Tatăl Anastasiei Selivestru, despre sacrificiile succesului în taekwondo

„Munca părinților unui sportiv de performanță este extrem de grea. Dacă o familie decide să susțină un copil în sport, practic trăiește ca într-o cazarmă – totul devine limitat. Începând cu alimentația: în casă nu mai există bunătăți sau dulciuri, totul este strict controlat. Emoțional, e foarte greu – nu mai există weekenduri pentru odihnă sau vacanțe, pentru că mereu ești pe drumuri, fie la competiții, fie la cantonamente”, explică el în cadrul unui interviu pentru „Adevărații Eroi”, transmite Știri.md cu referire la noi.md.

Pe lângă programul strict, lipsa infrastructurii sportive în țară și presiunea financiară fac ca drumul spre performanță să fie și mai dificil: „Din păcate, la noi în țară nu sunt suficiente condiții pentru a progresa – nu sunt destui sportivi de performanță, nu avem echipamentele necesare, așa că suntem nevoiți să căutăm soluții în afara țării. Financiar, este un efort uriaș – trebuie să muncești mult mai mult pentru a susține toate aceste reușite care, deși par frumoase la final, sunt foarte greu de atins.”

Pentru Sergiu Selivestru, cheia succesului stă în colaborarea dintre sportiv, antrenor și părinți: „Aceste rezultate vin doar dacă există o echipă: antrenor, sportiv și părinte. Dacă părintele nu susține acest efort, antrenorul și copilul nu pot reuși singuri. Suntem în Republica Moldova, nu avem aceleași posibilități ca în alte țări dezvoltate, de aceea implicarea părinților este vitală.”

Costurile anuale pentru susținerea unui sportiv în taekwondo pot depăși ușor bugetul unei familii obișnuite: „Un minim nu există. Nici un maxim. Cu cât ai mai mult în buzunar, cu atât investești mai mult și ai rezultate mai mari. Dar dacă e să estimăm un minimum pe an, vorbim de aproximativ 100.000 de lei. Asta include participarea la competiții, achiziționarea echipamentelor, cantonamentele. Este un calcul minimal, făcut cu ideea de a economisi la tot – de la cazare, la alimentație și pregătire. Ne străduim cât putem, dar o facem cu speranța de a vedea Republica Moldova pe podiumurile internaționale.”

În ciuda eforturilor, sprijinul din partea statului este aproape inexistent: „Sincer, din partea statului, practic nu avem niciun fel de susținere. În taekwondo, de exemplu, cadeții nu beneficiază deloc de sponsorizare. Anul trecut, ce-i drept, Școala Sportivă nr. 6 și Federația de Taekwondo ne-au ajutat, cât de cât, financiar. Sumele nu acoperă însă cheltuielile reale, dar totuși le suntem recunoscători. Anul acesta, din păcate, nu am primit nimic – toate costurile, fie pentru competiții, fie pentru antrenamente, au fost suportate exclusiv de părinți.”

Selivestru consideră că problema pleacă de la modul în care sunt distribuiți banii publici: „Nu pentru că Federația nu ar vrea să ne ajute, ci pentru că ministerul nu repartizează corect banii. Pentru mine, ca părinte, e greu de înțeles. Ministerul zice că banii se alocă în funcție de rezultate. Dar în taekwondo, competițiile majore, cum ar fi Campionatul Mondial sau cel European, au loc rar – o dată la doi ani sau o dată pe an. Și restul competițiilor importante, unde sportivii noștri aduc rezultate frumoase pentru Moldova, nici măcar nu sunt luate în calcul.”

În ciuda obstacolelor, familia Selivestru continuă să creadă în visul Anastasiei.

„Noi ne ținem pe entuziasm. Mergem mai departe pentru că avem un vis. Trăim prin el.”