main logo
924

Un pensionar din Chişinău oferă o nouă şansă cărţilor vechi şi uitate

Într-o epocă a tehnologiilor moderne, un pensionar din Chişinău oferă o nouă şansă cărţilor vechi şi uitate.

Un pensionar din Chişinău oferă o nouă şansă cărţilor vechi şi uitateFoto: captură video

Serghei Stupin colectează cărți pe care unii vor să le arunce şi le transmite celor care ştiu să le preţuiască, transmite Știri.md cu referire la canal2.md.

Buchinistul și-a transformat casa într-o adevărata bibliotecă și propune fiecărui cititor cartea potrivită.
Nu crede că activitatea de buchinist este o afacere, ci mai degrabă… o misiune culturală.

De mai bine de două decenii, Serghei Stupin îşi începe dimineţile cu o uşoară înviorare fizică. Chiar dacă are 68 ani, bărbatul încearcă să se menţină în formă pentru că… mişcarea înseamnă viaţă. Doar că pe post de greutăţi de antrenament servesc… cărţile care adună câteva kilograme bune, pe care unii le-a căra doar cu un cărucior.

„Transportul” folosit de „domnul buchinist” pentru a duce cărţile a fost făcut la comandă!

„- Prietenul meu uriaş” este făcut din ţevi de fier.
– E rezistent?
– Da, e veşnic! O geantă cântăreşte 70-80 de kilograme. Sub această greutate nu ar rezista niciun simplu cărucior, dar acesta rezistă. Îi mai schimb roţile periodic.

Serghei Stupin este filolog de profesie.
A rămas în lumea literelor chiar şi după ce s-a pensionat, la începutul anilor 2000, când a început să vândă cărţi. Începutul mileniului, aşa cum ni-l amintim cu toţi, nu a fost cel mai propice moment pentru a începe o asemenea afacere, Mai ales că atunci a apărut pe lume, odată cu dezvoltarea tehnologiilor informaţionale, generaţia „Z”.

„Tot mai puţini tineri cumpără şi citesc literatură rusă.”

Până nu demult, un om care avea o bibliotecă bogată în casă, era considerat „de prim rang”. Tehnologiile informaţionale au început însă să acapareze tot mai mult teren, iar romanele sau literatura ştiinţifică s-a mutat din marile biblioteci pe micile gadgeturi. Aşa se face că adevăratele „comori” de pe rafturi au devenit pentru tinerele generaţii un soi de maculatură inutilă. Iar tendinţă ar trebui să ne dea fiori…

„Oamenii îmi aduc diferite cărţi sau mă cheamă la ei să le iau. Cei bătrâni pleacă în lumea celor drepţi, iar tinerii nu mai au nevoie de cărţi autentice. Mulţi le aruncă!”

Nu trebui să fii mare expert ca să înţelegi că în prezent, oamenii preferă televiziunea şi filmele… în detrimentul cărţilor.

„A apărut trilogia „Twilight” şi toţi au început să caute aceste cărţi. A mai fost şi serialul „Roksolana” şi toţi o căutau pe „Roksolana”! Iar peste puţin timp sunt uitate aceste cărţi!

Cea mai ieftină carte de la taraba lui Serghei Stupin costă 20 de lei! Nu e mai scumpă decât o ceaşcă de cafea în localul de vizavi. Iar cea mai scumpă carte are preţul de 200 de lei.

„Am absolvit facultatea de istorie, aşa că îmi place cel mai mult literatura de profil, spre exemplu – în comparaţie cu cărţile din domeniul medicinii. Iată, sunt fericit că am găsit o carte scrisă de Valentin Pikul pe care nu o mai găseşti în prezent. Ieri, am cumpărat un roman de Maximilien de Robespierre.”

Anticarul îşi păstrează cărţile cu sfinţenie. Le fereşte de praf, de razele soarelui sau de alţi dăunători, indiferent că se află în stradă sau apartamentul său cu o cameră. Acasă ne-a întâmpinat soţia lui Serghei Stupin, Alla.

„- Văd că în curând cărţile vă vor da afară din casă…
– Luptăm ca să ne facem şi noi loc! ”

Biblioteca familiei Stupin începe încă din pragul casei. Aici găseşti literatură diversă şi în câteva limbi . Iar aceasta este o colecţie de cărţi în miniatură, sau… de buzunar. Cândva, înainte de epoca gadgeturilor, aceste minunăţii erau cei mai buni companioni în călătorii.

„Cărţile nu ocupă niciodată prea mult spaţiu. Sunt prietenele mele. Dacă vreţi, puteţi deschide orice secţiune şi o să vă convingeţi că acolo sunt cărţi sau reviste.”

Iar aceste cărţi, vechi de mai bine de un secol, sunt mândria familiei Stupin.

„Anul 1902, iar aceasta este din 1901 – edituri diferite. Ce tipuri de tipar erau cândva: cromolitografic, litografic.”

În mod simbolic, anticarul, rus de origine, îşi vinde cărţile pe strada intitulată în cinstea geologului rus, Vasilii Dokuceaev.
Mama lui Serghei Stupin, Vera, chiar dacă s-a născut într-un alt capăt de lume, a tratat toată viaţa copii din Moldova. Aceasta a ocupat funcţia de şef-adjunct al Spitalului Clinic Republican pentru Copii „Emilian Coţaga”.

„Mi-l amintesc pe Emilian Coţaga, chiar dacă eram copil. El se ocupa de construcţie, iar de domeniul medical era responsabilă mama.”

La fel ca mama sa, Serghei Stupin s-a dedicat cu trup şi suflet vocaţiei sale. Iar în timpul liber face acte de caritate – adună cărţi pentru veterani, pentru bătrânii din aziluri sau pentru şcoli. Soţia anticarului, şi ea filolog de profesie, scrie versuri şi proză. Nici ea nu-şi imaginează viaţa fără carte.

„Cărţile îmi sunt prietene. Şi nu arunc doar cu cuvinte frumoase! Indiferent că îmi este greu sau uşor pe suflet, mă apropii de rafturile cu cărţile mele, iau una şi o citesc.”

Selectați modul de afișare a știrilor în flux

Expediați-ne o știre

Ați aflat ceva interesant? Împărtășiți știrea cu toată lumea!
Prin apăsarea butonului «Adăugați» D-vstră acceptați condițiile publicării