Igor Kostin nu și-a imaginat în tinerețe că va deveni unul dintre pionierii care au mers să închidă reactorul de urgență, sacrificându-și viața și sănătatea. S-a născut în 1936 în Basarabia. Și-a pierdut tatăl în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar el și mama sa, au supraviețuit printr-un miracol, atunci când un obuz le-a distrus casa, în timpul bombardamentului de la Chișinău.

După școală, a obținut o diplomă de la Institutul de Inginerie și Construcții din Moscova și s-a stabilit la Kiev. A lucrat ca designer, ba chiar a avut și invenții proprii. Apoi a devenit interesat de fotografie: era atât de bun încât, în cele din urmă, și-a schimbat profesia.

Fotografiile lui Igor au fost tipărite în publicații populare, a fotografiat pentru reviste de modă, a activat în mediul creativ și chiar a jucat în mai multe filme de lung metraj, iar în anii '70 a trecut la documentare. În anii '80 a lucrat ca fotoreporter pentru filiala ucraineană a agenției ”Novosti” și, în același timp, a predat fotografia la departamentul de film al Institutului de Teatru Karpenko-Karogo din Kiev.

La 26 aprilie 1986, a avut loc un accident la centrala nucleară de la Cernobîl. În primele zile nu a existat practic nicio informație despre acesta, doar pe 29 aprilie, ”Pravda” a dat o știre scurtă și puțin informativă, dar în general, cetățenii au fost ținuți în necunoștință de cauză. În pofida nivelului ridicat de radiații, autoritățile nu au anulat nici măcar demonstrațiile de 1 Mai și meciurile de fotbal. Abia la 14 mai, Mihail Gorbaciov, secretarul general al Comitetului Central al PCUS, a raportat accidentul și a declarat că ce era mai rău a fost evitat, dar nu a precizat că reactorul continua să emită radiații.

Igor, însuși, a aflat despre accident de la un pilot, pe care îl cunoștea de la locul de muncă. A reușit să convingă echipajul elicopterului să îl ducă la un survol al centralei, iar la 29 aprilie făcea, deja, primele fotografii. "Urcându-mă în elicopter, m-am simțit ca un vânător, care urmărește prada. Acum înțeleg cum se simte victima, urmărită de un inamic invizibil, de neauzit și, prin urmare, și mai teribil", și-a amintit el.

Kostin a luat trei camere de luat vederi, dar după proiecție, s-a dovedit că aproape totul era acoperit de lumină. Doar o parte dintre negativele color au supraviețuit: "Toate materialele alb-negru și diapozitivele color fuseseră prelucrate prin radiații înaintea mea". Așa a început cronica a ceea ce s-a întâmplat la centrala de la Cernobîl, pe care Igor Kostin a păstrat-o timp de aproximativ 20 de ani.

A zburat de zeci de ori deasupra celui de-al patrulea reactor și de două ori a coborât în el, a filmat activitatea lichidatorilor, evacuarea, zona de excludere. A filmat consecințele accidentului - copii cu dizabilități, înmormântări ale lichidatorilor. Obiectivul său a surprins activitatea legendarelor "pisici de acoperiș", care au îndepărtat de pe acoperișuri grafit și alte resturi radioactive. În principiu, au fost procurați roboți în acest scop, dar radiațiile i-au eliminat imediat. Componentele electronice au cedat, iar acoperișurile au fost curățate de oameni. Tura a durat 2 minute, iar în zonele cele mai periculoase - 40 de secunde. Kostin nu numai că a filmat ceea ce se întâmpla chiar la prăbușirea celui de-al patrulea bloc, dar a făcut și o fotografie panoramică, care a ajutat la determinarea frontului de lucru al curățeniei.

Fotografiile lui Igor Kostin au fost publicate de cele mai importante instituții media din lume și a primit multe dintre cele mai prestigioase premii și distincții. Mai mult de 200 dintre fotografiile sale au fost incluse în Raportul oficial al Comisiei guvernamentale către guvernul URSS și AIEA. Cartea sa "Cernobîl. Confesiunile unui reporter" a fost publicată în 15 limbi în 20 de țări, a primit binecuvântarea personală a Papei Ioan Paul al II-lea și a intrat în colecțiile bibliotecilor Congresului SUA, Vaticanului, ONU și Casei Albe.

La 8 iunie 2015, Igor Kostin a murit într-un accident în timp ce pregătea un material despre un incendiu, la un depozit de petrol din regiunea Kiev. El a continuat să lucreze până la sfârșit.

Proiectul educațional "100 de inventatori din Moldova" a fost creat de compania inovatoare Simpals și de autorul seriei de cărți "Cartea de Aur a Basarabiei și a Republicii Moldova", Denis Roșca. În fiecare joi, vorbim despre realizările compatrioților noștri, care au devenit inventatori remarcabili și pionieri. Urmăriți publicațiile și veți vedea - avem pe cine să admirăm.