Te mănâncă țânțarii? Află de ce și cum să-i ții la distanță

Specialistul spune că doar femelele de țânțar sunt cele care ne mușcă, menționând că masculii se hrănesc exclusiv cu nectar și sucuri dulci din plante, în timp ce femelele au nevoie de sânge pentru a obține proteine și fier, necesare pentru dezvoltarea ouălor, transmite Știri.md.

Potrivit lui Mihail Pautov, în cazul celor care locuiesc la casă la sol există mai multe soluții pentru a reduce atracția pentru țânțari, cum ar fi evitarea acumulării de apă stătută. Ghivecele, jgheaburile înfundate, gălețile sau chiuvetele necurățate sunt locații ideale pentru dezvoltarea acestora. De asemenea, umiditatea ridicată și lipsa ventilării sunt factori care atrag țânțarii.

„Țânțarul caută locuri umede, presupunând că acolo se află oameni, deoarece aceștia au nevoie de umiditate”, explică Pautov.

În cazul locuințelor la bloc, opțiunile sunt mai limitate, dar plasele pentru insecte rămân esențiale pentru protecția casei.

Odată ce țânțarul ajunge în interior, are loc un fenomen interesant, potrivit medicului. Există persoane care par mai atrăgătoare pentru aceste insecte. De multe ori, într-o încăpere cu mai multe persoane, una dintre ele va atrage aproape toți țânțarii.

„Unii sunt mușcați de câteva ori, dar alții sunt efectiv mâncați de țânțari”, spune specialistul.

Acest comportament are explicații științifice legate de respirație și dioxidul de carbon. Femelele de țânțar detectează prezența oamenilor prin dioxidul de carbon pe care aceștia îl expiră. Persoanele cu un metabolism mai rapid, copiii, femeile însărcinate și sportivii, care produc mai mult dioxid de carbon, devin ținte mai ușor de identificat de către țânțari.

Astfel, pentru a proteja locuințele de invazia țânțarilor și pentru a înțelege mai bine de ce unele persoane sunt mai atrase, Pautov recomandă intervenții atât la nivelul casei, cât și prin protecție personală, precum utilizarea plaselor pentru insecte și evitarea activităților care favorizează producția de dioxid de carbon în exces.

„Imaginați-vă o cameră cu cinci persoane, dintre care doar una este mușcată de țânțar. Deși țânțarul ar putea să-i muște și pe ceilalți, aceștia nu sunt mai puțin atractivi pentru insectă. Nu există nicio diferență în sângele lor, dar persoana care este frecvent mușcată emite un semnal suplimentar care o face mult mai ușor de găsit”, explică Pautov.

Potrivit specialistului, acest „semnal suplimentar” este legat de dioxidul de carbon pe care îl expirăm, care atrage țânțarii, fiind o metodă de localizare a unei posibile „victime”.

Mai mult, Pautov a explicat că există mai multe categorii de persoane care sunt mai predispuse la mușcături de țânțar, inclusiv persoanele supraponderale.

„Supraponderabilitatea duce la o expirație mai mare de dioxid de carbon, ceea ce atrage țânțarii”, zice el.

De asemenea, consumul de alcool poate crește rata metabolică și poate face o persoană mai „atractivă” pentru țânțari, având ca rezultat mai multe mușcături.

Pe lângă acești factori, Pautov a menționat și faptul că țânțarii pot detecta și surse de căldură, prin senzorii lor infraroșii.

„Corpul uman emite căldură, iar țânțarii pot detecta această lumină infraroșie, ceea ce le permite să găsească zonele calde ale corpului nostru”, explică el.

Astfel, copiii, tinerii și femeile la ovulație, care sunt mai calzi, sunt mai predispuși să fie mușcați. Pentru a se proteja de țânțari, Pautov recomandă acoperirea corpului cu haine și menținerea unui mediu cu o temperatură constantă.

De asemenea, părul de pe corp poate ajuta la protecția împotriva țânțarilor, deoarece acesta contribuie la păstrarea căldurii trupului, făcând mai dificil ca insectele să ne găsească.

Al treilea factor pe care un țânțar îl identifică în viitoarea sa victimă este mirosul. Deși putem doar să conturăm în linii mari acest aspect, Pautov subliniază că anumite substanțe pot atrage țânțarii.

