de stat, au fost şi mai sunt modalităţi de a evita plățile către stat. 

În acest sens, cea mai bună dovadă că schemele pot continua cu sau fără plafon sunt mărturiile controversatului om de afaceri Veaceslav Platon, condamnat la 25 de ani de închisoare, care a recunoscut într-un interviu pentru postul TV8 că a evitat în cel puţin 200 de cazuri examinate de instanţele din Moldova plata taxei de stat.

„Erau o mulţime de alte de posibilităţi de evitare a plăţii taxei de stat și eu, de fiecare dată, am evitat-o. Fie că era vorba de procedura de faliment, fie că prezinţi la instanţa de judecată un document că nu ai bani pe cont și judecătorul te scutește de această taxă. Eu am avut circa 200 de decizii în care nu am plătit această taxă din anul 2003", a recunoscut afaceristul.

Mold-Street.com a documentat o parte dintre aceste decizii şi modul cum a funcţionat schema.

De ce trebuie plătită o taxă instanţelor

Când ajungeţi în instanţă, pentru a vă apăra un drept, trebuie să vă pregătiți și financiar. Și asta pentru că la depunerea unei cereri de chemare în judecată, trebuie să achitaţi și o taxă de stat. Aceasta însă este de câteva sute de lei.

În cazul unei cereri de chemare în judecată care vizează o acţiune patrimonială, care poate fi evaluată în bani, potrivit art.83 a Codului de procedură civilă (CPC) și Legii taxei de stat mărimea taxei de stat este de 3% din valoarea acțiunii sau din suma încasată.

Aceasta însă nu poate fi mai mică de 150 de lei și nu mai mare de 25.000 de lei – în cazul persoanelor fizice, și nu mai puțin de 270 de lei și nu mai mare de 50.000 de lei – în cazul persoanelor juridice. De exemplu, dacă valoarea acțiunii este estimată la 10.000 de lei, atunci veți achita o taxă de stat de 300 de lei. În cazul unei acţiuni de un milion de lei – 30.000 lei, iar de 100 milioane lei – 50.000 lei.

Până în mai 2010, în cazul litigiilor patrimoniale nu exista, însă, pragul de 50.000 de lei şi respectiv dacă valoarea pretenţiei era de 100 milioane lei, taxa de stat ce urma să fie plătită se ridica la 3 milioane lei.

Schema cu falimentul

Cu toate acestea existau mai multe posibilităţi de a nu plăti această taxă. Două dintre acestea au fost menţionate chiar de Veaceslav Platon, în interviu.

Astfel, în alin.(2) al art.86 din CPC, este prevăzută posibilitatea amânării plăţii taxei de stat pentru persoanele juridice declarate în stare de insolvabilitate, la introducerea în instanţa de judecată a acţiunilor de urmărire a creanţelor debitoare, cu achitarea taxei de stat după examinarea cauzei, dar nu mai târziu de 6 luni din data adoptării de către instanţa de judecată a hotărârii.

De această portiţă s-a folosit Platon şi alte persoane, pe care un grup special de anchetă i-a calificat drept o structură criminală încă în anii 2008-2010.

Schema se rezuma la intentarea unor cauze de insolvabilitate fictivă (cu utilizarea şi a unor acte false) pentru a înainta acţiuni în instanţe cu sume considerabile, dar beneficiind de scutirea de la plata taxei de stat, prevăzută în alin.(2) al art.86 din CPC.

De exemplu în anul 2005, la examinarea cererii firmei Moldprotectplant SRL, aflată în procedură de insolvabilitate, de încasare a 12 milioane dolari de la SRL Molhidrocomplet şi banca Ukreximbank din Ucraina, Curtea de Apel Economică a obligat Moldprotectplant să achite taxa de stat, care era de 360.000 dolari (circa 4 milioane lei la acel moment). Pentru aceasta i-a acordat firmei termen pentru a prezenta dovada de achitare a taxei de stat.

