Un medic explică cum are loc de fapt o operație cu laser la ochi

Presbiopia este o tulburare de vedere care afectează imaginea obiectelor situate în apropiere, iar afecțiunea de presbiopie apare pe fondul îmbătrânirii, determinată de îngroșarea cristalinului, care își pierde elasticitatea. Potrivit specialiștilor, afecțiunea se poate corecta prin purtarea ochelarilor de vedere de aproape sau a lentilelor de corecție, însă cel mai simplu și cel mai rapid mod de a corecta deficiența de vedere este tratamentul cu laser, care are avantajul recuperării rapide și redobândirii vederii clare, transmite Știri.md.

Astfel, doctorul Mihail Pautov din România, cunoscut pentru videoclipurile din domeniul medical pe care le publică pe rețelele de socializare, a explicat că operația cu laser pentru presbiopie este atât de rapidă și eficientă, încât pacientul nu simte vreo durere, iar vederea acestuia se îmbunătățește imediat cum se ridică de pe masa de operație.

Pentru a dovedi acest lucru, medicul a prezentat cazul Marianei Onica, o pacientă care s-a înscris la operația cu laser pentru a scăpa de ochelari. Femeia este o româncă stabilită de mai bine de 20 de ani în Portugalia. Ea a plecat în România special pentru această operație, iar Level Lehar, medicul care a operat-o pe Mariana Onica, i-a permis ca a doua zi după intervenție să poate să se întoarcă în Portugalia.

Level Lehar, medic specialist în acest domeniu, a menționat că operația cu laser pentru presbiopie constă în două etape, care pe cât par de simple, pe atât sunt de complicate.

„Se folosesc două lasere diferite, iar prima dată folosim laserul cu femtosecunde, iar cu ajutorul acestuia noi creăm un flep, un „căpăcel” în corneea pacientului. Cu alt doilea laser, după ce am ridicat flepul, cu ajutorul laserului excimer, aplică tratamentul presbyond ochilor pacientului. După noi punem din nou acele flepuri și adăugăm o lentilă de contact terapeutică și pacientul este fără ochelari”, a explicat doctorul Lehar.

Medicul a subliniat că, după această intervenție, pacientului nu îi este aplicată vreo interdicție, însă specialistul recomandă ca în prima zi după operație să nu se suprasolicite, dar să stea în casă și să se odihnească. Potrivit lui, a doua sau a treia zi după operație, pacientul poate să-și reia activitățile zilnice.

„Imediat după intervenție, pacienții sesizează că au o vedere mai bună. Desigur, vederea maximală pe care o vor obține pacienții revine treptat, însă acest proces nu este îndelungat”, a mai explicat Level Lehar.

Presbiopia este un proces natural cu care se confruntă ochii după pragul de 40 de ani. Pierderea capacității cristalinului de a realiza focalizarea imaginii pe obiectele aflate în preajmă determină presbiopia. Cu alte cuvinte, cristalinul începe să se îngroașe, pe fondul îmbătrânirii, și să își piardă elasticitatea. Imaginile apropiate devin neclare și pentru a corecta această problemă ochiul are nevoie să îndepărteze obiectele din plan apropiat, astfel încât să le perceapă clar.

Afecțiunea este progresivă, lentă, afectează ambele sexe, în egală măsură. Netratată, aceasta poate duce la complicații precum miopie, astigmatism sau hipermetropie, care sunt de fapt erori de refracție.

Există soluții medicale variate pentru corectarea problemei de vedere. Primul pas este reprezentat de controlul medical de specialitate. Stabilirea diagnosticului aduce și identificarea celei mai bune variante de tratament.

Simptomele presbiopiei sunt:

• Îndepărtarea obiectelor de ochi pentru a le vedea sau citi;
• Nevoia de mai multă lumină pentru realizarea sarcinilor zilnice în interior;
• Vedere neclară, încețoșată;
• Dureri de cap;
• Ochi obosiți.

Cauzele presbiopiei

Presbiopia este rezultatul îmbătrânirii ochiului. Formarea imaginilor la nivelul ochilor are loc cu ajutorul corneei și al cristalinului. Corneea este partea anterioară a membranei externe a ochiului, nevascularizată, dar puternic inervată, sub formă de cupolă. Lentila este o structură clară. Cele două formațiuni preiau lumina care pătrunde în ochi pentru a putea focaliza imaginea pe retină.

Cristalinul este o structură flexibilă, fiind capabil să își schimbe forma cu ajutorul mușchiului circular care îl înconjoară.

Formarea imaginii la distanță presupune relaxarea mușchiului circular, în timp ce pentru imaginea apropiată mușchiul se contractă, lentila se curbează și se schimbă focalizarea pe obiectul din apropiere. Îmbătrânirea face ca elasticitatea cristalinului să scadă, iar schimbarea focalizării să nu se mai poată realiza. De aceea, imaginile apropiate devin neclare.