„Mirosul rămâne un factor crucial în preferințele țânțarului, iar acest lucru este legat de interacțiunea complexă a mai multor factori, inclusiv de starea hormonală a victimei, de feromonii eliberați de corpul uman, dar și de produsele cosmetice folosite, cum ar fi parfumurile artificiale sau naturale și concentrațiile acestora. De asemenea, este important să luăm în calcul alți factori, cum ar fi detergenții sau balsamurile folosite la spălarea hainelor și deodorantele aplicate. Microbii de pe pielea noastră contribuie și ei la producerea unui miros specific, prin compușii volatili pe care îi generează din aminoacizi și grăsimi, proces care poate duce la apariția unui miros neplăcut, cum ar fi cel al transpirației”, spune specialistul.

Mihail Pautov precizează că transpirația, deși nu miroase de obicei, poate deveni o sursă de miros urât atunci când microbii de pe pielea noastră digeră substanțele prezente în ea. De fapt, mirosul neplăcut al transpirației este rezultatul acțiunii microbilor asupra substanțelor din aceasta.

„Într-un context social, acest „cocktail” de mirosuri poate influența preferințele țânțarilor. De exemplu, într-o cameră cu mai mulți oameni, țânțarul va alege să se apropie de o persoană în funcție de mirosul acesteia. Chiar dacă toți oamenii din cameră emit dioxid de carbon și au o temperatură mai ridicată, țânțarul îi va prefera pe cei care au un miros mai atrăgător. Acest miros poate depinde de ceea ce persoana a mâncat sau băut, iar țânțarul va alege, de exemplu, o persoană care a consumat alimente sau băuturi ce produc un miros mai „apetisant” pentru insectă. Astfel, mirosul devine un factor-cheie în atragerea țânțarilor, care au preferințe distincte față de anumite mirosuri”, mai explică specialistul.

Un alt factor important care influențează frecvența mușcăturilor de țânțari și preferința lor pentru o anumită persoană este genetica. Aceasta joacă un rol semnificativ în modul în care mirosim, transpirăm, digerăm diverse substanțe și în profilul hormonal pe care îl avem.

„Deși nu există încă o genă specifică ce să determine cât de des sau rar ești mușcat de țânțari, este posibil ca, în viitor, să apară astfel de teste genetice comerciale, care să indice predispoziția unei persoane la a fi mai atrăgătoare pentru țânțari. Deși la noi riscurile pentru sănătate sunt relativ mici din cauza numărului mic de boli transmise de țânțari, la nivel global, peste 700 de milioane de oameni sunt infectați anual cu boli transmise de aceștia, iar aproape un milion de oameni mor zilnic din cauza malariei”, spune doctorul.

Specialistul mai explică că un alt factor care influențează atractivitatea față de țânțari este culoarea hainelor și a pielii. Țânțarii, în special femelele, sunt atrași de culorile închise, cum ar fi roșu, portocaliu și negru.

„Studiile arată că prezența dioxidului de carbon, despre care am vorbit anterior, îi face pe țânțari mai sensibili la aceste culori. De exemplu, într-un experiment realizat într-un tunel cu milioane de țânțari, s-a observat că, atunci când concentrația de dioxid de carbon era mai mare, țânțarii erau mult mai atrași de culoarea roșie, comparativ cu atunci când nu erau prezenți acești compuși. Astfel, țânțarii vor detecta mai rapid persoanele îmbrăcate în culori închise, iar dacă te afli într-un mediu cu dioxid de carbon, cum ar fi aerul expirat de o persoană, este recomandat să te îmbraci în culori deschise, cum ar fi alb, pentru a reduce riscul de a fi „văzut” rapid de către țânțari”, spune Mihail Pautov.

Doctorul menționează că sunt și alimente care, odată consumate, „te fac mai atrăgător pentru țânțari”.

„Atunci când mănânci banane, nivelul de potasiu și acid lactic din organism crește, ceea ce modifică subtil mirosul pielii într-un mod care atrage țânțarii. Deci, ai mâncat o banană? Nu e tocmai ideal. Mergi la picnic și mănânci o banană? E posibil să devii mai atrăgător pentru țânțari. Totuși, nu trebuie să fim prea dogmatici și să renunțăm la banane din cauza țânțarilor, dar e bine de știut că persoanele care consumă banane pot fi mai atrăgătoare pentru aceștia.