Moldprotectplant însă a contestat încheierea cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie, care extrem de operativ, în doar trei săptămâni, pe 28 iulie 2005 a admis recursul, a casat încheierea Curţii de Apel Economice şi a dispus judecarea în fond a cauzei cu amânarea achitării taxei de stat în condiţiile art.86 alin.(2) al CPC.

Curios este că de fapt Moldprotectplant a înaintat cererea în baza unui contract de mandat încheiat cu firma ucraineană OOO VVD (ООО ВВД), ultima fiind de fapt beneficiarul final al încasării banilor. În rezultatul utilizării acestei scheme numai pentru prima instanţă nu a fost achitată taxa de stat de 360.000 dolari.

Aici mai aducem aminte că ulterior la sediul Moldprotecplant de pe strada Bucureşti 67, în iulie 2008, în urma unei percheziţii s-au depistat ştampile de la peste 60 de companii offshore, denumirile cărora au devenit mai cunoscute după investigația dedicată Laundromat-ului rusesc.

Un alt caz similar a avut loc la fel în 2005, când administratorul SRL Raselev-Com în insolvenţă, în temeiul unui contract de mandat cu Jet Business Limited, a solicitat de la Molhidrocomplet şi un grup de companii din Rusia (ОАО «Силовые Машины – ЗТЛ, ЛМЗ, Электросила, Энергомашэкспорт) plata a 27,2 milioane de dolari. În acest caz nu a fost achitată taxa de stat în mărime de 816.000 dolari.

În cadrul acestui dosar, Curtea de Apel Economică a dispus încasarea a 12 milioane de dolari, cu respingerea acţiunii în restul sumei şi respectiv s-a dispus încasarea de la Raselev-Com a taxei de stat de 456.000 dolari. Banii aşa-şi nu au fost încasaţi la buget, pentru că Raselev-Com era în stare de insolvabilitate, iniţiată la cererea Westhill Traiding Ltd (Marea Britanie) cu o pretenţie de 31.499 dolari. În următorii ani au fost şi alte cazuri de acest fel.

Reforma Taxei de stat şi Laundromatul

Pe 20 mai 2010, la iniţiativa lui Alexandru Tănase, ministru al Justiţiei în acea perioadă, Parlamentul adopta modificări la legea taxei de stat prin care mărimea taxei de stat se plafona la 25.000 lei pentru persoane fizice şi 50.000 lei pentru persoane juridice.

Totodată se modifica art.85 alin.(4) din CPC, care stabilea: ,,În funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică este scutită de către judecător (de către instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei.” Ambele modificări au intrat în vigoare pe 4 iunie 2010 şi aveau drept argument facilitarea accesului la justiţie.

„Pentru cei interesați, modificarea Legii taxei de stat s-a făcut pentru a facilita accesul la justiție. La litigiile cu valori mari, judecătorii „manevrau” și decideau ei cui să ofere scutire la taxă și cui nu. Multe persoane, în mod special societățile comerciale, se pomeneau în imposibilitatea de a plăți aceste taxe de stat, iar pentru scutire/eșalonare trebuia să te „înțelegi” cu judecătorul”, a susţinea ulterior Alexandru Tănase.

Coincidenţă sau nu, dar la câteva luni după aceste modificări a început să funcţioneze Laundromatul – schema moldovenească de spălarea a banilor ruseşti, operaţiune prin care au trecut circa 22 de miliarde de dolari. Aici judecătorii impuneau plata taxei de stat, care în cazul unor pretenţii de jumătate de miliard de dolari, era de doar 50.000 de lei. În cazul în care rămânea taxa de 3% din valoarea sumei, în buget urmau să ajungă sume enorme.

Fostul ministru al Justiţiei şi preşedinte al Curţii Constituţionale Alexandru Tănase a negat însă că plafonarea taxei de stat ar fi fost făcută astfel încât să favorizeze o schemă precum a fost Laundromatul.

