Trăiește și are afacere în Spania, dar inima îi este în Moldova: Povestea unei femei

Andriana are acum 33 de ani, este mămică a doi copii și în curând va apărea și al treilea. A copilărit în orașul Șoldănești, unde a finalizat și liceul, urmându-și apoi studiile în Chișinău, transmite Știri.md.

„După liceu am plecat la studii în Chișinău, la Universitatea de Stat „Ion Creangă”, specialitatea geografie și istorie. Am finalizat-o în anul 2014. În timp ce eram studentă am avut foarte multe joburi. Am lucrat la restaurante. După asta am ajuns la flori. Când lucram ca florăreasă am făcut cunoștință și cu soțul”, povestește femeia.

În acea perioadă, bărbatul deja muncea în Spania. Cu timpul, povestea lor de dragoste a înflorit și au ajuns să se căsătorească.

„În Spania se ocupa cu șoferia. Este șofer de camion chiar și până acum. Mi-a povestit cum a ajuns în Spania, cât de greu i-a fost, pentru că a venit în 2007, când nu era așa de ușor să pleci în Republica Moldova (...) În 2013 a venit acasă în octombrie. Atunci am înțeles că vrem să facem ceva mai mult decât o simplă întâlnire pe Internet și am început a construi un viitor împreună. Ulterior, el a plecat iar în Spania. A revenit la Paști și pe data de 5 mai m-a cerut de mireasă.”

După nuntă, în octombrie 2014, Andriana a ajuns în Spania.

„În 2014 am ajuns în Spania. A fost totul nou pentru mine. Începând din momentul în care am urcat în autobuz. Am ajuns în Santander noaptea foarte târziu. Cred că am mers două zile și jumătate”, spune Andriana.

Femeia mărturisește că munca soțului ei e foarte grea. Acesta transportă cu camionul animale în toată Europa și poate lipsi de acasă săptămâni întregi.

„Când a apărut primul copil, i-am spus că așa nu mai poate continua. Să-l văd doar o dată pe lună e puțin pentru copil și pentru mine. Am insistat să vină o dată la două săptămâni și de atunci are acest program - vine vineri noaptea și pleacă duminica seara sau luni dimineață și iarăși două săptămâni nu ne vedem”, spune femeia.

La un moment dat, soții s-au pornit într-o aventură - cea de a porni un business.

„Mi-a venit ideea să cumpărăm o plantație de afini. La început nu știam ce să facem, să luăm pământ și să plantăm noi sau să cumpărăm gata ca să muncim. Am calculat, ne-am mai uitat și pe Internet. (...) Am vrut să plantăm noi, dar trebuia să așteptăm trei ani pentru prima roadă. Noi ne-am gândit că nu dispunem de așa bani. Atunci am decis să cumpărăm gata plantat”, povestește aceasta.

Andriana spune că plantația i-a costat foarte mult - 100.000 de euro.

„Când am văzut plantația, costa foarte mult. Pentru noi, pentru doi tineri, era foarte mult, dar am luat bani de la bancă și am început. Noi ne-am înțeles cu stăpânul să plătim jumătate din sumă timp de patru ani. Adică 50% am plătit când am încheiat contractul, iar restul 50% timp de patru ani”, spune Andriana.

Plantația lor se află la circa 40 km de orașul Santander. În timpul iernii ei curăță arbuștii, primăvara trebuie să smulgă buruienile, iar vara este sezonul recoltării și al comercializării.

Andriana mărturisește că la început se gândea că va face o groază de bani din această afacere. Însă, spune ea, agricultura este plină de surprize.

„Afinele depind de temperatura de afară, dacă plouă, nu le poți recolta, se strică. Dacă e mult soare, tot se strică. (...) La început, când am făcut calculele, ieșea un lucru bun, dar până la urmă nu a fost să fie ceea ce era scris pe foaie. Prețul în supermarket nu e cel pe care îl primim noi. Intermediarii iau mai mult decât noi, să spun așa”, zice Andriana.

Femeia spune că afinele sale sunt ecologice, întrucât nu folosește niciun fel de pesticide.

„Am renunțat să procurăm îngrășăminte și le facem singuri. Din urzică, din păpădie, din ce avem acolo la plantație. Adică nu iese nimic din plantația noastră, nicio crenguță nu se aruncă, totul se reciclează, totul se introduce înapoi în pământ”, explică femeia.

În plantație, Adriana face practic orice fel de muncă: curăță arbuștii, înlătură ierburile și are grijă de irigare.

Când vine sezonul recoltării, femeia spune că are nevoie de mulți oameni pentru culesul fructelor, întrucât acestea se adună manual.

„Nu pot fi culese cu nicio mașină specială. Am nevoie de foarte mulți oameni pentru două ha. În primul an am avut 13 oameni cred. A fost foarte, foarte complicat să lucrez cu cei 13 oameni în primul an. Nu știam bine cum e procesul. Am învățat totul din zbor”, mărturisește femeia.

Andriana mai spune că, pe parcursul a șase ani, a avut două tentative de a renunța la afacere.

„În primii doi ani am avut pierderi foarte mari. Mi-au promis că-mi plătesc 2,50 euro pe kg și mi-au plătit doar 60 de cenți. (...) De multe ori ziceam că gata, nu mai culeg, le las acolo în voia sorții pentru că munca mea nu s-a remunerat deloc. După al treilea an am spus că nu - sau las, sau îmi scot producția pe cont propriu. Și așa am început să caut magazine, să bat la toate ușile, să plec la bazele de fructe, să vorbesc, să spun că „uite, sunt proprietară a două ha afini și vreau să lucrez cu dumneavoastră. Iată, am cinci soiuri de afini, Am atâta, pot să vă aduc atâta. Îmi spuneți cât vreți, cum vreți, la câte grame, împachetarea. Adică eu mă adaptez după voi”. Și așa am început să am relații directe cu marii comercianți”, povestește ea.

De când a început afacerea, Andriana nu a fost în Moldova timp de patru ani. Deși spune că nu-și mai imaginează viața acum în Moldova, dorul de a se întoarce este puternic.

„Mi-e dor de pământul pe care am crescut, de casa în care am locuit, mi-e dor de copilăria pe care am avut-o. Mi-e dor de Moldova, de calitatea fructelor, de grădină, de gustul de acasă, pentru că aici nu este gustul de acasă. Nu știu, e diferit în Moldova”, spune cu lacrimi Andriana.