Studiu: Nevoia de ceva dulce nu vine de la stomac, ci de la creier

Fenomenul este real, iar o nouă cercetare realizată de Institutul Max Planck pentru Cercetarea Metabolismului din Köln, Germania confirmă că această nevoie de „ceva dulce” nu vine de la stomac, ci de la creier, transmite Știri.md cu referire la playtech.ro.

„Dintr-o perspectivă evolutivă, acest lucru are sens: zahărul este rar în natură, dar oferă o sursă rapidă de energie”, explică Henning Fenselau, neurobiolog și autor al studiului. Potrivit cercetătorului, creierul este programat să controleze consumul de zahăr ori de câte ori acesta este disponibil, ceea ce explică dorința puternică de desert chiar și după o masă copioasă.

Experiment pe șoareci: cum zahărul declanșează pofta de desert

Pentru a înțelege mai bine acest fenomen, cercetătorii au efectuat experimente pe șoareci, oferindu-le zahăr chiar și atunci când erau complet sătui. Rezultatele au arătat că, la fel ca oamenii, și rozătoarele păreau să aibă întotdeauna loc pentru dulciuri.

Monitorizând activitatea cerebrală a șoarecilor, oamenii de știință au descoperit că un grup de neuroni implicați în reglarea apetitului, numiți neuroni pro-opiomelanocortin (PMOC), se activează imediat ce organismul primește zahăr, stimulând în continuare pofta de mâncare.

Atunci când șoarecii sătui consumau zahăr, neuronii PMOC nu doar că trimiteau semnale de sațietate către organism, ci și declanșau eliberarea β-endorfinei, un opioid natural produs de corp, responsabil pentru senzația de plăcere și recompensă. Acesta este același mecanism prin care creierul este stimulat în cazul consumului de droguri opioide, ceea ce explică parțial de ce zahărul poate crea dependență.

Interesant este faptul că acest circuit neuronal nu era activat atunci când șoarecii sătui primeau alimente obișnuite sau bogate în grăsimi. De asemenea, atunci când cercetătorii au blocat producția de β-endorfine, șoarecii nu mai manifestau dorința de a consuma zahăr în exces.

Ce au arătat testele pe oameni

Pentru a verifica dacă același mecanism funcționează și la oameni, cercetătorii au realizat teste pe voluntari, analizându-le activitatea cerebrală după ce au consumat o soluție cu zahăr.

Rezultatele scanărilor cerebrale au confirmat că regiunea responsabilă pentru „stomacul de desert” există atât la oameni, cât și la șoareci. Neuronii implicați în senzația de sațietate sunt poziționați foarte aproape de receptorii opioizi, ceea ce face ca, atunci când consumăm zahăr, creierul să declanșeze atât senzația de plăcere, cât și dorința de a mânca mai mult, scrie Newsweek.com.

Implicații pentru tratamentele anti-obezitate

Descoperirile cercetătorilor ar putea avea aplicații importante în tratamentele pentru obezitate. În prezent, există medicamente care blochează receptorii opioizi din creier, însă acestea nu s-au dovedit la fel de eficiente ca injecțiile care suprimă pofta de mâncare.

„Credem că o combinație între aceste tratamente sau utilizarea lor împreună cu alte terapii ar putea fi foarte eficientă”, explică Henning Fenselau, precizând că este nevoie de studii suplimentare pentru a înțelege pe deplin modul în care acest mecanism poate fi controlat.

Astfel, cercetarea confirmă că nevoia de desert după masă nu este doar o obișnuință culinară, ci un mecanism neurologic puternic, care ne face să tânjim după zahăr chiar și atunci când suntem deja sătui.