Cum băncile evitau plata taxei de stat

Aici el parţial are dreptate. Or, chiar şi cu taxa redusă structuri şi persoane afiliate lui Veaceslav Platon au continuat să practice scheme pentru a nu plăti nici măcar aceste sume în bugetul de stat.

În acest sens este elocvent dosarul în care, Olga Punga, o fostă şefă de la Moldindconbank a fost condamnată la opt ani şi şase luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii în sistemul financiar-bancar pe un termen de cinci ani.

Suspect este că deşi procurorii susţineau că era vorba de un „grup criminal organizat condus de către Platon Elena, la indicaţia şi coordonarea acţiunilor criminale de către organizatorul şi conducătorul organizaţiei criminale Platon Veaceslav - acţionarul majoritar al Moldindconbank ..., în participaţie cu avocatul Dorogoi Ion, care acorda servicii juridice instituţiei financiare nominalizate prin intermediul întreprinderii SRL LEGALTRIUMF”, nici una dintre aceste persoane nu a fost condamnată în acest dosar.

Din deciziile instanţelor doar pe acest caz, rezultă că anii 2013-2016, în circa 300 de procese cu implicarea Moldindconbank a fost evitată plata taxei de stat, iar prejudiciul calculat de procurori a fost de peste 4 milioane de lei. Amploarea schemei a fost mai mare în ea fiind atrase firme juridice, companii etc.

Schema era simplă. În cazurile când banca figura în calitate de reclamant în cauze civile, la dosar se anexau dispoziţii de plată a taxei de stat, fără ca plata să fie făcută efectiv. Adică erau dispoziţii de plată fictive.

Un control efectuat în mai 2016, de Direcţia control intern a Moldindconbank, ca urmare a unei solicitări a Băncii Naţionale a Moldovei „privitor la modalitatea de achitare a taxei de stat pentru dosarele creditelor problematice”, a scos la iveală amploarea fenomenului la această instituţie.

„Au fost depistate ordine de plată care erau în dosarele clienţilor problematici şi care trezeau suspiciuni de fals, deoarece formatul pe care îl aveau nu coincidea cu formatul ordinelor de plată din sistemul informaţional al băncii, lipsea stanţa executorului care a executat ordinul de plată respectiv şi nu erau reflectate în conturile analitice ale băncii 18.05 din care ulterior se făcea transferul la buget. Din 318 cereri de chemare în judecată, 3 au fost restituite. Celelalte 315 cereri erau în valoare de 4 milioane şi ceva, dintre care 3 milioane şi ceva au fost achitate pe parcursul controlului de către bancă, şi ulterior 800 şi ceva de mii achitate după finisarea controlului”, a mărturisit în instanţă Ecaterina Negru, angajata Moldindconbank.

Dosare îngropate de procurori

În acest caz banca a evitat sancţiuni din partea BNM şi nu a avut prejudicii, deşi juriştii susţin că toate deciziile de judecată, adoptate în litigii în care nu a fost achitată taxa de stat în perioada 2013-2016, trebuiau anulate, pentru că a fost încălcată procedura de examinare.

Legea doar prevede că litigiul nu poate fi examinat până nu este achitată taxa de stat. Aceasta ar fi provocat o gaură uriaşă în bancă. Or, era vorba de litigii în care banca a încasat de la debitori sume de zeci de milioane de lei.

Câte despre noile ajustări în legislaţie, propuse de Sergiu Litvinenco, apoi este puţin probabil ca acestea să aibă efectul scontat. Or problema de bază nu sunt „carenţele din legislaţie”, ci mai degrabă felul în care funcţionează justiţia în Moldova.

Ce folos că ofiţerii de urmărire au adunat probe cât duiumul, dacă acestea din cauza Procuraturii Anticorupţie nu au ajuns a fi examinate de instanţele de judecată şi nu au fost condamnate persoane concrete şi sancţionate companiile implicate.