"Ce este dragostea?", cea mai căutată întrebare

„Dragostea este chimie", ar spune fizicienii. Biologic, dragostea este o condiţie neurologică care se aseamănă cu foamea şi cu setea, doar că nu se astâmpără aşa uşor, se întinde pe o perioadă mai lungă de timp, scrie fizicianul Jim Al-Khalili pentru The Guardian.

Dragostea este chimie, cel puţin cea „adevărată", care implică o eliberare considerabilă de testosteron şi estrogen, în timp ce ataşamentul veritabil ne face creierul să transmită în organism ceva mai multe chimicale decât de obicei: feromoni, dopamină, serotonină şi oxitocină.

„Dragostea are multe aspecte", cred psihoterapeuţii, citați de click.ro. 

În trecut, oamenii nu puneau toate înţelesurile dragostei sub umbrela aceluiaşi termen. La greci, avem Philia, cuvântul care caracteriza o iubire profundă şi fără conotaţii sexuale.
Pragma era termenul dat dragostei apărute în interiorul relaţiilor de lungă durată.
Agape era termenul ce definea dragostea faţă de umanitate în timp ce philautia, pe cea egoistă, faţă de sine. Eros reprezenta iubirea carnală, pasiunea şi dorinţa.

Se poate considera că dragostea este dată de toate aceste caracteristici, la un loc.

„Dragostea este un angajament pasional", este opinia filosofului contemporan Julian Baggini.

Acest este un răspuns parţial iluzoriu, pentru că dragostea se referă şi la sentimentele dezvoltate pentru părinţi, rude, cunoscuţi, pentru vecini, prieteni şi copii, iar acestea exclud latura pasională.