Persoanele care consumă bere devin, de asemenea, mai atrăgătoare pentru femelele de țânțari. Cauza pare să fie legată de modificarea temperaturii corpului și a mirosului pielii în urma consumului de alcool, în special bere. Alimentele dulci și zahărul rafinat, care cresc nivelul de glucoză din sânge, pot face ca transpirația să devină ușor mai dulce. Este posibil ca transpirația să aibă o aromă mai dulce după ce consumi dulciuri. Așadar, gluma că „mă mușcă țânțarii că sunt eu mai dulce” chiar are un gram de adevăr. Țânțarilor le place mai mult de tine dacă transpirația ta este mai dulce. De asemenea, brânzeturile maturate și lactatele, prin compuși precum acidul lactic, pot atrage țânțarii, deoarece modifică mirosul pielii. Dacă consumi banane, bere, alimente dulci, zahăr rafinat sau brânzeturi maturate și lactate, e posibil ca țânțarii să te găsească mai atrăgător”, precizează specialistul.

În paralel, Mihail Pautov a prezentat și câteva alimente care resping țânțarii, menționând că ele nu funcționează ca niște repelenți adevărați, dar „dacă le consumați din când în când, insectele vă vor evita”.

„Usturoiul conține alicină, care ajunge în sânge și în transpirație, creând un miros neplăcut pentru țânțari și nu doar pentru ei. Este interesant că, la fel ca în cazul altor alimente, mirosul de usturoi nu provine doar din gură. Poate că miroase a usturoi din gură, dar nu contează cât te speli pe dinți; usturoiul ajunge în intestin, se absoarbe în sânge și sângele tău începe să miroasă a usturoi. Când sângele tău se cuplează cu dioxidul de carbon, ajunge la plămâni și se eliberează, iar tu expiri miros de usturoi. Astfel, nu doar că miroase a usturoi în gură, dar și corpul tău în interior emite acest miros. De asemenea, transpirația poate mirosi a usturoi, iar cei care consumă usturoi au un miros distinctiv al transpirației. Deci, dacă alegi să mănânci usturoi, trebuie să îți asumi acest miros.

În plus, ceapa, la fel ca usturoiul, emite un miros care poate respinge țânțarii. Oțetul de mere, care modifică ușor pH-ul pielii, poate face pielea mai puțin atractivă pentru țânțari. Condimentele aromatice, precum rozmarinul, busuiocul, menta și cimbrul, pot de asemenea îndepărta țânțarii, mai ales atunci când sunt aplicate pe piele sub formă de uleiuri esențiale. Probabil că țânțarii nu vor aprecia mirosul acestora.

Alimentele bogate în vitamina B1, cum sunt drojdia de bere, nucile și fasolea, la fel pot modifica mirosul corpului într-un mod neatractiv pentru țânțari. Însă eficiența acestor alimente în combaterea țânțarilor este destul de scăzută”, precizează medicul.

Pautov mai atenționează că, după o mușcătură de țânțar, pielea se înroșește și provoacă mâncărimi din cauza unei reacții imunitare locale.

„Când țânțarul înțeapă, introduce în piele proteine din saliva sa, iar sistemul imunitar le identifică drept substanțe străine. Ca răspuns, eliberează histamină, o substanță chimică care dilată vasele de sânge și atrage celulele albe pentru a combate invadatorii. Această eliberare de histamină provoacă inflamație, roșeață și mâncărime la locul mușcăturii.  În majoritatea cazurilor, aceste simptome dispar în câteva ore sau zile.

Totuși, la unele persoane, reacțiile pot fi mai intense, manifestându-se prin umflături mai mari, erupții cutanate sau chiar reacții alergice severe, cum ar fi anafilaxia, care necesită intervenție medicală de urgență.

Pentru a ameliora disconfortul, se recomandă evitarea scărpinării zonei afectate, aplicarea de loțiuni cu calamină sau creme cu hidrocortizon, care reduc inflamația și mâncărimea.

Dacă observi reacții neobișnuite sau persistente după o mușcătură de țânțar, este important să consulți un medic pentru evaluare și tratament adecvat”, a conchis Mihail Pautov.